12,069 matches
-
Laurențiu Reghecampf. Spre deosebire de Rădoi, acesta nu a încercat să promoveze jucători tineri, ci s-a bazat pe transferurile unor jucători consacrați. Astfel, Ștefănescu și Chitoșcă au fost împrumutați, în timp ce Popadiuc a rămas în curtea Stelei, debutând într-un meci de Cupa Ligii, 1-0 împotriva Astrei Giurgiu. A debutat și în campionat în aprilie 2016, intrând pe final în meciul de play-off câștigat cu 3-0 cu Viitorul Constanța, iar o lună mai târziu, în ultima etapă, a intrat la pauză în meciul
Doru Popadiuc () [Corola-website/Science/335677_a_337006]
-
La individual, a ajuns în sferturile de finală la CE, unde a fost învinsă de rusoaica Ekaterina Diacenko. Astfel a fost cea mai bine clasată franceză din competiția. În sezonul următor a câștigat prima sa medalie la o etapă de Cupa Mondială cu un bronz la Caracas. A fost laureată cu argint la Campionatul Mondial din 2015 pentru juniori de la Tașkent, după ce a pierdut în finală cu conaționala sa Caroline Quéroli.
Manon Brunet () [Corola-website/Science/335689_a_337018]
-
Nu a putut să se califice la Jocurile Olimpice de vară din 2012, după ce a pierdut cu românul Radu Dărăban în sferturile de finală la turneul de calificare de la Bratislava. În sezonul 2013-2014 a cucerit medalia de argint la etapa de Cupa Mondială de A Coruña și o altă la cea de la Veneția, pierzând de fiecare dată cu chinezul Ma Jianfei. A ajuns în sferturile de finală la Campionatul European din 2014 de la Strasbourg și la Campionatul Mondial din același an de la
Alexander Choupenitch () [Corola-website/Science/335719_a_337048]
-
România, unul din cei doi arbitri de fotbal din Israel care s-au bucurat de o largă recunoaștere internațională. S-a distins, printre altele, ca arbitru la Campionatul Mondial de Fotbal 1970 în meciul însemnat din grupele preliminare dintre deținătoarea cupei mondiale, selecționată Angliei și echipa Braziliei, în meciul din sferturile de finală la Campionatul Mondial de Fotbal 1982, dintre echipele Italiei și Braziliei și că arbitru de tușa în meciul din finală acelui Mondial, între Italia și Germania, pe Stadionul
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
el s-a perfecționat, a devenit arbitru autorizat și a făcut carieră în acest domeniu. În august 1964 întâmplarea a făcut ca la meciul pe care l-a arbitrat la Tzrifin în finala meciurilor între două echipe de militari în cadrul Cupei Șefului de Stat Major (Gevia Haramatkal) al Israelului (în care echipa tanchiștilor a învins pe cea a Aviației militare), calitățile profesionale ale lui Klein au fost remarcate de Robert Besson, membru de frunte al comisiei de arbitraj a FIFA, care
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
arbitraj a FIFA, care a asistat la acel meci. Besson a recomandat invitarea lui Klein la arbitrarea unor jocuri internaționale de fotbal. Klein și-a început cariera internațională în anul 1965 când a arbitrat la Romă un meci din preliminarele Cupei mondiale între echipele Italiei și Poloniei (scor:6:1 pentru Italia), fiind apreciat în mod deosebit. În anul 1968 Klein a arbitrat în cadrul Olimpiadei de la Mexico City un meci dintre Spania și Brazilia , precum și meciul pentru medalia de bronz (în fața
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
de Fotbal din anul 1970, care s-a ținut și el la Mexico. Prin tragere la sorți a fost ales să conducă meciul dintre echipa Braziliei în frunte cu Pele și care era considerată favorită și echipa Angliei, care obținuse cupă mondială în 1966. Meciul a avut loc pe Stadionul Jalisco din Guadalajara în fața a 66 000 spectatori, s-a încheiat cu victoria Braziliei 1:0. Momentele culminante ale jocului au fost golul victoriei al lui Jairzinho și apărarea faimoasa a
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
la Buenos Aires în fața a 82 000 spectatori. În acest meci, pe care argentinenii l-au pierdut cu 1:2, Diego Maradona, al cărui carieră era în ascensiune, a marcat golul argentinian În 1980 Klein a fost la Tokyo arbitrul finalei Cupei intercontinentale pentru echipe (Cupă Toyota) care s-a încheiat cu victoria echipei Nacional Montevideo în fața lui Nottingham Forest, cu 1:0 . La Campionatul Mondial de fotbal din 1982 în Spania, Klein a fost mai întâi arbitru de tușa în jocuri
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
