19,920 matches
-
să spele căni? Nu avem conversația asta. Am halucinații. Clodagh dădu din cap, cu ochii în pământ. —Te-ai dus la Edinburgh cu el? Din nou, Clodagh dădu din cap umilă. Nu aș fi spus că este genul tău, o acuză Ashling, conștientă de faptul că fața ei era contorsionată și urâțită de durere. Cât și-ar fi dorit să aibă o mină calmă și plină de demnitate. —Nici eu nu aș fi spus că este genul meu, recunoscu Clodagh. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
paginile rigide, încercând să le înțeleagă, și primul lucru care a căpătat sens a fost acela că Oliver intentase divorț pe motivul că Lisa avea un „comportament irațional“. Cuvintele săreau din pagină și o înțepau. Ea nu suporta să fie acuzată că ar fi greșit cu ceva. Își doreau lucruri diferite. Afurisitul pământului! Ar fi putut să găsească și ea câteva acuzații de comportament irațional, dacă și-ar fi pus mintea la contribuție. Faptul că el își dorea să o vadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
el gânditor. Mă simt de căcat în privința asta. M-a dat peste cap în ultimul hal! Oricum, nimic nu ne oprește să ne căsătorim din nou, rânji el. Vorbesc serios, adăugă el, când ea îi aruncă o privire care îl acuza de a fi un ticălos nebun. Ea îl mai privi o dată, dar gândurile ei deveniseră deja de necontrolat. Ideea de a se recăsători cu Oliver era absurdă dar seducătoare. Extrem de seducătoare - pentru o fracțiune de secundă, după care a revenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
nas mic ce freamătă și o gură care tace arareori. Buzele de un roșu intens, uneori uscate de arșița zilei, întregesc chipul unei viitoare adolescente care își caută drumul. Cum aș putea să îmi prezint personalitatea? Deși aș putea fi acuzată că exagerez, cred că fiecare își cunoaște cel mai bine firea. Ambițioasă și uneori arțăgoasă, cred cu tărie în părerile mele. Cu toatea acestea, nu pot să nu țin seama de prietenii mei în care am încredere. Trebuie să recunosc
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
dezamăgit. — Bravo, Willis! Acum povestește-mi despre tine, Dulange și Elizabeth Short. — Veți informa Comisia pentru Eliberări Condiționate că am cooperat cu dumneavoastră? — Nu, dar dacă nu îmi spui, o să-l pun pe procurorul districtual din Los Angeles să te acuze că ai obstrucționat justiția. Roach îmi aprecie replica cu o grimasă. — Bravo, domnule detectiv Bleichert. Vă dați seama, desigur, că motivul pentru care mi-am întipărit în memorie atât de bine aceste date este publicitatea legată de moartea domnișoarei Short
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
de pete roșii - probabil de la plâns și nesomn. Ochii ei căprui închis - aceeași culoare ca ai mei - erau neliniștiți. Scoase dintre faldurile halatului un pistol de damă și îl îndreptă spre mine. — I-ai spus Marthei să mă părăsească, mă acuză ea. I-am zburat pistolul din mână. Arma a aterizat pe covorașul din paie de la ușă, pe care era scris FAMILIA SPRAGUE. Ramona își mușcă buzele și rămase cu privirea pierdută în gol. — Martha merită ceva mai bun decât o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
ușă, din cameră, apoi niște hohote de plâns, apoi nimic. M-am gândit cum strânsese rândurile familia ca s-o salveze pe Ramona. M-am gândit la faptul că arestarea ei mi-ar distruge cariera de polițist. Mă și vedeam acuzat de tăinuire de dovezi, de obstrucționarea justiției. Banii familiei Sprague ar scăpa-o de camera de gazare. Ar ajunge să putrezească de vie la Atascadero sau într-o închisoare de femei până când ar răpune-o lupusul. Martha ar fi distrusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
beton armat, iar reputația mea de polițist neîmblânzit m-a ajutat să trec cu bine peste interogatoriu. Nimeni nu a pomenit nimic de Dalia. În săptămâna ce a urmat cazul a intrat în mașinăria justiției. Guvernul mexican refuza s-o acuze pe Madeleine de uciderea lui Lee Blanchard. Fără cadavru și probe care să susțină acuzația, nu puteau fi inițiate procedurile de extrădare. Soarta ei a fost încredințată juraților. Ellis Loew a fost desemnat să reprezinte orașul Los Angeles. I-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Îi atrase atenția lui Logan. Se aplecă În față și dădu volumul mai tare. „...mai devreme În cursul zilei de astăzi. Iar procesul lui Gerald Cleaver continuă la Aberdeen