13,416 matches
-
mai veni târziu pe-acasă Și-mi va șopti de nemurire. Cum că-i pământul neființei Și nimica nu-i lipsește; Îngerii au locul pocăinței Iar Dumnezeu îi prețuiește. Prin dimineți o mai rechem Să-i spun cât sufletul mă doare Și iarăși simt parc-un blestem Din neamul vieților amare.
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
tare decât își strânsese pumnii săi micuți. Într-un târziu a auzit fornăitul Bătrânei lângă el. „N am murit dacă o aud” a fost singurul lui gând. A simțit apoi cum îl împinge cu botul în coapsă. „Chiar nu mă doare nimic. Oare nu m-a călcat cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
cu copitele?” S-a încurajat și a deschis ochii încet, cu greutate. Iapa era lângă el și-l tot împingea, mirosindu-l. Și-a mișcat un braț apoi pe celălalt. A urmat mișcarea picioarelor. „N am nimic! Chiar nu mă doare nimic. Bătrâna m-a ferit. Nu m-a lovit!” a constatat el și s-a ridicat încet, încă neîncrezător. Când s-a văzut în picioare s-a repezit la gâtul Bătrânei și a îmbrățișat-o. Bătrâna, căluțul meu drag! Ești
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
un prieten de nădejde pentru că, asemenea unui prieten, te însoțește oriunde. În vacanță iau cărți cu mine oriunde și le pot citi și la iarbă verde, pot citi în autobuz sau în tren și oriunde doresc eu. Și nu mă dor ochii așa cum mi se întâmplă uneori la computer. Știți? Cartea este asemenea unui prieten bun. Are răbdare cu tine pentru că dacă ți se pare că ceva nu ai înțeles prea bine, te așteaptă în tăcere să te întorci, să iei
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
o așteptăm cu înfrigurare. De ce? Pentru că... Iarna-i rece, friguroasă, Cu zăpadă peste tot... Dar, să stau ziua în casă, Recunosc ca n-am să pot. Pun patinele-n picioare Ori alerg spre derdeluș, Cad, mă scol și nu mă doare Când mă-ntrec la săniuș. În zăpada troienită Ne jucăm cu bulgări moi Și adeseori, din joacă, Trecem aprig la război. Mai ferit, în curtea mare, Fac și omul de zăpadă. Îi așez pe cap căldare Și tăciuni, drept ochi
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
făceam apariția, extenuată după ore în care servisem fripturi și alte chestii populației Londrei (sau celor din Pennsylvania sau Hamburg, ca să fiu mai exactă), James - nu-mi vine să cred nici în ziua de azi - îmi spăla picioarele, care mă dureau de muream, și mi le masa cu loțiune mentolată de la Body Shop. Cu toate că era trecut de miezul nopții, iar el trebuia să meargă la serviciu la opt dimineața ca să ajute oamenii la plata taxelor sau ce naiba or face contabilii, James
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
că o iubește pe cealaltă femeie, trebuie să accepți situația. Poate c-o să se întoarcă la tine sau poate că nu, dar indiferent ce se va întâmpla, tu trebuie să treci peste momentul ăsta, să-ți vezi de viață. Dar doare așa de tare, am spus neajutorată. Știu că doare, mi-a răspuns ea cu tristețe. Și știi că dacă aș putea să fac să dispară durerea, aș face-o. M-am uitat la fetița mea, care dormea în portbebeul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
situația. Poate c-o să se întoarcă la tine sau poate că nu, dar indiferent ce se va întâmpla, tu trebuie să treci peste momentul ăsta, să-ți vezi de viață. Dar doare așa de tare, am spus neajutorată. Știu că doare, mi-a răspuns ea cu tristețe. Și știi că dacă aș putea să fac să dispară durerea, aș face-o. M-am uitat la fetița mea, care dormea în portbebeul ei. Era așa de liniștită, așa de inocentă, se simțea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ridicat și în direcția ușii din spate) și el primește biscuiți excelenți. A, bună, Michael, intră! Ia un biscuit! a zis Helen, în timp ce Michael a intrat în bucătărie șchiopătând și ținându-se foarte teatral de șale, ca și cum l-ar fi durut din cauza muncii istovitoare. —Bună seara, a mormăit el aruncându-mi o privire suspicioasă. Clar, era convins că eu îl vorbisem de rău. Nimeni n-o bănuia niciodată pe Helen, cu fața ei angelică și inocentă. Ce proști, ce proști! —Să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
