13,885 matches
-
altele bazare, "Cadran" își propune să aducă scrisul proaspăt, critica nepărtinitoare a tineretului dedicat literelor, artei și realității românești. În ce măsură experiențele acestui laborator vor fi noui, cu posibilități de a întrevedea un altceva, în aceeași măsură vom servi cultura. Fără iluzii, fără să mințim, arătăm aici hărnicia noastră... de osândă, ori de laudă.", Cadran, anul I, seria a doua, nr. 1, 15 septembrie 1939, p. 1. 104 Cadran, an I, seria a II-a, nr. 1, 15 septembrie 1939, p. 2
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lor cîntec. în mod paradoxal, și-l asumă. De ce atunci calificativul de „barbar”? Pentru că „barbar” evocă mai bine decît alte cuvinte starea de spirit anarhică în care trăiau mulți tineri de la începutul secolului XX, neintegrați în societate, scindați sufletește între iluzii și disperări 9). Această schizofrenie duce, finalmente, la reacții „barbare”, mai temperate totuși, în cazul lor, decît cele ale „huliganilor” din perioada interbelică. O insurgență înmuiată în sentimentalism. Abatorul Numărînd reperele băcăuane din poezia lui Bacovia, Grigore Tabacaru menționa și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nu! Inversiunile epocii în „De ce”, editorialul primului număr al revistei „Orizonturi noi”, există o frază care n-a fost comentată: „se va vedea dacă inversiunile de tot felul, pe care le întinde realitatea, nu vor înăbuși ca și altădată, o iluzie mai mult”.1 ) Ințelesul ei e ușor de aproximat, totuși cuvîntul „inversiuni” (aparent pretențios) naște o oarecare nedumerire. Desigur, el trimite la piedici și la o „lume pe dos”, diferită de cea a lui Caragiale, mai dură. Sensul lui va
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
bucurie aștept balul să vie” și (după bal): „Slăbită d oboseală, cu corpul ca zdrobit/ Din bal cumplit de tristă iată-mă c-am venit”8). Ieșirea din bal apare, nu o dată, chiar și pentru bărbați, ca o despodobire de iluzii sau ca o trezire dintr un vis frumos, stare surprinsă cu finețe de Mircea Dem. Rădulescu: „Și zîmbind mi-aduc aminte/ - Prin zăpada ce se cerne -/ Cum o clipă mainainte/ Toate îmi păreau eterne;// Rochiile elegante/ Cu nuanțele lor pale
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Bacovia (în fapt, niște deziderate), și „poema roză a iubirii viitoare” e, chiar dacă nu se vede prea bine, însoțită de necesarul surîs. Ceva problematic. La 31 de ani, cînd a publicat „Poemă în oglindă”, Bacovia nu prea mai avea, cred, „iluzii roze”, „visuri roze”, ca să vorbesc în termenii Maestrului său15). „Iubirile ideale - va spune ceva mai tîrziu - erau fugitive, le găsea în cărți, le zărea prin lume”16). Amanții Prezent de cîteva ori, cuvîntul „amant” apare, la Bacovia, doar ca plural
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă trecerea de la tristețe la rîsul „fără sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de retragere: „Și-i frig, și burează”. Un personaj colectiv, amanții revin în „Fanfară”3) și în „în altar”4). Comportamentul lor e determinat de imperative obscure, instinctuale, mai puternice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de sens. „Cochetele” (atît de jumulite de scriitorii romîni din secolul al XIX-lea) ajung să fie, nu o dată, „cocote”, profesioniste în arta seducției. Dar în timp ce „cochetă” mai are încă în el ceva amăgitor, „cocotă” e brutal, nu lasă nici o iluzie asupra persoanei. într-un acces de moralism, Bacovia îl folosește ca pe o insultă: „Femeie, - mască de culori, / Cocotă plină de rafinării-/ Tu, care țipi la desfrînări tîrzii/ Pe visători, cu greu, îi înflori...” („Contrast”).4) Indignarea lui e mai
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
implicit, antagonismele, mult mai dureroase decît înainte de război, cînd Bacovia a publicat „Serenada muncitorului”, în care ele erau exprimate prin antiteza dintre „muncitor” (proletar) și „burghez”. Atunci poetul vorbea ca ideolog socialist, viguros, revoltat; acum vorbește ca un om fără iluzii, plin de spaime, convins că, pentru foarte mulți, lupta socială se reduce la lupta pentru existență, lupta pentru supraviețuire, cea dintre „flămînd” și „sătul”. „Foamea dă de-a dreptul”, se spune, adică îl face pe om imprudent și agresiv. într-
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
nouă folosire, în „Plouă”, Bacovia scrie cuvîntul „basm” cu iritare: „Ce basme tălăngile spun!/ Ce lume așa goală de vise!/... Și cum să nu plîngi în abise,/ Da, cum să nu mori și nebun”6). Refuzul „basmului”, mai exact, al iluziei constituie de altfel una din caracteristicile poeziei sale, care se nutrește din realitatea cea mai dramatică. își va mai aminti totuși de „basm” o dată, la senectute, în „După-amiază caldă”, ca de o enigmă din trecut sau ca de o speranță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din oraș” - n. m.],/ Cu ce supremă ironie/ Arăți în fund un cimitir”3). Thanatos se împotrivește lui Eros. Cimitirul e o „lecție de viață”. Alexandru Vlahuță își mustra iubita cu ideea de cimitir, spațiu imaginar în care sînt plasate iluziile, visurile, sentimentele defuncte: „Acum, cînd nu ne mai iubim,/ Vino cu mine-n țintirim,/ Acolo unde, îngropate,/ Zac, coperite de uitare,/ Atîtea visuri înghețate/ De vreme și de nepăsare”4). Pentru Bacovia, cimitirul induce nu numai emoții inexplicabile, ci și
