65,754 matches
-
Surprinzător, la chestia asta mami rîde și dă din cap printre lacrimi. Aș face-o, da, aș face-o. Mai ia prăjitură, domnu’ Wakefield. Și să ne ierți, sîntem - cum se spune? - „pasionate“. Între mamă și fiică se Înfiripă brusc afecțiunea. RÎd de ceva ce numai ele știu. Wakefield mai taie o halcă de brînză și Închide ochii involuntar cînd esența brînzei de capră Îi inundă gura. O alungă cu o bucată de roșie cu sare și un păhărel de rachiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
scrie, În deplină candoare, că este dispus să-i ajute pe membrii care ar putea ajunge la el În tribunal acuzați fiind de orice fel de crimă, acuzație pentru care recomandă „un sejur prelungit În Orient“. Cu toate acestea, „Înstrăinarea afecțiunii unei amante“ era o ofensă de neimaginat și una care se cerea rezolvată cu ajutorul pistolului. Duelul este des menționat În jurnal, uneori pe față, uneori criptic. „ Îi vom duce dorul Doctorului LB. Am comandat o medalie din gloanțele care l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Tot ceși dorește ea Lui Stephanie Leigh, o prietenă plină de afecțiune și generozitate, care mi-a oferit prima scânteie de inspirație pentru această poveste, și fiicei sale Becky, autoarea jocului de cuvinte minunat de ingenios „boala Oldtimers“. Capitolul 1 — La naiba! înjură Francesca, holbându-se la fotografia imensă a fostului ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Fran pe un ton superior - nevrând să recunoască eforturile pe care le făcuse în ultimul timp pentru ca Citizen să aibă o ediție on-line -, dar cel puțin ne păstrăm independența. — Drăguț din partea lui că a trecut pe-aici. Stevie privi cu afecțiune silueta lui Jack care se îndepărta. Fusese mare păcat că plecase de la Citizen, dar Jack Allen nu era omul care să țină scaunul cald pentru altcineva, cu atât mai puțin pentru fiica șefului. — Obișnuiam să mă întreb dacă într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un ecou plăcut în casa monumentală. Începea să dea semne de paragină, observă, dar, probabil că se descurcau mai greu acum, când trăiau doar din pensia tatălui ei. Spre bucuria sa, îi deschise chiar el. — Franny! Ce surpriză! Fran simți afecțiunea de pe chipul lui încălzind-o, asemenea soarelui într-o zi de iarnă. Întotdeauna se înveselea imediat ce îl vedea. Tatăl ei emana o energie și un entuziasm pe care nu le mai văzuse la nimeni altcineva. Deși încărunțise, la șaizeci și cinci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi fost gata oricând să se îmbrace în pantaloni scurți și sandale și să plece într-una din marile aventuri ale vieții. Tăcut din fire, dar hotărât și de neclintit, ca o stâncă, Ralph îi transmisese un sentiment profund de afecțiune și siguranță, atât de puternic încât o convinsese că poate înfrunta orice încercare a vieții. Știau amândoi acest lucru, dar rareori îl recunoșteau prin viu grai. Între ei, ceea ce conta cel mai mult era ceea ce rămânea nerostit. — Unde e mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
În zilele bune își compătimea mama, înțelegând că meschinăria îi întunecase lui Phyllis propria viață, chiar mai mult decât viețile celorlalți. Astăzi era una din zilele bune, așa că își aminti că maică-sa avusese o copilărie mult mai lipsită de afecțiune decât a ei. Tremură ușor. Erau în martie și era încă frig, dar mama ei credea că nu trebuiau să facă risipă de căldură. Ieșirea la pensie a tatălui ei o făcuse să economisească și mai abitir. — Pari fericită, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Allen. Stevie astăzi m-a pus să ridic moralul trupelor. Auziseră și ei zvonul. Apropo, se uită șiret la el, care-i treaba cu după-amiezele prin baruri și stripteuzele nerușinate? Nu asta e imaginea pe care am păstrat-o cu afecțiune despre tatăl meu, redactorul-șef deschizător de drumuri. — Ah, se lumină tatăl ei, cuprins de nostalgie. Susan „Poamă-acră“. Ce femeie. Câte dansatoare exotice pot să-și scoată sutienul în timp ce fac praf fiecare bărbat din public? — Mi se pare dezgustător. — De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
