12,391 matches
-
lemn din Cuciulat, biserica și-a păstrat proporțiile frumoase. Sub aspect planimetric edificiul se caracterizează printr-un plan dreptunghiular terminat în partea de răsărit cu o absidă decroșată cu cinci laturi. Spre vest se află pridvorul care adăpostește intrarea. Stâlpii groși, profilați, câte doi de fiecare parte a intrării, specifici zonei, susțin cosoroaba bisericii. Intrarea în biserică se face tot pe latura de vest, în axul bisericii. Din pridvor se ajunge în pronaosul bisericii. Acesta este delimitat spre răsărit de peretele
Biserica de lemn din Valea Loznei () [Corola-website/Science/309846_a_311175]
-
pe străzi. Pe neașteptate, icoana a alunecat din rama în care fusese înălțată și aproape imediat străzile au fost înecate de torente de grindină și ploaie. Procesiunea a fdost abandonată. În ziua următoare, cetatea a fost învăluită într-o ceață groasă. La căderea serii, când ceața s-a ridicat, s-a văzut cupola bisericii Sfânta Sofia luminată de o scânteie misterioasă, care se ridica încet de la bază spre marea cruce aurită din vârf. Turcii au văzut-o și ei din tabăra
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
apoi paie, peste care au fost așezate liber olanele. Pentru a asigura construcția la împingerile laterale ale acoperișului și bolților, stâlpii au fost sprijiniți de contraforți din lemn, dăltuiți sus și îngropați în pământ la aceeași adâncime, asigurați cu cuie groase din lemn. Toată construcția a fost realizată din lemn de stejar și toate îmbinările au fost făcute cu cuie din lemn. La acoperiș au fost folosite și cuie forjate de mană, probabil de la reparațiile ulterioare, dar nu s-a găsit
Biserica de lemn din Izvoarele () [Corola-website/Science/309318_a_310647]
-
Pobrată ce este făcută de dânsul, cu multă jale și plângere, ca după un părinte al său"". După moartea voievodului, în anul 1550, Doamna Elena și trei copii ai săi (Iliaș Voievod, Ștefan și Constantin) închideau biserica cu un zid gros de incintă, cu trei turnuri de apărare pe latura estică, mănăstirea semănând astfel cu o cetate medievală. Iliaș Rareș a construit în incintă locuințe domnești. În biserica mănăstirii au fost ulterior înmormântați domnitorul Ștefan Rareș (care urcase pe tron după
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
de patru contraforturi mici pe laturile oarbe. Deasupra arcadelor duble se află un rând de ocnițe. În interior, biserica este împărțită în cinci încăperi: pridvor, pronaos, încăperea mormintelor, naos și altar. Toate aceste încăperi (cu excepția altarului) sunt separate prin ziduri groase. La început, în pridvor se intra prin două uși. În timp, însă, ușa de pe peretele nordic a fost zidită, rămânând în funcțiune numai ușa de pe peretele sudic. Pridvorul are formă dreptunghiulară și este luminat prin opt ferestre înalte realizate în
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
circa 80% în cursul secolului al XVIII-lea, fiind afectată astfel stratigrafia, structura și conținutul mormintelor. În unele morminte s-au mai găsit totuși inventar funerar (o serie de bijuterii, resturi vestimentare și fragmente osteologice). Biserica este înconjurată de ziduri groase ca de cetate, care închid o incintă aproape pătrată cu laturile de aproximativ 90 m. Zidurile sunt construite din piatră de râu și au o înălțime de 6 m și o grosime de 1-1,10 m. Ele sunt prevăzute cu
Mănăstirea Probota () [Corola-website/Science/309291_a_310620]
-
Boletus edulis, numit în popor hrib, hrib cenușiu sau mănătarcă, este o ciupercă de pădure comestibilă, cu piciorul alb, gros și cu pălăria brună-gălbuie. Este una dintre puținele ciuperci comestibile "Mycorrhiza" care crește în Emisfera Sudică: alături de diferite specii de pin în Africa de Sud și în apropierea teiului în Noua Zeelandă. Denumirea științifică, "Boletus edulis", provine din rădăcina latină "bolet-", care înseamnă
Hrib cenușiu () [Corola-website/Science/309377_a_310706]
-
scaldă în lacuri sau râuri. Până în ultimele decenii au existat opt subspecii distincte de tigru. La ora actuală au mai rămas însă numai cinci, dintre care tigrul siberian se confruntă cu pericolul iminent al dispariției. Blana tigrului siberian este moderat de groasă, aspră și rară, în comparație cu cea a altor feline care trăiesc în fosta Uniune Sovietică. În comparație cu populațiile vestice acum distruse, blana de iarnă și cea de vară a tigrului siberian sunt de un contrast puternic față de alte subspecii. În general blana
Tigru siberian () [Corola-website/Science/309427_a_310756]
-
