13,496 matches
-
Buțan și Dumitrescu la secția de izolare, unde au fost ținuți îmbrăcați sumar și cu geamul deschis toată iarna. Lucinescu a făcut cunoștință cu acțiunea violentă în camera 3-subsol, unde a sesizat că ceva nu este în regulă din cauza discursului ciudat al lui Eugen Măgirescu, care i-a mărturisit, după o tăcere semnificativă: ' Dacă ai ști în ce hal am suferit!'. Pentru a evita discuțiile periculoase, Lucinescu a organizat în cameră miniconferințe despre mecanică. În vara lui 1950, în cameră au
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
ca șef de guvern la începutul tranziției. Din păcate, n-a mai avut parte de o a doua șansă, murind la puțină vreme. După părerea mea, el ar fi fost o figură utilă tranziției... V.A. : A murit în condiții ciudate. Ocupa funcția de ambasador în SUA. Venise în țară să facă o operație... A.M.P. : Deci, cel puțin, planul Ăsta i-a reușit lui Ceaușescu ; a expulzat o parte din oamenii care-i făceau opoziție. Planul Ăsta care a început
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
de fapt era de partea noastră și chiar credea în ce zice și că nu era ca aia, îndoctrinată. Între timp, pusese să fie desfăcută mașina, începuseră să scoată șuruburi din caroserie. Era o ches‑ tiune din asta cu totul ciudată. Un taxi galben era mașina, o Dacie 1300, cu asta ne-am dus ! VĂ dați seama cum atrăgeam noi atenția, deci ce spioni deștepți eram, că ne dusesem cu taxiul galben spre Crimeea să-l salvăm pe Gorbaciov. În sfârșit
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
război ? Acesta-i alt paradox al societății româ‑ nești. Mulți dintre liderii care au apărut după Revoluție au avut bunici, tați, unchi prin partidele istorice. Cum au devenit foarte comuniști este alt mister. A.M.P. : MĂgureanu este o persoană destul de ciudată și de complexă... V.A. : Foarte alunecoasă. A.M.P. : Și să nu uităm că, până la urmă, el a făcut un partid politic care s-a unit cu Partidul Democrat al lui Traian BĂsescu. Deci povestea este superîmbârligată. Și am dat
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
marele merit a fost că au reușit să-l bage pe Miron Cozma în pușcărie, prin proces, fărĂ să vină cineva să asalteze sala tribunalului. V.A. : Pe care Iliescu a vrut să-l grațieze. A fost o altă poveste ciudată. A.M.P. : Și căruia opoziția din acea vreme îi lua partea ca și cum ar fi fost un erou. Deci noi am fost contestați chiar după ce am câștigat în ’96. Contestarea puterii s-a făcut în fiecare zi, ceea ce este un lucru
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nesuferit. Totuși Jurowschi a avut sângele rece să fure de la cei morți toate lucrurile prețioase. Era urmat de Voicov care încerca să scoată inelele. În momentul când a scos inelul din degetul unei fiice a țarului, a auzit un suspin ciudat și dureros și a văzut cu groază cum țâșnește sângele din gura sărmanei victime. Voicov a fugit plin de groază... Cadavrele au fost transportate în pădure cu un automobil acoperit, apoi tăiate în bucăți de către o comisie specială... de 15
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Kairos și am reușit să-l termin luni, 12 pagini, cu dezvoltări în privința eshatologiei. (De aceea vă scriu atât de târziu.) În curând, Kairos va publica un număr despre religiile germanice și celtice. Lucrând la rezumat, am simțit niște dureri ciudate la piciorul drept și, după ce am trimis scrisoarea, m-am dus la doctor, mergând cu greu. A constatat o tromboză (embolism) superficială, nimic periculos, dar o vreme trebuie să stau la pat. La Marburg, sper că vom relua toate marile
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
reciprocă”, răspunde elegant și ambiguu Dumézil - cf. Didier Eribon, Entretiens avec Georges Dumézil, p. 157. Reverențele reciproce nu au lipsit aproape niciodată. Wikander i-a recunoscut grandoarea, Dumézil, intuiția sclipitoare, altfel spus bine venită, dar și trecătoare. Cu o singură, ciudată, excepție, în unul dintre puținele articole scrise în ultimele două decenii ale vieții sale, „Épopée et mythologie. Examen critique des récentes publications de Georges Dumézil”, RHR (1974), pp. 3-8 (cu referire în primul rând la Du mythe au roman. Le
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