L-am auzit pe tata deschizând și angajându-se într-o conversație cu o voce de bărbat. M-am chinuit să înțeleg ce se întâmpla. Era oare James? Speranța a renăscut în mine cu asemenea forță, că aproape m-a durut. Apoi s-a auzit sunetul produs de tata alergând în sus pe scări. I-a strigat mamei: —E un nebun la ușă și are un pantof. Vrea să știe dacă e al nostru. Ce să fac? Dinspre mama nu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca Judy să-mi spună că nu, James nu știa. Asta măcar ar fi fost o explicație pentru faptul că nu mă contactase. Dar, din nefericire, Judy mi-a spus că da, James știa unde sunt. Apoi, deși m-a durut până la dezintegrarea fizică, am întrebat-o dacă James era tot cu Denise. Din nou, Judy mi-a răspuns că da. Am simțit nu că-mi plânge sufletul, ci că-mi sângerează. Că-mi sângerează de moarte. I-am mulțumit lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de moarte. I-am mulțumit lui Judy, mi-am mai cerut încă o dată scuze pentru că o pusesem într-o situație așa de penibilă și am închis telefonul. Mâinile îmi tremurau, fruntea îmi era scăldată în sudoare și simțeam că mă doare inima. Erau momente când chiar credeam că James o să se întoarcă. Mai devreme sau mai târziu. Că mă iubise așa de mult încât nu putea să înceteze să mă iubească așa, peste noapte. Că nu era decât o chestiune de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
chiar așa. Afară continua să bureze. Dar ce mai conta. M-am trezit tot la crăpatul zorilor și am hrănit-o pe Kate. Mi-am inspectat sentimentele cu oarecare teamă, așa cum îți inspectezi cu limba gingia din jurul dintelui care te doare. Și am fost încântată să descopăr că starea mea psihică nu se schimbase față de seara precedentă. Mă simțeam tot plină de viață și continuam să sper. Era absolut minunat. M-am culcat la loc și m-am trezit din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
cu o durere de cap asurzitoare și mă schimonoseam când îmi aduceam aminte crâmpeie din seara precedentă, James continua să fie un dulce. Râdea cu bunătate, îmi aducea pahare cu apă, se apleca și mă săruta pe fruntea care mă durea cu pulsații în timp ce zăceam în pat ca un cadavru și-mi spunea vorbe liniștitoare de genul „Nu, iubita mea, n-ai fost dezagreabilă. Ai fost foarte haioasă“ și „Nu, draga mea, n-ai fost arogantă. Ne-ai ținut pe toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tot sufletul ca fetele să plece, pentru ca Adam să ne rămână, din nou, numai mie și lui Kate. Am încercat să le privesc cu maturitate pe cele trei tinere superbe care-și disputau atenția lui Adam. Fața începuse să mă doară din cauza efortului depus ca să par și eu de gașcă, să nu las să se vadă că mă deranja faptul că eram ignorată în timp ce ele ciripeau și râdeau pline de șarm și fără nici un efort. Se părea că toate trei se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de a îngriji un bolnav și o sugestie libidinoasă există o linie de demarcație foarte fină. Poate că doctorul Keating încă nu pricepuse care era diferența în cauză. —Ăăăă, a făcut el liniștindu-se. Da, când vrei tu. —O să mă doară? l-am întrebat îngrijorată. La început, se poate să simți puțin disconfort, dar n-ar trebui să fie dureros în adevăratul sens al cuvântului. Roagă-ți soțul să fie foarte blând cu tine. Soțul? l-am întrebat pe doctor surprinsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
formă nu pot să vă povestesc despre momentul când, în sfârșit, Adam a fost înăuntrul meu. Să vă spun cât de frică mi-a fost să nu mă doară și cât de blând a fost cu mine. Nu m-a durut și a fost superb. Și dacă vă închipuiți c-o să vă relatez cum, în timp ce era deasupra mea, Adam mi-a șoptit înfierbântat tot felul de chestii, chestii minunate de genul ce frumoasă eram, ce gust delicios avea pielea mea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
