12,502 matches
-
primul model de monografie istorică, Alecu Russo creează poemul patriotic în proză iar Dimitrie Bolintineanu legenda istorică. Se pun bazele romanului românesc prin: Dimitrie Bolintineanu, Pantazi Ghica, V.A. Urechia. Nicolae Filimon scrie primul roman realist românesc, B.P. Hasdeu afirmă drama romantică în versuri, Alexandru Odobescu nuvela istorică și eseul. Cei mai importanți scriitori ai celei de-a doua jumătăți a secolului au fost Vasile Alecsandri și mai târziu Mihai Eminescu. Alecsandri a fost un scriitor prolific, care a contribuit la
Literatura română () [Corola-website/Science/297262_a_298591]
-
murit de asemenea în Sibiu. Primele clase le-a urmat la Sebeș, la școala primară germană (1902-1906), după care a urmat Liceul „Andrei Șaguna” din Brașov (1906-1914), unde era profesor ruda sa, Iosif Blaga, autorul primului tratat românesc de teoria dramei. A debutat în ziarele arădene "Tribuna", cu poezia "Pe țărm" (1910), și în "Românul", cu studiul "Reflecții asupra intuiției lui Bergson" (1914). După moartea tatălui, familia se mută la Sebeș în 1909. În anul 1911 călătorește în Italia, unde își
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
În anul 1916, în timpul verii, Blaga vizitează Viena, unde descoperă Expresionismul. Publică la Sibiu, în 1919, placheta de versuri "Poemele luminii" (reeditată în același an la Cartea Românească, în București), precum și culegerea de aforisme "Pietre pentru templul meu". Prima sa dramă, "Zamolxe", îi apare în ziarul "Voința" (1920), iar în volum în 1921, la Cluj, la Editura Institutului de Arte Grafice „Ardealul”. Academia Română îi decernează Premiul "Adamachi" pentru debut (1921). Universitatea din Cluj îi premiază piesa "Zamolxe "(1922). I se tipăresc
Lucian Blaga () [Corola-website/Science/297298_a_298627]
-
său hrănit de operele antichității, dar, printr-o paradoxală convertire de valori, în comentariu critic ele s-au transformat din forțe defensive în pîrghiile unei acțiuni critice agresive, negatoare, la început, în opoziție mai totdeauna cu opiniile curente. Peste această dramă temperamentală pe care o lungă carieră critică n-o va destrăma cu totul, se va ridica alta ce ține de condiția generală a criticului. E. Lovinescu reprezintă, într-un anumit sens, expresia ei cea mai tragică. Cea dintâi manifestare critică
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
E. Lovinescu, colaborator fără pasiune al "Convorbirilor literare", reticent la început față de numeroșii elevi ai criticului, adversarul lor necruțător, mai tîrziu. Sînt, apoi, puține senmnele de prețuire din partea lui Maiorescu față de incomodul foiletonist de la Epoca. Cîteva adnotații favorabile pe marginea dramei ibseniene "De peste prag" (1906) și... cam atît. E. Lovinescu, în schimb, crescut în stima și admirația lui Maiorescu, format intelectualicește în spiritul junimismului, va pune prețuirea sa pe singurul teren posibil pentru un critic: acel al ideilor fundamentale. Maiorescianismul său
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
omul așteaptă fără să dispere împlinirea sorții. Iarna și-o petrece la Florența, iar în 1906, toamna, se pregătește să plece la Paris. Scrisese, între timp, mult, iar în 1906 apare cu două volume de critică:" Pași pe nisip..."; o dramă în trei acte: "De peste prag" și o "Carte de citire și gramatică pentru clasa a III-a". Una peste alta, Lovinescu era, în momentul plecării sale în Franța, autor a cîteva volume de specialitate, a două volume de critică și
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
seducătoare. Lovinescu e, indiscutabil, mare polemist, și Memoriile cuprind pagini de o savoare unică in literatura română. După 1930, preocupările lui Lovinescu merg, în afara memoralisticii, spre literatura propriu-zisă și spre istoriografia literară, interesul pentru beletristică era mai vechi, și după drama ibseniana: De peste prag (1906) urmează volume de nuvele, scenete, poezii, romane unele reluate sub diverse titluri ("Aripa morții", "Comedia dragostei", "Lulu", "Viața dublă"). Două cicluri sunt, de reținut: ciclul "Bâzu" ("Bâzu", 1932; patru, 1932; "Diana", 1956; "Acord final", publicat în
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
negație inteligentă, cordială a romanelor, și Lovinescu, înțelegînd seriozitatea obiecției și, poate, temeinicia ei, a simțit nevoia să le apere. Să recunoaștem, oricite obiecții am avea față de speța ușuratică a biografiei romanțate, preocuparea la E. Lovinescu de a surprinde o dramă metafizică în circumstanțele vieții comune. Pusă mai mult teoretic, acestei drame nu i se află totdeauna expresia literară adevărată, și cartea împinge curiozitatea noastră spre alte lucruri mai lumești, cum ar fi iubirea pentru Mite Kremnitz, ușoara rivalitate a lui
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