acvile excepțional de mari care au atacat copii. Vulturii aurii sunt monogami. Construiesc mai multe cuiburi pe teritoriul lor și folosesc în fiecare an altul prin rotație. Cuibul are o structură foarte simplă. Baza cuibului se construiește cu trei ramuri groase, iar pe acestea se așează alte ramuri mai subțiri. În funcție de zonă fac cuibul în arbori înalți sau pe stânci abrupte. În fiecare an pe cuibul ales adaugă material nou, uneori după câțiva ani de folosință cuibul poate ajunge la 1
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
de Sud-Vest și Africa de Nord. Din scoarță lui se obține pluta. Frunzele lui au circa 4-7 cm lungime, pot fi lobulate sau zimțate, de culoare verde închisă și mai deschise pe spate. Ghindele sunt de 2-3 cm lungime. Are o scoarță groasă și neregulata. Cu timpul scoarță crește și se poate recolta la fiecare 9-14 ani, în funcție de calitatea plutei, care depinde de precipitații. Grosimea optimă este dată de dopurile pentru sticle, acestea fiind principalul produs unde se valorifica pluta. Un dop standard
Stejar de plută () [Corola-website/Science/309476_a_310805]
-
anume Popa Petru atunci vinit de la Fechetău. Anul Domnului 1726”". a fost demolată pe la mijlocul secolului 20 după ce fusese înlocuită de o biserică de zid. Biserica de lemn a fost ridicată pe deal, în capătul de răsărit al satului, din lemne groase de stejar. Era încheiată în cheotori netede, în partea mai jos de console, iar pereții erau ridicați drepți, din bârne cioplite în patru fețe. Meșterii ei călători au fost sălăjenii Freanț Nicoară din Agrij și Gligorie a Petri Brudului din
Biserica de lemn din Ban () [Corola-website/Science/310413_a_311742]
-
se numește ascaridioză. Este un vierme cilindric cu extremitățile ascuțite, de culoare alb-gălbuie și cu o lungime de 15-25 cm. Prezintă dimorfism sexual, femela fiind mai mare decât masculul. La capătul anterior, limbricul are orificiul bucal, înconjurat de trei buze groase, iar la capătul posterior-orificiul anal. ul este primul din seria animală la care aceste două orificii sunt separate. Viermii adulți trăiesc în lumenul intestinului subțire al gazdei. Femela depune aici numeroase ouă (aproximativ 240.000/zi). În absența masculului, femela
Limbric () [Corola-website/Science/310433_a_311762]
-
numeroase ostroave și albii părăsite. Pe toată zona de câmpie a râului, începând de la suprafață și până la adâncimea de 20-25 m se găsește un complex aluvionar de vârstă cuaternară constituit din pietrișuri cu nisip (balast) în care sunt intercalate lentile groase de argilă. De regulă, până la adâncimi de 6-8 m și chiar 12 m, se găsește un orizont continuu de balast în care s-au dezvoltat exploatările balastiere (Pătroaia, Ionești și Mătăsaru). Sub aceste adâncimi încep să apară lentile de argilă
Găești () [Corola-website/Science/297029_a_298358]
-
grosimea zidurilor complexului defensiv din Munții Orăștiei varia între 2 și 4 m. Cetatea de la Costești era apărată mai întâi de un val de pământ larg de 6-8 m la bază. Creasta valului era întărită cu o palisadă, din trunchiuri groase de lemn; în dosul valului, urma zidul de piatră, gros de 3 m și mai multe bastioane. Între cele două paramente de zid din blocuri tăiate regulat (legate între ele de bârne groase, prinse la capete în jgheaburile săpate într-
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
era întărită cu o palisadă, din trunchiuri groase de lemn; în dosul valului, urma zidul de piatră, gros de 3 m și mai multe bastioane. Între cele două paramente de zid din blocuri tăiate regulat (legate între ele de bârne groase, prinse la capete în jgheaburile săpate într-un bloc exterior și altul interior) era umplutura de pietre și pământ. În centrul sistemului defensiv din Munții Orăștiei, cetatea de la Grădiștea Muncelului (situată la o altitudine de 1200 m) închidea între zidurile
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
religioase există și un "templu-calendar". Demonstrația lui se bazează pe faptul că marele sanctuar circular din incinta sacră de la Sarmizegetusa cuprinde trei cercuri concentrice (un cerc din blocuri de andezit, unul din stâlpi de andezit și un cerc de stâlpi groși din lemn). Cunoscutul geograf grec din epoca romană, Strabon, afirmă despre daci că ""au aceeași limbă ca și geții"" care ""sunt mai bine cunoscuți de eleni, deoarece se mută des de pe o parte pe alta a Istrului și totodată mulțumită
Cultura și civilizația dacică () [Corola-website/Science/305004_a_306333]
-
Stalin în URSS, deplina libertate de a-și hotărî singure soarta în conformitate cu enunciațiunile categorice și lapidare ale clasicilor marxismului, pe care socotesc necesar să vi le reamintesc aici, dat fiind că teroarea lui Stalin le-a acoperit cu un văl gros de uitare. În Declarația sa de la 26 octomvrie 1917, când Lenin a luat în mâinile sale cârma Rusiei revoluționare, el a spus printre altele: „Prin anexiune sau acaparare a unor teritorii străine, guvernul înțelege, potrivit cu concepțiile despre drept ale democrației