dansatoare exotice pot să-și scoată sutienul în timp ce fac praf fiecare bărbat din public? — Mi se pare dezgustător. — De fapt, chiar m-am gândit odată sa-i dau o rubrică la ziar, dar Stevie nici n-a vrut să audă. Afecțiunea din vocea lui îi sfâșie sufletul lui Fran. — Tată... Fran nu știa cum să întrebe asta. — Ai iubit-o pe Stevie? Ralph privi spre radiator. — Ne-am înțeles unul pe celălalt, dacă asta înseamnă dragoste. — De ce nu ai plecat atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi provocat atâta suferință degeaba. Dragostea clădită pe nefericirea altora rareori dăinuie, nu uita. Fran simți că era gata să izbucnească în plâns. Tatăl ei făcuse un sacrificiu cumplit. Renunțase la șansa de a avea o viață plină de dragoste, afecțiune și pasiuni împărtășite alături de Stevie pentru o existență searbădă alături de mama ei. Probabil că o făcuse și de dragul lui Fran, deși n-ar împovăra-o niciodată cu un sentiment de vinovăție spunându-i asta. — Mulțumesc, tată. Pentru că mă iubești așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lucrurile cu adevărat importante. Deci flăcăul ăsta al tău o să-mi placă? Fran se gândi puțin. Erau extraordinar de diferiți. Se trezi întrebându-se cum ar fi Laurence ca tată. Ar fi oare ca tatăl ei, incredibil de generos cu afecțiunea și timpul lui, dedicat încercării de a-și face copiii să se simtă bine în propria piele? — Da, cred că îți va plăcea foarte mult. Asta e o ușurare. N-aș suporta să te pierd în favoarea unui bărbat care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
era concentrată asupra lui Laurence. Semăna, hotărî Fran, cu un bec care se aprindea doar în prezența lui. Laurence era, fără îndoială, centrul universului ei extrem de ordonat. Și totuși, în chip straniu, Laurence nu părea să răspundă acestei revărsări de afecțiune, ci doar să o lase să curgă în jurul lui, ca o piatră prinsă în mijlocul unui vârtej. Privindu-i, Fran își aminti de cuvintele pe care le rostise el în prima noapte petrecută împreună. Cum poți să te crezi chipeș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
glasul Camillei și-și dori, ca întotdeauna, să-i poată răspunde. Cerea atât de puțin de la el, dar el nu-i putea oferi nici măcar atât. Își dăduse toată silința, dar în el nu se trezise niciodată un sentiment spontan de afecțiune. Prefăcătoria va trebui să-i țină locul. Era, la urma urmei, un lucru mai bun decât adevărul. Întinse mâna și o strânse pe a ei. Sunt doar ceea ce tu ai făcut din mine. Camilla se îmbujoră de mândrie. — Nu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de ciorapi, corectând o știre despre cele mai recente restricții impuse traficului din Woodbury. — Cum a fost escapada misterioasă? Și apoi, dintr-un instinct izvorât din faptul că o cunoștea pe Fran de când era de-o șchioapă și din profunda afecțiune pe care i-o purta, adăugă: — A fost ceva grav, nu-i așa? — Cam așa. O trase pe Stevie în biroul ei și închise ușa. — Chestia e că sunt însărcinată. — Oh, Franny, e minunat! Bănuiesc că nu e momentul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
ceva la prăjit. Îl însoți în biroul lui și îi puse o casetă cu cele mai bune zece cupe de la Cheltenham. Apoi îngenunche lângă el și îl îmbrățișă. — Te iubesc, tati. De obicei nu își manifesta sentimentele atât de direct. Afecțiunea lor se exprima mai degrabă prin fapte decât prin vorbe, ca și cum vorbele ar fi fost de prisos în comparație cu dovezile de zi cu zi. Dar astăzi i se părea necesar s-o și spună. El o îmbrățișă la fel de strâns, în timp ce pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care îl scoate un câine când se linge pe bot, se repeziră jos, țipând. Wild Rover lătră în semn de recunoștință. — Al naibii câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
putea permite să ducă povara tragediilor altora. În timp ce ieșeau pe coridor, Fran încercă să-și îmbrățișeze mama. La urma urmei, ea avea să fie afectată cel mai mult de ce se întâmpla. Pentru prima dată, Phyllis nu se împotrivi gestului de afecțiune. — Oh, Fran, nu merită una ca asta. Pentru o clipă, mamă și fiică își putură oferi reciproc lucrul după care tânjeau cel mai mult: alinare. Apoi vechea Phyllis își reintră în drepturi. — N-o să stau să am grijă de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