Sheriff Court. Bărbatul de 56 de ani, originar din Manchester, este acuzat că ar fi abuzat peste douăzeci de copii În timp ce lucra ca asistent medical la Spitalul Pediatric din Aberdeen. Un număr mare de oameni s-a adunat În fața tribunalului pentru a protesta și a-l agresa verbal pe Cleaver, care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nicholson se deschiseră larg. — De dimineață? Da’ care-i faza? N-am omorât pe nimeni! — Cine-a spus că ai fi omorât pe cineva? spuse Logan, schimbându-și poziția În scaun. Agent Watson, m-ai auzit că l-aș fi acuzat pe domnul Nicholson de crimă? — Nu, domnule. Nicholson se foi În scaun. Logan scoase la iveală o listă cu toți copiii dați dispăruți În ultimii trei ani și o așeză pe masă Între ei. — Unde erai azi-dimineață, Duncan? — Mă uitam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Nici o reacție. — El e cel care a găsit copilul mort lângă Bridge of Don. — A, spuse Logan. la. — Da, ăla. A stat Închis Încă de luni după-amiaza. Eric se uită la ceas. — Treizeci și nouă de ore! Trebuia să-l acuzi sau să-i dai drumul. Logan Închise ochii și Înjură. Uitase cu totul de om. — Treizeci și nouă de ore? Limita legală era de șase! — Treizeci și nouă de ore. Eric Își Încrucișă brațele și-l lăsă pe Logan să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de pat. Supunându-l la perversiuni carear face și un star porno să roșească. Procurorul scoase cu blândețe amănunte de la el, vorbind calm și Încurajator chiar și când Începuseră să-i curgă lacrimile. Logan se uita de la membrii juriului la acuzat În timp ce băiatul povestea. Cei cincisprezece bărbați și femei păreau Îngroziți de ceea ce auzeau. Dar fața lui Gerald Cleaver rămase la fel de inexpresivă ca o bucată de unt. Procurorul mulțumi martorului pentru curajul său și-l lăsă pe mâinile avocatului apărării. — Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o scrisoare. Trebuie să-mi iau medicamentul, altfel nu pot să mă duc la lucru. Mai durează doar câteva minute, domnule Philips. Poate... — Nici o declarație. Nici un minut. Medicament. — Dar... — Dacă n-aveți de gând să mă arestați sau să mă acuzați, sunt liber să plec. Nu mă puteți forța să fac o reclamație. Era lucrul cel mai logic pe care Logan Îl auzise rostindu-l vreodată. Hoitarul tremură, strângându-se singur În brațe. — Vă rog. Vreau doar să mă duc acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
DJ-ul anunță știrile de la mijlocul după-amiezii. Logan Își mai Îndesă În gură o bomboană mentolată și-l dădu puțin mai tare. „Pledoariile finale continuă astăzi În cazul lui Gerald Cleaver, bărbatul de cincizeci și șase de ani din Birmingham acuzat de abuzuri sexuale comise pe când lucra ca asistent medical la Spitalul de Copii Aberdeen. Având În spate aproape trei săptămâni de mărturii, o mare parte dintre ele extrem de detaliate și tulburătoare, se așteaptă ca juriul să se retragă pentru deliberări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
că era arestat și aseară i-am dat drumul? Logan simți un acces de greață În fundul stomacului. Se gândise la același lucru de când aflase. Își făcuse griji tot drumul dinspre Mastrick Încoace. Îl eliberaseră pe Hoitar fără să-l fi acuzat și alt copil murise. Ba chiar Îl dusese cu mașina pe tip! Lapovița se Întețea, transformându-se În rafale de zăpadă adevărată, pe măsură ce Logan se strecura cu mașina de serviciu pe drumul plin de șanțuri care ducea la ferma Hoitarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de fotografii În plicul lor de plastic transparent. Și vreau și numele agenților de paruri pentru care faci poze. Și dacă cineva din pozele-astea a avut de suferit, și nu-mi pasă dacă doar a căzut de pe bicicletă, te-acuz de conspirație În vederea comiterii de atacuri. Ai priceput? Nicholson Își Îngropă capul În mâini. — Bine, zise Insch, cu un zâmbet generos, mulțumim că ne-ai ajutat cu interogatoriul, domnule Nicholson. Logan, fii băiat bun și du-l pe oaspetele nostru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