Onisifor Ghibu () [Corola-website/Science/305079_a_306408]
-
mare din Oceanul Arctic, cel mai rece ocean al lumii, este situată în nord-vestul Americii de Nord, la vest de insulele Banks și Victoria și rămâne ascunsă sub un strat de gheață gros de un metru timp de opt luni pe an. Numai vara vasele pot efectua traversarea din Oceanul Atlantic în Oceanul Pacific, pe scurtătura pe care o oferă , urmărind coastele Canadei și al Alaskăi. Marea Beaufort este considerată una dintre cele mai friguroase
Marea Beaufort () [Corola-website/Science/305098_a_306427]
-
1595-1611, 1615-1616) primii locuitori de aici se ocupau cu păstoritul. Pentru adăpostirea oilor sau a vitelor ei construiau un fel de șoproane mari din nuiele, acoperite, ca și căscioarele lor de pe colnice, cu paie, streșinile late fiind sprijinite cu stâlpi groși, asemănători unor coloane. În partea estică a localității se așterne un șes care poartă, încă din acele vremuri de demult, numele de Valea Coloniței. Iar dacă te ridicai mai sus, atunci puteai observa ușor șirurile grinzilor verticale - colonițele din lemn
Colonița, Chișinău () [Corola-website/Science/305127_a_306456]
-
manuală, o săgeata în forma de trei palete cu lungimea aproximativ 11 cm, un clopoțel, care se lega la gâtul animalului, un pieptene triunghiular din placă metalică, un număr impunător (peste 400 bucăți) de veselă, fragmente de vase cu pereți groși din lut cu amestec de nisip pentru păstrarea boabelor și multe, multe altele. Au mai fost găsite și două comori. În una din ele se aflau câteva sute de monede de argint, dintre care 138 de orți imperiali polonezi emiși
Cobusca Veche, Anenii Noi () [Corola-website/Science/305130_a_306459]
-
unde se scurge pârăul principal numit „Râpa Satului”, care este alimentat de un număr de 3 râulețe mai mici. Pe acest șes în vechime creștea stuf și sălcii, datorită cărui fapt în timpul revărsărilor mari de apă s-au format straturi groase de aluviuni nămolind astfel o mare parte din casele așezate mai aproape de pârău, ceea ce i-a determinat pe locuitorii satului să-și mute gospodăriile pe pantele dealurilor ce înconjoară satul. Actualmente satul este înconjurat din trei părți de șoseaua de
Pohoarna, Șoldănești () [Corola-website/Science/305215_a_306544]
-
din cauza unui incendiu întîmplat cu cîțiva ani în urmă. Pînă în anul 1812, biserica din Basarabia a fost sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Către acel an pe teritoriul basarabean existau 749 biserici, ele fiind, în cea mai mare parte, de tipul groase și lungi. Parohul dispunea, de regulă, de două perechi de odăjdii din mătase și una din pînză dăscălească. Sfintele tacîmuri erau confecționate din cositor și staniu. Bisericile avea, practic, toate cărțile necesare, cum ar fi Liturghia, Evanghelia, Molebnicul, Triodionul, Antologhionul
Alcedar, Șoldănești () [Corola-website/Science/305212_a_306541]
-
Acest arbore poate atinge 25 - 30 m înălțime uneori chiar 40-50 m și un diametru de 1 - 1,4 m; înrădăcinarea este variabilă în funcție de solul pe care vegetează; tulpina mai puțin dreapta decât la celelalte rășinoase, scoarță formează un ritidom gros, cenușiu. Lemnul acestuia este maro-închis, foarte rezistent. Frunzele sunt aciforme, lungi de 4 cm, grupate câte două. Conurile au o formă conica, pedunculate, de culoare cenușie și o lungime de până la 8 cm. Apofiza este rombica, cu umbelic nemucronat. Coroană
Pin de pădure () [Corola-website/Science/306076_a_307405]
-
În schimb, în vechime existau unele obiceiuri specific britanice. În secolul XIX, comportamentul în perioada doliu era complex de reguli mai ales în păturile sociale înalte. Aceste rigori cădeau mai ales pe umerii femeilor care erau obligate să poarte haine groase negre și văluri confecționate din crep negru. De asemenea se purtau pălării negre. De asemenea exista și obiceiul de a se purta medalioane realizate din abanos fosil sau din fire din părul răposatului. Cei bogați își realizau camee sau racle
Doliu () [Corola-website/Science/306136_a_307465]
-
ușor alungit. Are ochi mici, triunghiulari și maro, nasul este negru, iar urechile sunt mici. Deseori, acești câini au pete negre pe limbă. Pieptul este adânc și lat, iar coada și-o ține peste spate. Blana este dublă, scurtă și groasă. Culorile acestei rase sunt: alb, negru, roșu sau vărgat. Măsoară între 45 și 55 de cm și cântărește între 20 și 30 de kg. Ainu este un patruped puternic și curajos, care poate fi, însă, și destul de încăpățânat. Este mereu
Ainu (rasă canină) () [Corola-website/Science/306229_a_307558]