14,387 matches
-
lupte ale primului război mondial. În 1914, Krasnov a fost decorat pentru bravură în luptă cu Ordinul Sfântul Gheorghe, clasa a 4-a și a fost înaintat la gradul de general-maior și a fost numit la comanda Brigăzii I a Diviziei I a cazacilor de pe Don. În mai 1915 a fost numit la comanda Brigada a 3-a a „Diviziei Sălbatice”, iar în iulie a fost numit la comanda a Diviziei a III-a de cazaci de pe Don, iar în septembrie
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
clasa a 4-a și a fost înaintat la gradul de general-maior și a fost numit la comanda Brigăzii I a Diviziei I a cazacilor de pe Don. În mai 1915 a fost numit la comanda Brigada a 3-a a „Diviziei Sălbatice”, iar în iulie a fost numit la comanda a Diviziei a III-a de cazaci de pe Don, iar în septembrie, la comanda Diviziei a II-a de rezervă. Krasnov nu s-a implicat în politică după Revoluția din Februarie
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
general-maior și a fost numit la comanda Brigăzii I a Diviziei I a cazacilor de pe Don. În mai 1915 a fost numit la comanda Brigada a 3-a a „Diviziei Sălbatice”, iar în iulie a fost numit la comanda a Diviziei a III-a de cazaci de pe Don, iar în septembrie, la comanda Diviziei a II-a de rezervă. Krasnov nu s-a implicat în politică după Revoluția din Februarie și a continuat să se preocupe doar de viața militară. În
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
cazacilor de pe Don. În mai 1915 a fost numit la comanda Brigada a 3-a a „Diviziei Sălbatice”, iar în iulie a fost numit la comanda a Diviziei a III-a de cazaci de pe Don, iar în septembrie, la comanda Diviziei a II-a de rezervă. Krasnov nu s-a implicat în politică după Revoluția din Februarie și a continuat să se preocupe doar de viața militară. În iunie 1917 a fost numit la comanda Diviziei I a cazacilor din Kuban
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
iar în septembrie, la comanda Diviziei a II-a de rezervă. Krasnov nu s-a implicat în politică după Revoluția din Februarie și a continuat să se preocupe doar de viața militară. În iunie 1917 a fost numit la comanda Diviziei I a cazacilor din Kuban iar în septembrie a fost înaintat la gradul de general locotenent. După Revoluția din Octombrie, Alexandr Kerenski i-a ordonat lui Krasnov să-i zdrobească pe bolșevicii din Petrograd. Pe 27 octombrie/9 noiembrie, bolșevicii
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
al soției sale, Alexandrine Friederike Bertha Leusenthin (1823-1903) din Prusia Răsăriteană. Gronau intră în 1869 în armata prusacă, între anii 1880 - 1882 lucrând la comandamentul general. În anul 1894 este avansat locotenent major, iar în 1903 este numit comandant a diviziei de armată nr.1. În anul 1908 a fost avansat la gradul de "General-Feldzeugmeister", echivalentul pentru artilerie al gradului de general de infanterie. Pentru meritele sale militare, Gronau va primi la 16 iunie 1913, la Berlin, titlul nobiliar «von Gronau
Hans von Gronau () [Corola-website/Science/317325_a_318654]
-
din zona, unde simpatizau cu populația locală și au decis să le trimită pe frontul occidental, unde majoritatea lor a ajuns la sfârșitul anului 1943 și începutul lui 1944. Un mare număr dintre batalioanele acestea au fost încorporați în diferite divizii de pe frontul de vest. Numeroși dintre acești soldați au fost destinați pazei Zidului Atlanticului. Pe Ziua Z, soldații estici, lipsiți de o motivație serioasă să lupte împotriva Aliaților, s-au predat în număr mare. Au fost și câteva cazuri în
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
42 au luptat în Belgia, Finlanda, Franța sau Italia. Armata Rusă de Eliberare (ROA) nu a existat în mod oficial până în toamna anului 1944, când Heinrich Himmler l-a convins în sfârșit pe Adolf Hitler să accepte organizarea a zece divizii ROA. (Istoriografia sovietică a etichetat pe toți rușii care au luptat de partea germanilor drept „vlasoviști”). Pe 14 noiembrie 1944, Vlasov a citit la Praga „Manifestul de la Praga” în fața nou creatului „Comitetului de eliberare a popoarelor Rusiei”. Prin acest document
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