să se vadă bine toaleta doamnelor. Zăpada care cădea neîncetat acoperise mocirla de urme de pași din jurul toaletelor, albind și rotunjind totul, nelăsând nici o urmă că fusese cineva pe acolo. Cei trei puști care găsiseră cadavrul n-aveau să fie acuzați de intrare prin efracție, atâta vreme cât Își țineau gura. Nimeni nu trebuia să afle că fusese găsit cadavrul lui Peter Lumley. Ucigașul avea să revină cu foarfeca lui, să-și ia suvenirul, iar polițiștii urmau să-l aresteze. Ce putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un scaun cu spătar amplu, Îmbrăcat În cardigan, cu un aer avuncular și integru. — Au Încercat să mă facă să par un monstru! spuse el, iar camera trecu pe un instantaneu În care el plimba un labrador vesel. M-au acuzat de crime pe care nu le-am comis! Un alt salt al camerei, de data aceasta cu Cleaver așezat pe un dig de piatră, cu un aer cinstit și Îndurerat. Citiți despre anul meu de iad, doar În numărul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
urmă. Acum asta e prioritatea noastră numărul unu! — Domnule, tocmai sunt pe cale s-o arestez pe asistenta Michelle Henderson... — Pe cine? — Pe mama Lornei Henderson. Copila pe care-am găsit-o-n adăpostul Hoitarului. A fost la spital aseară. Îl acuză pe Hoitar de moartea fiicei ei și de destrămarea căsătoriei sale. Motiv și ocazie. Procurorul e de acord: arest preventiv și mandat de căutare. La căpătul celălalt al firului urmă un moment de tăcere, apoi o dicuție Înăbușită, câtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
deschizându-i larg porțile imperiului. Gajus nu făcu nici un comentariu. Întrebă doar: — Și mama? Pe-atunci era o copilă. Îi rămânea cel de-al treilea frate, ultimul bărbat din stirpea lui Augustus. Nu împlinise încă șaisprezece ani, dar a fost acuzat că-i nestăpânit, agresiv, trufaș din cauza puterii sale. Maștera a reușit să-l trimită în exil pe insula Planasia, de parcă ar fi reprezentat un pericol pentru imperiu. Ar fi fost însă un excelent om de arme. — Unde-i Planasia? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
răsuflare puternică, o mișcare bruscă a diafragmului. Întrebă: — Dar cum putem ști dacă aici, printre noi, este cineva care te urăște? Tatăl fu mișcat. Puse stavilă gândurilor. — Nu cred că este, răspunse. Nimeni dintre cei de aici nu mă poate acuza că m-am purtat nedrept cu el. Aș vrea s-o liniștesc și pe mama ta. Calpurnius Piso plecă, declarând că se îndreaptă spre Roma. A doua zi, Germanicus, în palatul regal din Epidafne, murmură, surprins, că se simțea rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
în fiecare zi sufletul lui Augustus. Îi spunea că mama și frații mei cheltuiau ca nebunii, că duceau o viață dezordonată, că țeseau intrigi cu dușmanii lui. Mama nu putea să se apere, pentru că nu știa nici măcar de ce anume era acuzată. Unii senatori au încercat să intervină, însă Augustus le-a răspuns că fiica și nepoții săi îi distrugeau viața. Atunci mama, neputând niciodată să-i vorbească între patru ochi, i-a scris, disperată, că Maștera voia să-i distrugă familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
obosit că nu putea interveni: tot imperiul avea să afle că, în inima Romei și în propria lui familie, se formase un grup de dușmani ai săi. Însă Maștera i-a zis: „Iartă-mă că insist. Nu trebuie să-i acuzi de complot. Ca să scapi de ei în liniște, ai o armă foarte puternică, pe care tu ai creat-o: Lex Julia de pudicitia“. Augustus - profitând de impasibila lipsă de atenție a Mașterei - avusese toată viața legături cu femeile, cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Un singur senator, bătrân și curajos, s-a ridicat în picioare și a spus: „N-am înțeles“. Au crezut că se referea la auzul lui slăbit din cauza vârstei, dar el le-a explicat: „N-am înțeles de ce aceștia, care sunt acuzați că au încălcat legea De pudicitia cu fiica lui Augustus și, prin urmare, ar trebui judecați într-un proces public în fața tribunalului senatorial, au fost în schimb judecați și condamnați în taină, aplicându-se legea împotriva delictelor de subversiune“. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
prezenți la acea nefericită serată au fost cuprinși de spaimă. Unii, ca să uite lumea de ei, au fugit la vilele lor de la țară. S-a deschis procesul, cu Roma împărțită în cei care-i susțineau nevinovăția și cei care o acuzau. Dar, la sfârșitul unei ședințe înflăcărate, Tiberius, mărinimos, le-a scris senatorilor că - inclusiv în numele Augustei, mama sa - o iartă pe Varilia pentru bârfele ei lipsite de temei.“ Până atunci Gajus citise în picioare într-un colț, ținând codexul strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]