al Grupării Albastre din 1948, după plecarea regelui. Va fi anchetat cu bătăi la tălpi, cu curent electric, cu izolare în beciuri. Va primi 15 ani muncă silnică. Se considera un condamnat politic dar fără culoare politică. Povestește despre situații ciudate: "La Securitate, la Iași, am cunoscut pe unul Vasile Ciofu, din Vaslui. L-am întrebat: "Vasile, tu de ce ești aici?" Pentru că l-am bătut pe secretarul de partid" "Tare?" "Nu. I-am dat numai cu o vărguță peste picioare. Dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
locuri, la sfîntul munte. Pretutindeni. O rețetă universală". Nu există o singură cale pentru accedere la mîntuire, rezultatul contează, nu meandrele realizării absolutului. După cum i-a spus Părintele Cleopa, pe care l-a cunoscut și vizitat la Sihăstria, există o ciudată ispită de dreapta ispita credinței, prin care avem tentația de a crede că prin ea le rezolvăm pe toate. De sîntem bolnavi, credem că doar prin rugăciune ne vindecăm și nu mai apelăm la leacurile tămăduitoare. O altă nefericire este
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
umpleau parcă de tot soiul de cuvinte dulci care nu îi puteau ieși pe gură. Vedea clar dorința din privirea lui, dar și ceva în plus față de mutrele tuturor bărbaților care rămâneau cu gura căscată la vederea ei. O căldură ciudată pe care nu o întâl- nise niciodată. — Dacă nici acum nu-i spui ceva, Cristi... — E, îi spun... Ne-a auzit șușotind întruna, d-aia s-a-ntors. — Da’ putea să nu-ți zâmbească, nu ? întreabă Mamutu’. — Cui, lui Cristi ? ! întreabă Pribeagu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Parcă i-ar fi tăiat cineva limba sau, mai bine spus, parcă l-ar fi transformat într-o statuie. Nici nu-ți dădeai seama dacă respiră sau nu. Tânărul domn, stimabilă domnișoară, sare din nou spontan Pribeagu, are o alergie ciudată la toamnă. Nicidecum nu este timorat de frumusețea dumneavoastră inegalabilă. De l-ați vedea vara, e un armăsar adevărat și plin de energie ca un iepuraș bezmetic. — Vai, mulțumesc, râde tânăra. Dar sunt sigur că tânărul domn... — Cristian... Cristian Vasile
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
prima dată Cristian ce înseamnă să fii cu adevărat măreț. Sufletul lui a vibrat în ton cu virajele amețitoare, care păreau oricând că vor face avionul să se prăbușească. Uneori aproape că inima i se și oprea, apoi, când mașinăria ciudată de zbor revenea la poziția inițială și începea din nou să urce, iar Vlaicu îi saluta cu mâna de-acolo, de sus, micuțul Cristian răsufla ușurat, în timp ce publicul aclama, aplauda și arunca pălăriile văzând curajul și price- perea maestrului aerului
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ultimul strop de energie. Culcându-se doar atunci când corpul și mintea mai aveau numai câteva minute până să cedeze și să se prăbușească. Îl puteai găsi adormit la birou cu fața peste foi sau întins în pat într-o poziție ciudată, cu caiete sub el, cu mâna rămasă întinsă pe patefon și învăluit de un miros puternic, stătut și acru de tutun. Îți mai aduci aminte, doamnă ? Era târziu și era toamnă, Și frunzele se-nfiorau, Și tremurau de vântul serii
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
fost din nou un adolescent care descoperea dragostea. Nu mai trăise de mult cu atâta inten- sitate. Nu mai avusese de mult o zi așa plină, în care până și fiecare culoare a fost parcă mai aprinsă, iar o amețeală ciudată și o ușoară amorțire l-au făcut să plutească întreaga zi. Îi venea să explodeze și să spună tuturor că reîntâlnit-o pe cea care i-a schimbat destinul, dar cu siguranță nimeni în afară de Pribeagu nu i-ar fi înțeles
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
și care a fost asasinat de regele acelui moment la modul nedemn - ha, se pare, un rege și un propagandist, un profet, pe măsură! Carol al II-lea și Codreanu, care au exersat, enigmatic pentru noi, cei de azi, o ciudată fascinație asupra unui profesor de filosofie fără cărți - Nae Ionescu, el Însuși idol, dar și prizonier al emulilor săi. Unul dintre ei, evreu, brăilean, Mihail Sebastian, Îi dă, de altfel, o lecție pe care abia târzia postumitate o va descifra
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