conțină și referiri antisemite a fost evitată în mod elegant de comitetul vlasovist. Totuși, documentul a conținut critici la adresa Aliaților occidentali, etichetați drept „plutocrații” care s-au aliat cu Stalin în tentativa de cucerire a Europei. În februarie 1945 doar Divizia I ROA Divizia a 600-a de infanterie germană era complet formată sub comanda generalului Serghei Kuzmici Buniacenko. Divizia a luptat pentru scurtă vreme pe frontul de pe Oder, mai înainte de a schimba tabera și a-i ajuta pe cehi în timpul
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
de infanterie germană era complet formată sub comanda generalului Serghei Kuzmici Buniacenko. Divizia a luptat pentru scurtă vreme pe frontul de pe Oder, mai înainte de a schimba tabera și a-i ajuta pe cehi în timpul insurecției din Praga. O a doua divizie, Divizia a II-a RAO (Divizia a 650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
infanterie germană era complet formată sub comanda generalului Serghei Kuzmici Buniacenko. Divizia a luptat pentru scurtă vreme pe frontul de pe Oder, mai înainte de a schimba tabera și a-i ajuta pe cehi în timpul insurecției din Praga. O a doua divizie, Divizia a II-a RAO (Divizia a 650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul deplasării
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
sub comanda generalului Serghei Kuzmici Buniacenko. Divizia a luptat pentru scurtă vreme pe frontul de pe Oder, mai înainte de a schimba tabera și a-i ajuta pe cehi în timpul insurecției din Praga. O a doua divizie, Divizia a II-a RAO (Divizia a 650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul deplasării spre sud. Cea de-a
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
-i ajuta pe cehi în timpul insurecției din Praga. O a doua divizie, Divizia a II-a RAO (Divizia a 650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul deplasării spre sud. Cea de-a treia divizie RAO a rămas doar în stadiul incipient al formării. Au mai existat unele unități precum „Corpul rus”, „Corpul al XV-lea
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
650-a de infanterie germană) avea efectivele incomplete când a părăsit garnizoana Heuberg sub comanda generalului Mihail Meadrov. În rândurile acestei divizii s-au înrolat un mare număr de „lucrători din est” în timpul deplasării spre sud. Cea de-a treia divizie RAO a rămas doar în stadiul incipient al formării. Au mai existat unele unități precum „Corpul rus”, „Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă” al generalului Helmuth von Pannwitz, cazacii atamanului Domanov și alte unități militare formate din emigranți
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
Totuși, toate aceste unități nu au făcut efectiv parte din ROA, deoarece Vlasov nu a putut să se folosească de serviciile lor în nicio operațiune. Între aceste unități nici măcar comunicațiile nu puteau fi stabilite cu ușurință. Vlasov a ordonat primei divizii ROA să mărșaluiască spre sud, în speranță că va reuși să concentreze toate forțele anticomuniste loiale lui. El a considerat că în fruntea trupelor sale ar putea să se predea Aliaților occidentali în termeni „favorabili”, ceea ce ar fi presupus evitarea
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
înceapă negocieri secrete cu occidentali pentru capitulare. Se pare că el spera că Aliații occidentali să privească cu simpatie la obiectivele RAO și poate să folosească voluntarii anticomuniști într-un posibil război viitor cu Uniunea Sovietică. În timpul marșului spre sud, Divizia I a RAO s-a aflat în situația de a-i ajuta pe patrioții cehi în timpul insurecției din Praga declanșate pe 5 mai 1945 împotriva ocupației militare germane. Dacă la început Vlasov a privit cu circumspecție posibilitatea angajării în luptă
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
Praga declanșate pe 5 mai 1945 împotriva ocupației militare germane. Dacă la început Vlasov a privit cu circumspecție posibilitatea angajării în luptă împotriva germanilor, el a acceptat în cele din urmă propunerea generalului Buniacenko de a se alătura luptei cehilor. Divizia I s-a angajat în luptă cu unitățile Waffen-SS care fuseseră trimise să distrugă orașul. Cum unitățile ROA erau dotate cu armament greu, militarii ruși au reușit ca, împreună cu insurgenții cehi, să respingă atacul germanilor și să salveze Praga de la
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
