12,059 matches
-
cei conservatori, ,au încercat să îl înlăture din leadership-ul partidului dar nu au reușit deoarece rolul lui Süleyman Demirel era prea important” . Oponenții lui au plecat din Partidul Justiției și s-au alăturat partidelor mai mici de dreapta, precum Partidul Democrat, Partidul Salvării Naționale și partidului de extremă dreaptă Acțiunea Naționalistă. Anii care au urmat au fost tulburi pentru Turcia, în special din punct de vedere politic. Convinși că Demirel nu mai poate controla situația internă, au intervenit și l-au
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
exprimat regretul față de încheierea mandatului lui Süleyman Demirel și i-a mulțumit acestuia pentru contribuția sa la stabilitatea regiunii” După anul 2000, activitatea lui Süleyman Demirel în cadrul scenei politice din Turcia a devenit din ce în ce mai restrânsă, fiind un consultat al Partidului Democrat, o nouă forță politică construită pe fundamentul fostului Partid al Justiției. De asemenea, acesta este chemat în numeroase ocazii pentru a vorbi despre viața politică actuală din Turcia și despre rolul său în dezvoltarea Turciei pe perioada secolului trecut, în
Süleyman Demirel () [Corola-website/Science/331495_a_332824]
-
la confiscarea fostei „Case Naționale”, despre care afirma că ar fi aparținut „unei clici de acționari și de reacționari” și ar fi fost în realitate un „club în care se practicau jocurile de noroc și se făcea politică ostilă regimului democrat”. De asemenea, cerea interzicerea obiceiului tradițional Malanca prin care erau satirizați veneticii, alterarea moravurilor și înstrăinarea datinilor, afirmând că acest obicei vechi ar cultiva șovinismul și antisemitismul. În numărul din 7 octombrie 1948 al ziarului "Lupta Poporului", Dragoș Vicol propunea
Dragoș Vicol () [Corola-website/Science/337020_a_338349]
-
1949. Zona ocupată de francezi s-a alăturat zonei americano-britanice formând la 23 mai 1949 statul federal "Republica Federală a Germaniei" ("Bundesrepublik Deutschland"). În același timp, zona de ocupație sovietică a fost reorganizată după model sovietic pentru a proclama Republica Democrată Germană ("Deutsche Democratische Republik") la 7 octombrie 1949. În această perioadă, în mod oficial, nu a existat funcția de cancelar. La 15 septembrie 1949 Konrad Adenauer a preluat funcția de cancelar federal, numită "Bundeskanzler", în evidentă concordanță cu numele oficial
Cancelar federal al Germaniei () [Corola-website/Science/337429_a_338758]
-
la care a activat Petru Comarnescu până în momentul plecării sale în Statele Unite ale Americii. În toate aceste publicații a folosit pseudonimul Vivian Bell. A fost colaborator în perioada 1929 - 1930, împreună cu Constantin Noica și Petru Comarnescu la publicația de orientare democrată și raționalistă intitulată "Acțiune și reacțiune". A scris în anul 1931 împreună cu Alexandru Bilciurescu romanul "Cavalerii verticali", a înființat în același an un birou de avocatură și a fost cofondator al "Grupării Intelectuale Forum". În anul 1935 a devenit membru
Ionel Jianu () [Corola-website/Science/337473_a_338802]
-
anul 2013 vor avea loc în ziua de 25 februarie. Scrutinul a fost convocat ca urmare a demisiei prim-ministrului tehnocrat, Mario Monti. Principalele formațiuni politice care vor candida sunt Poporul pentru Libertate, condus de fostul premier Silvio Berlusconi, Partidul Democrat condus de Pier Luigi Bersani, Mișcarea Cinci Stele condusă de Beppe Grillo și coaliția de centru Cu Monti pentru Italia, condusă de Monti. În recentele sondaje de opinie, Partidul Democrat este cotat cu cele mai multe șanse de câștig. Fostul partid de
Alegeri legislative în Italia, 2013 () [Corola-website/Science/328429_a_329758]
-