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
catren, această mărturisire excesivă: „Pe mormînt aș vrea să-mi scrie/ Următorul epitaf:/ «Ăsta-și întîlnea iubita/ Doar la cinematograf!»”. Deși, cu o anumită distanță critică, în același interval de timp, Ion Trivale evoca „mirajul magic al cinematografului”, care dă iluzia înălțării sufletului „la înălțimea morală care e de rigoare”. Ulterior, impresionat de Francesca Bertini în rolul Margarettei Gauthier, Felix Aderca ia cinematograful ca pretext de poezie, iar Tudor Arghezi (dovadă că subiectul îl preocupa) scrie despre preponderența filmului de consum
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
impresiilor din realitatea imediată și, mai ales, a amintirilor despre trecutul îndepărtat. Toate cad lent, ca într-o desfrunzire de arbori sau ca într-o ninsoare. Dacă e să-i dau un nume acestui proces, i-aș spune: despodobirea de iluzii. Bacovia scrie acum, de cele mai multe ori, cu o anumită impersonalitate, cu economie sufletească, liniștit, ca și cum ar murmura sau ca și cum ar socoti în gînd. Ceea ce citim aci e, însă, numai o parte a recapitulărilor sale, probabil cea mică. Existent, pentru cei mai mulți
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
iei act cu neplăcere de propria persoană: „-O, cum omul a devenit concret...” Consecințele sale morale sînt mai dureroase decît cele fizice. Asociat cu umbra, cu întunericul sau curentul, frigul împovărează, posomorăște, nu te lasă să visezi, să ai reverii, iluzii. Acționează ca o barieră, obligă la retragerea în interiorul casnic și cel sufletesc: „E frig, iarnă.../ Vreau să gîndesc la anii mei pustii -/ Nu mai aștept pe nimeni,/ Nici o speranță./ Nimeni nu mai este liber.../ Vreau să gîndesc la anii mei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
variații de ton: indignare, disperare, exaltare. Pe de o parte, lipsa succeselor îl face să se considere un poet neînțeles de contemporani („un poet al posterității”), pe de altă parte, un articol ditirambic dintr-o foaie de provincie îi dă iluzia recunoașterii, nu oricum, ci ca „mare poet”. Articolul aparține unui Popescu necunoscut, dar pe care îl ridică în rang: „eminentul critic”, „talent de mîna întîi”, „un estet fără pereche”. „De la Gherea n-am mai avut un critic atît de cumpănit
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
sublinieze că gradul de asimilare e atît de mare, încît par singurele alegeri potrivite; inevitabile! Ceea ce-i de-a dreptul uimitor la Bacovia e felul său de a se privi, luciditatea cu care o face. Prin luciditate înteleg lipsa de iluzii. Să nu fii încîntat de tine însuți aproape niciodată e o virtute rară și printre sihaștri. „Călugărul-poet” a avut-o! Logic, poemul „Cu voi...” trebuia să vină, în sumarul volumului omonim, după „Aiurea”. în acesta din urmă, poetul blestemă „tîrgul
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
lor, Minulescu și Topîrceanu au beneficiat de o primire mult mai largă și mai binevoitoare decît Bacovia, dar apoi situația s-a inversat. Ce i-a uzat pe primii și ce a înviorat receptarea acestuia? în privința valorilor, e numai o iluzie că generațiile își transmit ștafeta. Credem destul de puțin în ceea ce au crezut înaintașii noștri. Motivat sau nu, adesea ținem să-i contrazicem. Dacă lor le plăcea să rîdă, noi arătăm o față serioasă. Sau, din contra: dacă ei erau gravi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
în prejudecata ce-au avut o cînd relatau, un fel de autocenzură: nu vorbeau despre cel ce a fost, ci despre cel ce a devenit. Bacovia a scos „minciuna” din poezie. A frînat tendința de a da drumul elanurilor și iluziilor. A pus o estompă peste reverii. „Notele” sale sînt „realiste”. Dintre poeții romîni, el e singurul care te invită să-l judeci mai întîi (ca să folosesc o disociere gen Mihail Dragomirescu) cu „imaginația istorică”, nu cu „imaginația poetică”. Tot ce
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
a demonstrat vulnerabilitatea, iar data de 8 august ar trebui să fie considerată similară ca semnificație celei de 11 septembrie, întrucât s-a demonstrat că securitatea lumii contemporane cere implicarea tuturor forțelor constructive, iar războiul din Caucaz a alungat orice iluzie privind eficacitatea sistemului de securitate mondială 116. Evenimentele din Georgia au fost urmate și de o nouă declarație de principii a Rusiei, concomitent cu punctarea de critici la adresa SUA și readucerea în discuție atât a deciziei Administrației de la Washington de