poate, temeinicia ei, a simțit nevoia să le apere. Să recunoaștem, oricite obiecții am avea față de speța ușuratică a biografiei romanțate, preocuparea la E. Lovinescu de a surprinde o dramă metafizică în circumstanțele vieții comune. Pusă mai mult teoretic, acestei drame nu i se află totdeauna expresia literară adevărată, și cartea împinge curiozitatea noastră spre alte lucruri mai lumești, cum ar fi iubirea pentru Mite Kremnitz, ușoara rivalitate a lui Maiorescu, pasiunea pentru Veronica Micle sau pasiunile adiacente, pasagere, pe care
Eugen Lovinescu () [Corola-website/Science/297282_a_298611]
-
de atragere a unor elemente românești în sistemul de deznaționalizare și oprimare a românilor. Acțiunea se petrece într-un sat ardelean (Lunca) de la începutul secolului, aflat sub dominație habsburgică. Revolta în timpul căreia a fost sancționat renegatul Traian Văleanu, a restituit dramei individuale adevăratele dimensiuni sociale. Notarul, ca și candidatul Blezu, erau uneltele dominației străine. La alegeri, dorințelor obștii li s-a opus coaliția renegaților, bazându-se pe forța coercitivă (jandarmii) și pe elementele descalificate (Mitruță), chiar pe infractori de drept comun
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
a opus coaliția renegaților, bazându-se pe forța coercitivă (jandarmii) și pe elementele descalificate (Mitruță), chiar pe infractori de drept comun (Hopârtean). Prin "Meșterul Manole", reprezentată în 1927 și publicată în 1928, Goga a încercat să adapteze vechiului mit la drama psihologică, reabilitând artistic vechea intrigă a timpului conjugal prin dezvoltarea și examinarea motivațiilor erotice. Personajul principal era un artist, cinic, fermecător, călător înveterat, mare amator de experiențe erotice pasagere. Goga a lăsat, sub formă de proiect, și două piese într-
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
pentru a da o operă desăvârșită, ci a trecut în cursul vieții, prea de multe ori, de la o serie de preocupări la altele, încât cele mai de frunte din operele lui rămân neterminate. Lucrările beletristice ale lui Hasdeu, între care drama "Răzvan și Vidra", dau impresia unei originalități a gândirii, iar autorul divaghează deseori purtat de erudiția sa profundă și imaginația vastă. A scris nuvele, poezii, piese de teatru. Dintre nuvele cităm una satirică, "Duduca Mamuca" (1861), pentru care a și
Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-website/Science/297373_a_298702]
-
1966) și dezvoltat mai ales în deceniile trei și patru ale secolului trecut (cu aspecte și prelungiri ulterioare). Primul care a utilizat termenul într-o accepție legată de creația artistică a fost Guillaume Apollinaire în "Les Mamelles de Tirésias", subintitulată "dramă suprarealistă" (reprezentată în 1916). Începuturile mișcării se leagă de grupul (nonconformist și de evident protest antiburghez) de la revista pariziană "Littérature" (1919) condusă de André Breton, Louis Aragon și Phillipe Soupault, care - reclamându-se de la tutela artistică a lui Arthur Rimbaud
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
suprarealist european. Suprarealismul în pictură. Fondatorii suprarealismului au fost poeții. Termenul ""Surréalisme"" a luat naștere în anul 1917, când poetul Guillaume Apollinaire, înainte de a da la tipar piesa de teatru ""Sânii lui Tyresias"", îi schimbă subtitlul în ultima clipă din "dramă supranaturalistă" în "dramă suprarealistă". Scriitorul André Breton preia acest termen și-l folosește într-un articol intitulat " Pentru Dada" (1920), pentru ca în 1922 să publice "Manifestul suprarealismului". Prin urmare, totul a început de la literatură, abia apoi suprarealismul îi va atrage
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
în pictură. Fondatorii suprarealismului au fost poeții. Termenul ""Surréalisme"" a luat naștere în anul 1917, când poetul Guillaume Apollinaire, înainte de a da la tipar piesa de teatru ""Sânii lui Tyresias"", îi schimbă subtitlul în ultima clipă din "dramă supranaturalistă" în "dramă suprarealistă". Scriitorul André Breton preia acest termen și-l folosește într-un articol intitulat " Pentru Dada" (1920), pentru ca în 1922 să publice "Manifestul suprarealismului". Prin urmare, totul a început de la literatură, abia apoi suprarealismul îi va atrage pe artiștii care
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
să prezint cu alte cuvinte și valențe, lucruri pe care le vedem pe stradă și nu ne fac plăcere. Nu m-am dorit un purtător de cuvânt al PAFA, din decența de a nu avea dreptul să judec moralitatea sau drama care i-a determinat să ajungă într-o astfel de postură. Am încercat să prezint lucrurile din punctul meu de vedere, cu mijloacele proprii de exprimare, poate mai potrivite decât ale altora. Dacă am reușit sau nu, veți hotărî dumneavoastră
Articole, eseuri şi poezii din Gazeta Străzii () [Corola-website/Science/296062_a_297391]
-