Poporul pentru Libertate, condus de fostul premier Silvio Berlusconi, Partidul Democrat condus de Pier Luigi Bersani, Mișcarea Cinci Stele condusă de Beppe Grillo și coaliția de centru Cu Monti pentru Italia, condusă de Monti. În recentele sondaje de opinie, Partidul Democrat este cotat cu cele mai multe șanse de câștig. Fostul partid de guvernământ din perioada 2008-2011, Poporul pentru Libertate (PdL), al cărui președinte este Berlusconi, va candida singur, deși este membru al Coaliției de Centru-Dreapta. Într-o situație similară se afla și
Alegeri legislative în Italia, 2013 () [Corola-website/Science/328429_a_329758]
-
cotat cu cele mai multe șanse de câștig. Fostul partid de guvernământ din perioada 2008-2011, Poporul pentru Libertate (PdL), al cărui președinte este Berlusconi, va candida singur, deși este membru al Coaliției de Centru-Dreapta. Într-o situație similară se afla și Partidul Democrat, condus de Bersani, fost europarlamentar în perioada 2004-2009, al cărui partid este membru al alianței de stânga, Italia. Bunul Comun. Mișcarea Cinci Stele, un partid nou, fondat în 2009 de către actorul, comedianul și bloggerul italian, Beppe Grillo conține figuri noi
Alegeri legislative în Italia, 2013 () [Corola-website/Science/328429_a_329758]
-
I înlocuiesc termenul de "Principatele Unite Române" cu "România" și certifică schimbarea formei de guvernământ, titulatura de "Domn" fiind înlocuită cu cea de "Rege". România devine astfel din Principat, Regat. Dictatura regală a lui Carol al II-lea înlătură constituția democrată, înlocuind-o cu un fundament juridic pentru un stat autoritar (a se vedea Constituția din 1938), însă nu schimbă denumirea formală a statului. Nici regimul autoritar al lui Antonescu, ce preia Regatul României ciopârțit de Uniunea Sovietică, Ungaria și Bulgaria
Denumirile oficiale ale României () [Corola-website/Science/328442_a_329771]
-
austriece. În 1848, a avut loc, la Praga, Congresul naționalităților slave, sub președinția lui František Palacký, care urmărea realizarea unei federații. Constituirea Imperiului Austro-Ungar (1867) a frustrat însă așteptările mișcării. Către sfârșitul sec. 19, s-a manifestat și un partid democrat în jurul lui M. Bakunin, care relua, în parte, idealul unitar al decembriștilor. Panismul religios este cel mai dinamic . Scopul său este de a unifica lumea musulmană. Spre deosebire de arabismului referindu-se la etnicism, Islamul bazînduse pe comunitate religioasă, Ummah. Printre sunniții
Panism () [Corola-website/Science/328479_a_329808]
-
martie 1945 la Maasin) este un politician filipinez, de origine visayană, de la 30 iunie 2016 președintele Republicii Filipinelor, al 16-lea șef de stat al acestui stat. El este cel dintâi președinte originar din insula Mindanao și este reprezentantul Partidului Democrat Filipinez-Puterea Populară (Lakas ng Bayan) (PDP-Laban). Poreclit „Digong”, Duterte a fost unul din primarii cu cea mai lungă durată de guvernare ca primar al orașului Davao City, din insula Mindanao, fiind ales șapte ori consecutiv, vreme de 22 ani. În
Rodrigo Duterte () [Corola-website/Science/336461_a_337790]
-
بارزانی ,în arabă:الملا مصطفى البارزاني Al Molla Mustafa Al Barzani, 14 martie 1903 Barzan, în zona Kurdistanului irakian, pe atunci în Imperiul Otoman, - 1 martie 1979 Washington) a fost un conducător militar și politican kurd, președintele fondator al Partidului Democrat Kurd. Barzani a condus lupta națională armată pentru autonomia poporului kurd în Iran și mai ales în Irak. Născut în 1903 în satul Barzan,din nordul Kurdistanului irakian, care în acea vreme făcea parte din Provincia Mosul din Imperiul Otoman
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