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Security, 2008. Kissinger, Henry, Diplomația, Editura All, București, 2003. Kolodziej, A. Edward, Securitatea și relațiile internaționale, Editura Polirom, Iași, 2007. Kulikov, N., Războiul militar poate fi declanșat fără sancționarea forurilor în drept?, Editura Academiei Militare, București, 1987. Layne, Charles, Pacea iluziilor Marea strategie americană din 1940 până în prezent, Editura Polirom, Iași, 2011. Malița, Mircea, Între război și pace, Editura C.H.Beck, București, 2007. Malița, Mircea, Jocuri pe scena lumii. Conflicte, negocieri, diplomație, Editura C.H.Beck, București, 2007. Medar, Sergiu, Diplomația apărării
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Leon V. Sigal, NATO și problema nerecurgerii la prima lovitură militară, Brookings Institution, București, 1983, Editura Academiei Militare, 1984. Soros, George, Epoca failibilității.Consecințele luptei împotriva terorii, Editura Polirom, Iași, 2007. Tinguy, Anne de, Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, Editura Minerva, București, 2008. Vaisse, Maurice, Dicționar de relații internaționale. Secolul XX, Editura Polirom, Iași, 2008. Waltz, Kenneth N., Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006. Zakaria, Fareed, Lumea postamericană, Editura Polirom, Iași, 2009. Zorgbibe Charles, Textes de strategie nucleaire
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Kenneth N., Teoria politicii internaționale, Editura Polirom, Iași, 2006. Zakaria, Fareed, Lumea postamericană, Editura Polirom, Iași, 2009. Zorgbibe Charles, Textes de strategie nucleaire, Presses Universitaires de Frances, Paris, 1993. *** Studii de Securitate, Cavallioti (British Council România), București, 2005. *** Războiul stelelor: iluzii și pericole, traducere din limba rusă, Gândirea Militară, București, nr.9/1985. *** Scut spațial sau războiul stelelor?, traducere din limba franceză, Editura Centrul de informare și documentare, București, 1985. *** Dezarmarea și noua ordine internațională, Editura Politică, București, 1978. *** Manualul NATO
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
Kolodziej, op. cit. 75 Tim Bird, Stuart Croft, {Școala de la Copenhaga și securitatea europeană", în Studii de securitate, Editura Cavallioti (British Council România), București, 2005, p. 11. 76 Stanislav Secrieru, op. cit. 77 Anne de Tinguy, Moscova și lumea. Ambiția grandorii: o iluzie?, Editura Minerva, București, 2008, p. 109. 78 Ibidem, p. 79. 79 Stanislav Secrieru, op. cit., p. 77. 80 Ibidem, p. 78. 81 Ibidem, p. 79. 82 Aleksandr Korețki, "Înțepătură cu umbrela nucleară" în cotidianul Segodnia, nr. 94, 30 aprilie 1999. 83
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
insistent spre Cosmos și refuză categoric să-și asume obligația să nu folosească prima arma nucleară, oare aceasta nu este întradevăr o confirmare a politicii agresive a administrației americane, cu oricâte declarații de pace s-ar acoperi ei? ("Războiul stelelor: iluzii și pericole", traducere din limba rusă, Gândirea Militară, nr.9/1985, pp. 15-28). 163 Peter Calvocoressi, op. cit., p. 47. 164 Peter Calvoccoresi, op. cit., p. 52. 165 Thomas Parish, op. cit., p. 173. 166 Mircea Malița, Între ..., p. 113. 167 http://cns
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
presupune o viziune comună a amenințării și reguli clare de vehiculare a informațiilor, subliniind că definirea sistemului de comandă și control trebuie racordată la interesele naționale și regulile de angajament. Potrivit raportului, ambițiile apărării antirachetă trebuie să rămână realiste (fără iluzia unui scut infailibil) și adaptate evoluției amenințării, condiții în care se vor putea controla investițiile NATO, finanțarea comună urmând a se limita la sistemul de comandă și control. Chiar dacă amenințarea balistică asupra teritoriului național francez sau asupra celui european este
Argumentul nuclear în politica externă a statelor by Rodica Dinulescu [Corola-publishinghouse/Science/890_a_2398]
-
mic grup clandestin cunoscut sub numele de Mișcarea Revoluționară Bolivariană (MBR 200), înființat în 1983, de către Chávez împreună cu alți ofițeri de rang inferior din cadrul forțelor armate venezuelene, pe fondul unei crize economice tot mai adânci provocate de datorii care spulbera iluziile prosperității permanente, născute după creșterea prețului petrolului în anii 1970. MBR 200 a preluat simbolurile lui Simon Bolívar și ale altor personalități naționaliste ale secolului al XIX-lea, adoptând o poziție critică față de sistemul bipartid tot mai corupt al țării
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]