a-i face pe cei care trec prin experiențe similare să se simtă mai puțin singuri, mai puternic reprezentați?</i> Cu siguranță. Mi-au scris multe femei care s-au regăsit în carte, femei din Germania, din Anglia, din Franța... Dramă depărtării de familie este aceeași, indiferent în ce țară pleci, iar dorul de copii este la fel de mare. Umilințele bănuiesc că sunt pretutindeni, dacă ai nenorocul să găsești oameni nepotriviți. Practic, ajungem aici un pic inocenți și nepregătiți psihic pentru ce
Cunosc femei care suferă de foame, suportă umilinţe... şi nu ştiu că pot merge la centrele sindacaliste () [Corola-website/Science/296087_a_297416]
-
din anul 1920 participă la ședințele cenaclului "Sburătorul" condus de Eugen Lovinescu, iar în revista omonimă publică primele poezii. Furtunosul gazetar de stânga, N. D. Cocea e modelul său spiritual. Acesta va fi prototipul viitorului său erou Gelu Ruscanu din drama "Jocul ielelor" și a eroului său, Ladima, din romanul "Patul lui Procust". Debutul editorial se petrece cu un volum de "Versuri. Idee. Ciclul morții" în 1923. În 1933 publică cel mai valoros roman al său și unul dintre romanele importante
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
Eminescu și încă de mai înainte (măruntul romantism, tenebros, exotic și formalist"), până la cel mai tânăr contemporan. Marele poet l-a atras în permanență, comentându-i opera în mai multe rânduri, în special în volumul Clasicii nostri. Luceafărul e o dramă a antinomiilor, fiind motivul fundamental ce se regăsește în întreaga inspirație a poetului". Despre Floare albastră afirma că e un embrion al marii lui opere, spectaculoasa oscilație eminesciană între ideea de moarte și viață. În studiul Eminescu, poet dificil se
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
1925, Argos Orestiko, în greacă: "Άργος Ορεστικό" sau "Hrupisti", Grecia - d. 4 martie 1977, București) a fost un actor român cu activitate bogată în teatru, TV și film. A interpretat cu precădere roluri de comedie, dar a jucat și în drame, unul dintre filmele sale de referință fiind "Actorul și sălbaticii" (1975). S-a născut la 21 august 1925 într-o familie de aromâni (Nico Caragiu și Atena Papastere Caragiu) originară din satul grecesc Aetomilitsa, provincia Konitsa, prefectura Ioannina, regiunea Epir
Toma Caragiu () [Corola-website/Science/297582_a_298911]
-
mai constante succese. Opera sa dramatică însumează circa 2000 de pagini, rămânând cel mai rezistent compartiment al activității sale literare și va constitui baza solidă pe care se va dezvolta dramaturgia românească în principalele sale direcții tehnice: comedia străină și drama istorică. În noiembrie s-a jucat "Farmazonul din Hârlău" iar în februarie 1841, "Cinovnicul și modista", ambele preluate după piese străine. Din 1842 datează importanta sa călătorie în munții Moldovei, în urma căreia descoperă valoarea artistică a poeziei populare. Scrie primele
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
Căldura pătrunde în inimi și natura iese din amorțeală, sosesc cocorii din țările calde, țăranii muncesc câmpul. Universul generat va fi unul al armoniei și al ciclurilor firești ale naturii. În perioada 1878 - 1879, la conacul sau de la Mircești, scrie drama istorică romantică "Despot-Vodă". Premiera a avut loc în octombie 1879 pe scena Teatrului Național din București. Piesa fusese citită în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
în octombie 1879 pe scena Teatrului Național din București. Piesa fusese citită în cenaclul Junimii din 8 mai 1879, printre auditori aflându-se Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ion Luca Caragiale. Pe data de 30 septembrie 1880, i s-a jucat drama "Despot Vodă". La Montpellier este premiat pentru poezia "Cântecul gintei latine". Scrie feeria națională "Sânziana și Pepelea". Începe să lucreze în 1882 la piesa "Fantâna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
1882 la piesa "Fantâna Blanduziei", pe care o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa "Fântana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Național din București. Scrie și citește în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Național prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri. În 1886, Titu Maiorescu a publicat în "Convorbiri literare" articolul "Poeți și critici"; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri: "„A lui liră multicoloră
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]
-
o va termina anul următor. Sunt celebre epistolele pe care Ion Ghica i le trimite. În 1884 piesa "Fântana Blanduziei" este reprezentată la Teatrul Național din București. Scrie și citește în cenaclul Junimea drama "Ovidiu". În 1885, Teatrul Național prezintă drama "Ovidiu" a lui Vasile Alecsandri. În 1886, Titu Maiorescu a publicat în "Convorbiri literare" articolul "Poeți și critici"; acesta se încheie cu o privire sintetică asupra operei lui Alecsandri: "„A lui liră multicoloră a răsunat la orice adiere ce s-
Vasile Alecsandri () [Corola-website/Science/297595_a_298924]