82 000 spectatori. În acest meci, pe care argentinenii l-au pierdut cu 1:2, Diego Maradona, al cărui carieră era în ascensiune, a marcat golul argentinian În 1980 Klein a fost la Tokyo arbitrul finalei Cupei intercontinentale pentru echipe (Cupă Toyota) care s-a încheiat cu victoria echipei Nacional Montevideo în fața lui Nottingham Forest, cu 1:0 . La Campionatul Mondial de fotbal din 1982 în Spania, Klein a fost mai întâi arbitru de tușa în jocuri din grupurile preliminare (Italia-Peru
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
întâi arbitru de tușa în jocuri din grupurile preliminare (Italia-Peru 1:1, si Brazilia-Noua Zeelandă 4:0) La a doua etapă de jocuri Klein a arbitrat un meci care, poate, a fost hotărâtor, dintre Brazilia, care era candidată principala la cupă, si Italia. Meciul s-a încheiat cu victoria Italiei cu 3:2, ceea ce a dus la eliminarea Braziliei. Klein a fost arbitru de tușa în meciul final dintre selecționatele Italiei și Germaniei de vest. Italia a ajuns campioană învingând cu
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
de Ofer Mizrahi și Roni Rosenthal. În ciuda succesului sau internațional, Klein nu s-a bucurat de aceeasi apreciere când a fost arbitru în Liga A a Israelului , unde câteva decizii ale sale au trezit dispute și critici.Astfel, în semifinala Cupei de fotbal locale dintre Hakoakh Ramat Gan și Shimshon Țel Aviv pe Stadionul Blumfield din Jaffa, el a autorizat golul victoriei al celor de la Shimshon, după ce mingea a trecut în mod clar linia externă înainte de marcarea golului. La un alt
Avraham Klein () [Corola-website/Science/335732_a_337061]
-
a antrenat la Cercul Militar de la Buenos Aires sub îndrumarea lui Lucas Saucedo, care rămâne antrenorul său până în prezent. Primii pași la scrimă s-au făcut la floretă, o armă la care a ajuns în sferturile de finală la etapa de Cupa Mondială de la Buenos Aires din 2006, apoi ea a schimbat pentru sabia în sezonul 2006-2007. În paralel a început o carieră de manechin, dar a trebuit să-și înceteze activitatea din lipsă de timp. În sezonul 2010-2011 a câștigat două turnee
María Belén Pérez Maurice () [Corola-website/Science/335750_a_337079]
-
Pe 27 ianuarie 1994 echipa națională de fotbal a Barbadosului și echipa națională de fotbal a Grenadei au jucat un meci între ele, contând pentru runda de calificare a Cupei Caraibelor 1994. Datorită regulilor imperfecte ale competiției, precum și poziției celor două echipe în clasament înaintea meciului, prin alternare a fost în interesul Barbadosului, apoi al Grenadei, să-și marcheze un autogol. Rezultatul a fost descris drept "unul din cele mai
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
califica mai departe. La scorul de 2−1, Barbados și-a marcat intenționat un autogol pentru a trimite meciul în prelungiri, unde ei ar fi putut obține diferența de două goluri necesară, grație unei reguli neconvenționale a golului de aur. Cupa Caraibelor 1994 a fost cea de a cincea ediție a Cupei Caraibelor și a avut loc în Trinidad și Tobago. Calificările s-au ținut în diferite alte locații din Caraibe, la începutul anului 1994. Barbados, Grenada și Puerto Rico au fost trase la
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
marcat intenționat un autogol pentru a trimite meciul în prelungiri, unde ei ar fi putut obține diferența de două goluri necesară, grație unei reguli neconvenționale a golului de aur. Cupa Caraibelor 1994 a fost cea de a cincea ediție a Cupei Caraibelor și a avut loc în Trinidad și Tobago. Calificările s-au ținut în diferite alte locații din Caraibe, la începutul anului 1994. Barbados, Grenada și Puerto Rico au fost trase la sorți în Grupa 1. Organizatorii turneului au decis că orice meci
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
minute, jucătorii barbadieni au apărat cu succes ambele porți. Scorul a fost de 2−2, și meciul a intrat în prelungiri, unde "golul de aur" marcat ar fi contat dublu — iar dacă Barbadosul ar fi marcat o dată, se califica la Cupa Caraibelor 1994. Acest scenariu s-a și întâmplat, Barbadosul a marcat golul de aur și s-a calificat la turneul final. Clasamentul final al grupei arată astfel: Meciul nu a atras multă atenție, deși în Marea Britanie au fost publicate rapoarte
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
Sports Law”". Într-o conferință de presă de după meci, antrenorul grenadian James Clarkson a spus: Această variație a regulei golului de aur a fost utilizată în cinci meciuri în calificările din 1994, iar apoi nu a mai fost folosită în Cupa Caraibelor. Barbadosul ulterior avea să se claseze pe locul 3 în Grupa A la Cupa Caraibelor 1994, după ce remizase cu Guadelupa și Dominica și a pierdut în fața echipei gazdă Trinidad și Tobago, care avea să câștige turneul.