aceea, a luat ființă Republica de la Mahabad, un stat kurd sub conducerea lui Kazi Muhammad.În acel an el a fost numit general în armata efemerei republici. În absența sa, la 16 august 1946 a luat ființă la Bagdad Partidul Democrat Kurd, Barzani fiind ales președintele acestuia. După retragerea armatei sovietice din Iran în primăvara anului 1946, conform acordurilor de la Ialta, în decembrie 1946 Republica Mahabad a fost reprimată de către forțele iraniene, iar președintele Kazi care a refuzat să fugă, a
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
la Bagdad, ce aparținuse fostului prim-ministru monarhist Nuri Said, și o limuzină. A făcut aceasta pentru a câștiga sprijinul triburilor kurde împotriva șefilor de trib arabi pro-monarhiști și a naționaliștilor arabi , inclusiv a Partidului Baas.În anul 1960 Partidul Democrat Kurd a primit un statut legal. Relațiile lui Barzani cu președintele Kassem s-au deteriorat când Barzani nu a acceptat autonomia limitată propusă de Kassem, și a cerut ca limba kurdă sa fie recunoscută ca limbă oficială prioritară în regiunile
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
care veterani care îl însoțiseră în U.R.S.S. s-au refugiat în munți, în regiunea Zakho. După ce în septembrie și octombrie 1961 aviația militară irakiană a atacat Barzanul și a incendiat 1270 sate kurde, în decembrie 1961 Barzani și Partidul Democrat Kurd, care ezitase asupra rupturii cu regimul de la Bagdad, au decis să preia ei înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi au creat o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii de guvernământ. De menționat că de îndată
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
preia ei înșiși conducerea răscoalei. În munții Kurdistanului Barzani și oamenii săi au creat o entitate cvasi independentă, cu instituții proprii de guvernământ. De menționat că de îndată după întoarcerea sa în Irak în 1958 au izbucnit în sânul Partidului Democrat Kurd lupte pentru putere . Mollah Mustafa Barzani a fost acuzat de numeroși factori kurzi, mai ales intelectuali cu o orientare mai de stânga, printre care Jalal Talabani și Ibrahim Ahmed, de conservatism și tribalism, că a creat o prea strânsă
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
dispoziție un domiciliu controlat de securitatea iraniană, practic într-un regim de arest la domiciliu. Cu tot prestigiul păstrat de Barzani în decursul anilor, în 1975 după semnarea acordului de la Alger, disputele intestine din partid au dus la sciziunea Partidului Democrat Kurd prin separarea Uniunii Patriotice a Kurdistanului de sub conducerea lui Jalal Talabani, a unei fracțiuni pro-irakiene sub conducerea lui Hashim Aqrawi și a fiului cel mare al lui Barzani, Ubaidullah Barzani, și a Partidului Revoluționar Kurd condus de Abd as-Sattar
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
iunie 1976. Între timp Iranul a fost zguduit de revoluția islamică care l-a răsturnat pe șah. Barzani a murit la spitalul Georgetown din Washington în martie 1979. Fiii săi, Masud și Idris Barzani i-au succedat la conducerea Partidului Democrat Kurd. Rămășițele sale pământești au fost transferate la 5 martie la Oshnavie, la vest de Mehabad, în Iran. La 6 octombrie 1993 în plină perioadă de ostilități militare, ele au fost mutate și reîngropate în satul sau natal, Barzan, alături de
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
militare, ele au fost mutate și reîngropate în satul sau natal, Barzan, alături de fiul său, Idris. Molla Mustafa Barzani a avut 10 copii: Sabir, Luqman, Ubeidullah (1927-1980s?), Idris, Masud, Sidad, Nihad, Dilshad, Sihad și Wecih. Moștenitorul său la conducerea Partidului Democrat Kurd este fiul său Masud Barzani (născut în 1946), care îndeplinește din anul 2005 și funcția de președinte al Kurdistanului irakian autonom Din anul 2012 prim-ministrul Kurdistanului irakian autonom este Nêçîrvan Îdrîs Barzanî, nepotul său, de la fiul său Idris