profitat nu puțin de aura și de geniul lor - dar nu uitați de publicul lor, de lectorii lor Împrăștiați În toată țara -, prea ocupați, azi, de „hurducătura istoriei”, a „istoriei românești” cel puțin, acest vehicul cu arcuri primitive și comenzi ciudate, paradoxale, pentru a cădea În boala noilor oportunisme politice, instalată chiar și În sfânta-sfintelor a literaturii naționale. 2 Astfel, unii dintre noi ne-am trezit Într-un fel de semi-exil intern chiar și după ce libertatea - Libertatea! - s-a instalat cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ilegalitate devenit sub Dej general de securitate, Valter Roman, o figură absolut nouă răsărită din „faldurile revoluției” sau din te miri ce calcule ale celor care În zilele fierbinți de după fuga dictatorului au perfectat „noile coaliții” - premierul Petre Roman. Fapt ciudat, pentru mine cel puțin, În lunile anului ’90, luni fierbinți traversate de nenumărate manifestații și greve În toată țara, susținute de o presă În mișcare și În plină, dezordonată, ebulițiune (presa de tiraj, ea Însăși, trecea - și mai trece și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
greșeli inadmisibile”, derapaje față de conduita lor anterioară, dar chiar să-și părăsească vocația. În condiții de libertate socială, condiții pe care cu toții abia Îndrăzneam să le visăm Înainte! Să fie oare aceasta o regulă blestemată a „omului fericit”, care, din ciudate pricini, decade sau se pierde atunci când, cum se spune, „ajunge la liman”, să fie oare constrângerile sociale, uneori chiar și tirania, mai propice celui care vrea să dea „un sens vieții sale”, să-și croiască adică un destin În afara și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
director. Din acest punct de vedere, din tinerețile mele, sărace și anonime, dar „Însuflețite de idealul literar”, cum Îi stă bine unui nordic care coboară spre sud, spre „șesuri”, pentru a se face cunoscut și a-și face cunoscute, mereu, „ciudatele-i opinii”, am „atacat” nu atât splendida baladă Miorița, cât mai ales cultul ei, care Într-o formă exacerbată și simbolică tindea să ne ilustreze destinul național și istoric, să ne confunde În fatalitatea „poetică” a „ne-Împotrivirii” noastre, cultivând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care au dreptul să pășească cei „cuminți și anonimi”. Orice revenire la „bun-simț”, prudență comună sau calcul firesc pragmatic seamănă - la cineva care a anunțat un alt destin la clopotul mare al Națiunii! - cu o cădere aproape, cu o declasare ciudată, cu o oboseală a ideii pe care și-o face orice erou despre sine Însuși. Deoarece aici suntem Încă În câmpul eroilor și voi reveni Întotdeauna, din post-adolescență, cu aceeași emoție, la marea carte a romanticului istoric și filosof al
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pare că În mai ’90 a ajuns pentru prima oară În contact cu puterea; acea putere care „te transformă”: În afară prezinți un chip calm, ager, zâmbitor adesea, dar Înlăuntru Încep fugile, alunecările, spaimele, care sunt pe măsura acelei forțe ciudate și nefirești care ți s-a conferit În uralele unei mulțimi ce rămâne mereu afară. Iar când puterea este absolută și incontrolabilă, spaimele devin terifiante, dușmanii și suspecții din jur se măresc fulgerător și, după cum s-a văzut, nu mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aveam În jur de cincisprezece ani! -, cineva care avea autoritate și trecea drept „foarte inteligent” printre alții de rangul lui, ați ghicit, era unul dintre profesorii mei de liceu, căruia am avut imprudența de a-i face această „confesiune” În legătură cu ciudatul personaj care mă locuiește, m-a sfătuit să-mi temperez halucinațiile, altfel riscam să devin eu Însumi un personaj excesiv de pitoresc. Or, se știe, societatea este bine organizată, personajele care suferă de un exces de originalitate sunt luate ușurel de
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
care te urmărește o viață ca o umbră - necesară și imposibilă În același timp! -, slujitor, martor și judecător, confesor grav, dar și complice al unor giumbușlucuri vesele și care, unele, nici nu se pot povesti!, nu rareori gardian al unei ciudate temnițe În care te „Închid” contemporanii, alteori te Închizi tu singur și arunci, ca În filmele de prost gust, cheia pe fereastră. Odată cu apariția acestui „prim eu”, am devenit cumva conștient-inconștient că mă aflu În zona Posibilului, categorie enormă și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dezbat tema miraculoasă și esențială a temperamentelor umane. Eroul meu, Castor Ionescu, „suferind” de o sangvinitate temperamentală covârșitoare și blocantă pentru el, nu numai visează, dar și creează zeci și zeci de exerciții, care mai de care mai inventive și ciudate, cu scopul de a se „flegmatiza”, de a-și stăpâni gesturile, reflexele și apoi chiar gândurile, raționamentele și, de ce nu, destinul, În felul În care „ar fi făcut-o”, În ideea lui, un flegmatic! După cum se vede, chiar și târziu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]