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
Această variație a regulei golului de aur a fost utilizată în cinci meciuri în calificările din 1994, iar apoi nu a mai fost folosită în Cupa Caraibelor. Barbadosul ulterior avea să se claseze pe locul 3 în Grupa A la Cupa Caraibelor 1994, după ce remizase cu Guadelupa și Dominica și a pierdut în fața echipei gazdă Trinidad și Tobago, care avea să câștige turneul.
Barbados v Grenada (1994) () [Corola-website/Science/332527_a_333856]
-
ea era deja cea mai bună și cea mai iubită echipă a regiunii. Cu „tripleta Vâlcov“, formată din frații Colea (1909-1970), Petea (1910-1942) și Volodea (1916-1952), Mihai Viteazul reprezenta de fapt Basarabia în campionatul României, organizat pe atunci în sistem cupă și nu ligă. După un meci jucat la Chișinău contra celebrei echipe Venus București, frații Vâlcov au fost transferați la București. Apoi, Petea a murit pe front, Volodea a murit de tuberculoză, iar Colea a devenit antrenor, conducând ulterior chiar
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
între 1947-1949 (17 meciuri, 3 goluri), la Brescia Calcio 1949-1950 (30 de meciuri, 8 goluri) și la FC Barcelona între 1950-1952 (34 de meciuri, 2 goluri). Cu Barcelona, acesta avea să câștige titlul de campion al Spaniei în 1952, două Cupe ale Spaniei în 1951 și 1952. În 1940 s-a jucat Cupa Moldovei cu participarea reprezentativelor orașelor Chișinău, Bălți, Orhei, Bender, Cahul și Călărași. Finala se jucase între Chișinău și Cahul (militari ruși staționați acolo), fiind câștigată de chișinăuieni cu
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
meciuri, 8 goluri) și la FC Barcelona între 1950-1952 (34 de meciuri, 2 goluri). Cu Barcelona, acesta avea să câștige titlul de campion al Spaniei în 1952, două Cupe ale Spaniei în 1951 și 1952. În 1940 s-a jucat Cupa Moldovei cu participarea reprezentativelor orașelor Chișinău, Bălți, Orhei, Bender, Cahul și Călărași. Finala se jucase între Chișinău și Cahul (militari ruși staționați acolo), fiind câștigată de chișinăuieni cu 5-0. Partida a fost rejucată din cauza contestării și din nou a fost
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
Cahul (militari ruși staționați acolo), fiind câștigată de chișinăuieni cu 5-0. Partida a fost rejucată din cauza contestării și din nou a fost câștigată de echipa Chișinăului cu același scor de 5-0. În 1945, Chișinăul, reprezentat de Dinamo, câștiga campionatul și Cupa Moldovei. Unele surse datează apariția echipei cu 1940, grație lui Arcadie Hofman, dar apariția oficială în fotbalul sovietic este consemnată la data de 16 mai 1947. În 1946 se înființează Spartak Chișinău, care este admisă în campionatul Ucrainei, zona sudică
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
participase în diferite divizii valorice ale Campionatului URSS, inclusiv în Liga Superioară a URSS, unde a jucat în intervalul 1956-1964 (9 ani consecutiv), în 1974 și 1983. Cea mai înaltă poziție în clasament a fost locul 6, în 1956. În Cupa URSS cea mai bună performanță a fost accederea în sferturile de finală în anul 1963. Până la obținerea independenței, echipe din șase orașe au reprezentat republica în campionatul fostei Uniuni Sovietice, unele schimbându-și denumirile pe parcurs: Chișinău (Burevestnik, Moldova, Avântul
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
o echipă dintr-un alt oraș decât Chișinău și Tiraspol câștigă titlul în Republica Moldova. Începând cu sezonul 1993-94, cluburile moldovenești de fotbal, au început să participe în competițiile europene intercluburi. „Fereastra” în Europa a fost deschisă de Zimbru Chișinău, în Cupa UEFA, prin dubla cu Beitar Ierusalim, pierdută la general după 1-1 acasă și 0-2 în deplasare. Pentru Zimbru a marcat ex-vicepreședintele FMF, Radu Rebeja, acesta fiind și primul gol al vreunei echipe moldovenești în competițiile europene. În sezonul 1995/96
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]
-
general după 1-1 acasă și 0-2 în deplasare. Pentru Zimbru a marcat ex-vicepreședintele FMF, Radu Rebeja, acesta fiind și primul gol al vreunei echipe moldovenești în competițiile europene. În sezonul 1995/96 Zimbru a ajuns în șaisprezecimile de finală ale Cupei UEFA, iar în campaniile 1999/2000 și 2000/2001 a ajuns până în turul trei preliminar al Ligii Campionilor. Acestea au fost cele mai mari performanțe ale cluburilor din Moldova în Europa până la sfârșitul anilor 2000, când Sheriff Tiraspol a ajuns
Fotbalul în Republica Moldova () [Corola-website/Science/332566_a_333895]