Mustafa Barzani () [Corola-website/Science/336500_a_337829]
-
Strategia națională a egalității de gen", iar în anul 2008 a fost numită expertă în Consiliul Europei din partea Republicii Moldova pe problema gen și mass media. A început să activeze pe scena politică în anul 1992, devenind membră a Partidului Social Democrat, unde a deținut funcțiile de președintă a organizației de femei, dar și de vicepreședintă pe probleme sociale. În anul 2007 a fost aleasă de pe listele acestui partid în Consiliul municipal Chișinău. În anul 2009 a părăsit Partidul Social Democrat și
Loretta Handrabura () [Corola-website/Science/330470_a_331799]
-
Social Democrat, unde a deținut funcțiile de președintă a organizației de femei, dar și de vicepreședintă pe probleme sociale. În anul 2007 a fost aleasă de pe listele acestui partid în Consiliul municipal Chișinău. În anul 2009 a părăsit Partidul Social Democrat și a devenit membră a Partidului Liberal Democrat din Moldova. La 20 noiembrie 2009 a fost numită viceministră a Educației Republicii Moldova, funcție pe care a deținut-o până la 30 iulie 2015 când a fost numită în funcția de Ministru al
Loretta Handrabura () [Corola-website/Science/330470_a_331799]
-
a organizației de femei, dar și de vicepreședintă pe probleme sociale. În anul 2007 a fost aleasă de pe listele acestui partid în Consiliul municipal Chișinău. În anul 2009 a părăsit Partidul Social Democrat și a devenit membră a Partidului Liberal Democrat din Moldova. La 20 noiembrie 2009 a fost numită viceministră a Educației Republicii Moldova, funcție pe care a deținut-o până la 30 iulie 2015 când a fost numită în funcția de Ministru al Tineretului și Sportului al Republicii Moldova în Guvernul Streleț
Loretta Handrabura () [Corola-website/Science/330470_a_331799]
-
Partidului Popular Republican a pierdut pentru prima data majoritatea parlamentară prin vot liber, Erim și-a pierdut funcția de parlamentar și a devenit editor șef în domeniul politic pentru revista “Ulus” (Națiunea). Datorită articolelor critice sau satirice cu privire la guvernarea Partidului Democrat, publicația a fost interzisă. În acest context, Erim împreună cu alți jurnaliști a publicat un alt ziar, "Yeni Ulus-Halkçı" (Noua Națiune-Populist) care a fost distribuit la nivel local, în Ankara, pe perioada anului 1954. În 1956, a participat la delegația care
Nihat Erim () [Corola-website/Science/331067_a_332396]
-
asigurări "Milli Reasurans", a fondat "Halk Evleri" (o organizație educațională în Istanbul). Împreună cu prietenul său Cemal Kutay, a publicat între 1939 și 1940 revista “Halk” (Națiunea). Nilüfer s-a măritat cu Ahmet Ihsan Gürsoy, deputat al orașului Kütahya din partea Partidului Democrat în perioada 1946 - 1960, deputat al orașului Bursa din partea Partidului Justiției în perioada 1965 - 1969 și Deputat al orașului Istanbul în perioada 1973 - 1975, atât din partea Partidului Democrat cât și a Partidului Justiției. Mahmut Celâl Bayar și-a început cariera
Celâl Bayar () [Corola-website/Science/331066_a_332395]
-
a măritat cu Ahmet Ihsan Gürsoy, deputat al orașului Kütahya din partea Partidului Democrat în perioada 1946 - 1960, deputat al orașului Bursa din partea Partidului Justiției în perioada 1965 - 1969 și Deputat al orașului Istanbul în perioada 1973 - 1975, atât din partea Partidului Democrat cât și a Partidului Justiției. Mahmut Celâl Bayar și-a început cariera politică în anul 1908, într-o perioadă de instabilitate politică și socială în Turcia, atunci când intră în armata de voluntari ai Comitetului de Uniune și Progres, o organizație
Celâl Bayar () [Corola-website/Science/331066_a_332395]