un an sau doi, Fair Exchange ar putea să valoreze mai mult decât ne oferă Express în momentul de față. Ai încredere în mine. Acordă-mi un an. Tată, tu o să-mi lași acest răgaz, nu-i așa? Phyllis observă afecțiunea vădită care îi lega pe tată și pe fiică, așa cum o făcuse de-atâtea ori înainte, și simți o împunsătură nedemnă de gelozie. — Ce părere aveți, domnule Jones? Norman Jones văzu cum i se întindeau înainte nisipuri mișcătoare. Se înșelase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
să mă internezi undeva, găsește un loc mai ieftin. Fran ar putea să aibă proprii ei copii cărora să vrea să le lase moștenire ziarul. Fran tresări. Oare ghicise că era însărcinată? Chipul ei, înfățișarea ei aveau ceva diferit sau afecțiunea profundă care-i unea îi permitea să simtă orice schimbare din interiorul ei? — Te rog, Phyllis, nu ți-am cerut multe. Las-o pe Franny să-și pună în practică ideea. Dacă planul eșuează, timp în care eu voi fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
o casă plină de copii adormiți. Prin contrast, liniștea părea încă și mai profundă. — Un singur lucru. Crezi că ai putea să afli data exactă a lansării ziarului gratuit al Express-ului? — Bineînțeles. Stevie cuprinse cu o privire plină de afecțiune întreaga redacție. Se simțea mai bine aici decât acasă. O știu deja. Cincisprezece august. Doamne, nu mai era mult. Oare reușea Fran să pună la punct Fair Exchange până atunci și să le fure momentul de glorie? La naiba, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
familiile pensionarilor trebuie să fi plătit o avere. Din nefericire, florile predominante erau crinii, cu parfumul lor dulceag ce evoca moartea și descompunerea. — Domnișoara Tyler! O femeie roșcată, încărcată cu bijuterii de aur se repezi la Fran cu tot atâta afecțiune și entuziasm, cât ar fi dovedit față de un inspector de la Protecția Consumatorului. — Și domnul doctor Westcott. Ce amabil din partea dumneavoastră să ne vizitați. Ați ajuns puțin mai devreme, dar nu e absolut nici o problemă. Ați vrut să ne vedeți la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întrebându-se cum naiba va reuși mâine, una din zilele lui cele mai aglomerate, să ajungă la Tawny Beeches, Jack își dădu seama că bunicul adevărat al lui Ben era o persoană nefericită. Ar fi putut avea parte de toată afecțiunea și dragostea pe care Ben le revărsa asupra lui Ralph. — Îmi puteți garanta, sută la sută, nu, două sute la sută, că telefoanele vor funcționa până mâine? fu nevoită Fran să strige la bărbatul de la UK Telecom ca să acopere decibelii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
fi adăugat poate cât de mult se înșelase în privința lui Jack însuși - concluzia ei pripită că trebuia să fie un tată dezastruos când părea să fie exact pe dos. În ultimele zile avusese ocazia să-l vadă împreună cu Ben și afecțiunea dintre ei nu putea fi pusă la îndoială. Ajunsese chiar să bănuiască faptul că zvonurile despre aventurile lui Jack fuseseră răspândite de femei pe care le refuzase, în loc să profite de ele. De fapt, se înșelase într-o mulțime de privințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
grijuliu. Dar ocupat cu serviciul și obosit acasă. După decesul mamei, avea nouă ani, tata a devenit mult mai cald și mai afectuos decât înainte și parcă era alt om. Mama a fost un gen ce căuta să-și ascundă afecțiunea, pentru că știa că nu-i bine să arăți prea multă afecțiune unui copil, pentru că asta îi alterează personalitatea, sau ceva de genul ăsta. Devine un răzgâiat. Începând cu decesul mamei, au urmat: decesul bunicului, decesul bunicii, și deja familia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
avea nouă ani, tata a devenit mult mai cald și mai afectuos decât înainte și parcă era alt om. Mama a fost un gen ce căuta să-și ascundă afecțiunea, pentru că știa că nu-i bine să arăți prea multă afecțiune unui copil, pentru că asta îi alterează personalitatea, sau ceva de genul ăsta. Devine un răzgâiat. Începând cu decesul mamei, au urmat: decesul bunicului, decesul bunicii, și deja familia a început să se modifice. Și, o dată cu familia, s-a modificat evoluția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]