s-a angajat în luptă cu unitățile Waffen-SS care fuseseră trimise să distrugă orașul. Cum unitățile ROA erau dotate cu armament greu, militarii ruși au reușit ca, împreună cu insurgenții cehi, să respingă atacul germanilor și să salveze Praga de la distrugere. Divizia I a fost obligată să părăsească Praga datorită majorității comuniștilor în noua Rada (Parlamentul) cehă. Soldații ROA s-au predat Armatei a III-a SUA a generalului Patton. Americanii nu aveau însă niciun interes să-i ia prizonieri pe militarii
Armata Rusă de Eliberare () [Corola-website/Science/317344_a_318673]
-
cele 126 de tancuri (denumite R-2 în România) au fost primite până în 1939, însă o altă comandă pentru 382 de tancuri trimisă la mijlocul anului 1939 a fost refuzată de către germani. R-2 a fost repartizat Regimentului 1 care de luptă al Diviziei 1 blindată în 1941-1942. Acționând ca o unitate de șoc, Divizia 1 blindată a obținut succese considerabile în bătălia pentru Chișinău, însă la Odessa a suferit pierderi grele atunci când tancurile R-2 au fost folosite în sprijinul infanteriei, blindajul subțire al
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
până în 1939, însă o altă comandă pentru 382 de tancuri trimisă la mijlocul anului 1939 a fost refuzată de către germani. R-2 a fost repartizat Regimentului 1 care de luptă al Diviziei 1 blindată în 1941-1942. Acționând ca o unitate de șoc, Divizia 1 blindată a obținut succese considerabile în bătălia pentru Chișinău, însă la Odessa a suferit pierderi grele atunci când tancurile R-2 au fost folosite în sprijinul infanteriei, blindajul subțire al acestora făcându-le o pradă ușoară pentru puștile anti-tanc sovietice. La
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
La sfârșitul campaniei din 1941, 26 de tancuri R-2 erau avariate fără posibilitate de recuperare, astfel că în 1942 Germania a fost de acord să livreze 26 de tancuri Panzerkampfwagen 35(t) aproape identice însă uzate pentru a acoperi pierderile. Divizia 1 blindată s-a refăcut în țară până în august 1942 și a fost repartizată Armatei a 3-a care apăra Cotul Donului. Deoarece trupele germano-române întâlneau un număr tot mai mare de tancuri T-34, Divizia 1 blindată a testat
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
pentru a acoperi pierderile. Divizia 1 blindată s-a refăcut în țară până în august 1942 și a fost repartizată Armatei a 3-a care apăra Cotul Donului. Deoarece trupele germano-române întâlneau un număr tot mai mare de tancuri T-34, Divizia 1 blindată a testat eficacitatea unui R-2 împotriva unui T-34 capturat. Testul a dovedit că T-34 era invulnerabil în fața tunului de 37 mm al tancului R-2. În timpul bătăliei de la Cotul Donului, unde masele de tancuri medii și grele
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
capturat. Testul a dovedit că T-34 era invulnerabil în fața tunului de 37 mm al tancului R-2. În timpul bătăliei de la Cotul Donului, unde masele de tancuri medii și grele sovietice au creat haos printre epuizatele și prost echipatele trupe române, Divizia 1 blindată a pierdut 60 la sută din capacitatea de luptă, traversând râul Cir cu 19 tancuri R-2, unele tractate de tancuri T-3 sau T-4 din cauza lipsei de carburant. Pierderile totale de tancuri R-2 la Stalingrad au fost
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
de Regimentul 2 care de luptă în timpul operațiunilor din Cehoslovacia și Austria. Ambele au fost pierdute pe 12 aprilie 1945 la Hohenruppersdorf, nord-est de Viena, atunci când Regimentul 2 care de luptă a respins un contraatac german format din elemente ale diviziilor 3 Panzer, 25 și 26 SS. 21 de tancuri R-2 au fost transformate în vânători de tancuri la Atelierele Leonida între luna iulie a anului 1943 și luna iulie a anului 1944. Denumirea oficială a acestor autotunuri era TACAM R-2
Panzer 35(t) () [Corola-website/Science/317368_a_318697]
-
rezistente care aveau jante de metal proiectate de locotenent-colonelul Constantin Ghiulai. Deoarece caracteristicile operaționale ale tancurilor R-35 față de cele ale mai modernelor tancuri R-2 din Regimentul 1 care de luptă erau diferite, s-a decis înainte de 22 iunie 1941 ca Divizia 1 blindată să păstreze doar Regimentul 1 care de luptă, Regimentul 2 care de luptă fiind transferat cartierului general al Armatei a 4-a. Au fost folosite la eliberarea Basarabiei și Bucovinei de Nord și la asediul Odessei. Deși se
Renault R-35 () [Corola-website/Science/317383_a_318712]