rostit cuvintele rar și cu grijă, ca și cum aș fi vorbit cu un copil. A, înțeleg, a zis el dând din cap. Deci? Avem ceva? l-am întrebat nerăbdătoare. —Bani? Sigur că avem, a răspuns el enervat. Îl lovisem unde-l durea mai tare. Aruncasem o umbră asupra capacității lui de a-și întreține soția și familia. Sau poate ar fi trebuit să spun soția și familiile. —De ce să n-avem bani? m-a întrebat el. — Păi, fiindcă eu n-am lucrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
îl omora pe taică-su? Vocea lui James a plutit până la mine printr-o ceață de furie criminală. —Claire, m-a interpelat îngrijorat. Te simți bine? Mi-am dat seama că înșfăcasem cuțitul de unt cu atâta putere, că mă durea mâna. Și cu toate că nu-mi puteam vedea singură fața, știam cu siguranță că era roșie de mânie. Vrei să-mi spui, am reușit într-un final să-i șoptesc printre dinți, că ai mutat-o pe femeia aia în casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
buget redus. Dar chiar credeam ceea ce spusesem. Voiam să-l fac să sufere rău de tot. Voiam să aibă același sentiment de pierdere pe care-l avusesem și eu. Să-ți dorești un om așa de mult încât să te doară. Și să-ți dai seama că nu-l poți avea. Și, mai presus de orice, voiam să simtă că totul era din vina lui. Din pricina cui s-a întâmplat totul? Din pricina ta. —Claire, te rog, ia loc, mi-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
decât să-mi facă mie pe plac. Ticălos fără inimă! Cum de putea să fie așa de închis în el? Nu era normal. —Cum de-ai putut să fii atât de iresponsabil? am izbucnit. Știam că asta avea să-l doară mai mult decât orice altceva. James suporta să fie acuzat de răutate, cruzime și insensibilitate. Dar să-l faci iresponsabil era o lovitură sub centură. Cum ai putut să ne abandonezi? Aveam nevoie de tine. Am terminat pe o tonalitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
el - iar vorbele lui mi se învârteau prin creier: „Dac-aș fi fost fericit, de ce-aș mai fi plecat?“. Recunosc că detestam faptul că greșisem. Nu mă pricepeam deloc să-mi asum greșelile cu grație. Simțeam că fierb, mă durea, aveam senzația c-am fost prinsă în capcană și-mi venea să mor de rușine. Fusesem așa de arogantă. Crezusem că dreptatea era de partea mea. Era foarte umilitor să descopăr că nu era așa. Chiar și atunci când eram mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să te fac să suferi, mi-a replicat el. Vocea îi căpătase o tonalitate ușor nerăbdătoare. S-a întâmplat pur și simplu. Dar ai spus c-o iubești pe Denise, am zis eu aducându-mi aminte de partea care mă duruse cel mai tare. — Am crezut c-o iubesc, mi-a răspuns cu grijă, ca și când ar fi explicat ceva unui copil foarte mic. Dar s-a dovedit că n-a fost așa. A urmat o pauză. Apoi James a spus: —Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
adânc aer în piept. Mi-am îndreptat spatele. Aveam să mă întorc cu el la Londra. Kate avea dreptul la tatăl ei. Iar eu aveam o șansă să îndrept situația. Ce ciudat! Îți dorești ceva cu atâta intensitate încât te doare. Iar atunci când obții acel ceva, dar descoperi că are nevoie să fie restaurat, renovat, că trebuie să spargi niște pereți, trebuie să înlocuiești cablurile de electricitate și că trebuie să instalezi țevi noi, îți spui: Dă-l dracului! Nu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
întorceam la porcul ăla ipocrit și acuzator. După cum vedeți, cu fiecare clipă care trecea, James devenea în ochii mei din ce în ce mai rău. Iar Adam devenea din ce în ce mai dezirabil și mai atrăgător. Îmi doream așa de tare să fiu cu el, că mă durea. Dar nu puteam să-i spun așa ceva. Trebuia să încerc să repar situația cu James. Dorința de a fi cu altcineva nu era deloc una productivă. —O să fie OK, i-am spus. —Așa se pare, mi-a răspuns el cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]