15,241 matches
-
vei ierta și îmi vei face plăcerea de a-mi comunica părerile tale referitoare la locurile călcate în această drumeție. Cu bine și pe curând . XVI Nu știu dacă eu aș fi răscolit atâtea documente, dacă tu nu ai fi insistat s-o fac. Dar ce frumos știe să poruncească prietenia... Faptul că ceea ce îți scriu este un balsam pentru sufletul tău, mie îmi este răsplată cu asupra de măsură. Deajuns însă cu smiorcăiala și hai să pornim pe alte poteci
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Axa opoziției obiectiv vs subiectiv nu este dihotomică, ci graduală, unitățile lexicale fiind încărcate cu o doză mai mare sau mai mică de obiectivitate. C. Kerbrat-Orecchioni exemplifică astfel 39: OBIECTIV SUBIECTIV Celibatar galben mic bun În cazul adjectivelor asupra cărora insistă analiza propusă de Dominique Maingueneau se face distincția între adjective clasificatoare și neclasificatoare. Adjectivele clasificatoare prezintă o proprietate obiectivă independentă de enunțare; de aceea, aprecieri de tipul adevărat sau fals pot funcționa. Acesta este cazul adjectivelor ce precizează forma, culoarea
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lasă acestora o importantă marjă de libertate: calificând un text narativ drept o "povestire", și nu un "roman" sau o "poveste", autorul contribuie la definirea scenei enunțiative a textului său. Întâlnim aici problematica "claselor genealogice" de la Jean-Marie Schaeffer 48, care insistă asupra faptului că, în literatură, etichetele generice sunt adesea menite să introducă textul într-o genealogie bazată pe un text "prototip", în virtutea unei asemănări stabilite doar de autor: de exemplu, Confesiunile lui Rousseau se înscriu în continuarea prototipului reprezentat de
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
construit în funcție de un observator aflat la capătul sălii, care ar contempla-o pe lungime. De altfel, caracterul pictural al acestui dispozitiv este explicitat chiar în text, puțin mai încolo: "lampă după lampă, perspectiva se îndepărtează". Nu mai este nevoie să insistăm pe relațiile strânse care se leagă între acest tip de descriere și impresionismul pictural cu care acesta este contemporan; "impresiile" presupun un subiect care percepe, fie și rămas nedeterminat, cum se întâmplă în acest text care-i alocă cititorului un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o secvență dezlânată. R. Barthes a opus, din perspectiva analizei narative, "funcțiile" (care corespund aproximativ "primului-plan") și "indiciile" (echivalenții planului secund)122: "indicii de caracter se referă la personaje", "informațiile relative la identitatea lor", "notațiile referitoare la atmosferă" etc. El insista justificat pe faptul că rolul de "indice" nu se explică decât trecând la nivelul superior, cel al "funcțiilor" care fac să progreseze narațiunea. De fapt, această distincție se baza în secret pe repartizarea palierelor verbale în text, și nu pe
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
face descrieri detaliate folosind un vocabular tehnic pe care se străduiește să-l clarifice, atunci el îi acordă romanului o funcție didactică. Însă istoria literară arată că aceasta nu este singura valoare conferită descrierii: înainte de secolul al XIX-lea, se insista în special pe valoarea ornamentală 128. Comparată cu anumite părți de bravură din romanul naturalist, descrierea "Crâșmei lui nea Colombe" pare deosebit de neutră. Ea este exactă fără a fi detaliată și nu face apel la o competență lexicală ieșită din
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
reies din ceea ce este cunoscut sub numele de conotație autonimică, conotație care schimbă funcționarea obișnuită a opoziției dintre întrebuințare și mențiune (a se vedea supra). Unii autori, urmându-l pe J. Authier-Revuz163, preferă să vorbească despre modalizare autonimică pentru a insista pe faptul că este vorba despre urmele unei activități prin care subiectul care enunță își marchează distanțarea față de propriul său enunț: enunțătorul își dedublează, ca să spunem așa, discursul, pentru a comenta cuvântul tocmai enunțat, el produce un fel de buclă
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
doar o schimbare de caractere. Nimic nu împiedică deci cumularea ghilimelelor și italicelor. Însă acest cumul este mai degrabă rezervat ziarelor, decât literaturii. În general, în modalizare autonimică, italicele sunt folosite în special în cazul cuvintelor străine sau pentru a insista pe anumite unități. În ceea ce privește ghilimelele, ele convin mai degrabă când este vorba de a marca rezerva din partea enunțătorului. Să supunem analizei următoarele două exemple extrase din proza narativă din secolul al XIX-lea: (a) La capul patului, bătrâna topea un
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
celelalte remarci din discursul direct al personajului. De fapt, remarca privind fidelitatea citatului nu este menită decât a indica faptul că raportorul a fost foarte marcat de ceea ce a auzit. Ne-am găsi într-o situație asemănătoare dacă raportorul ar insista asupra inexactității citatului său ("El a cam spus că...", "Ce-a spus el ar suna cam așa..." etc.) În acest caz, inexactitatea citatului ar semnifica altceva și ar întări iluzia realistă. 5.3. Discursul indirect Discursul indirect nu este discursul
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
grupul nominal la plural nu face diferența dintre coline, dune, munți, platouri... Vom spune cu greu El văzu nisipurile unei dune, însă un enunț ca Am observat nisipul dunei nu pune probleme: dacă spunem nisipul, nu facem altceva decât să insistăm asupra materiei nisipoase. În schimb, găsim substantive al căror referent impune un plural, dar care, asociate cu un, își pierd capacitatea de a clasifica. Este cazul, mai ales, pentru degete, ochi, mâini... care, în afara contextelor speciale (de exemplu, mâna lui
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
trăsături semantice care se adună în grupul nominal alba sonată, acolo unde alb și-a pierdut orice funcție de clasificare. Scriind că această muzică "stingea, notă cu notă, clapă cu clapă, colorațiile necunoscute, neprevăzute, ale unui univers nebănuit" (Prizoniera, s.n.), Proust insistă justificat asupra caracterului inedit al asocierilor pe care le creează. Cu siguranță, acest univers care înainte era "nebănuit", devine acum unul cu care suntem obișnuiți dacă opera artistică reușește să impună cititorilor toată lumea ei. Romancierul care evocă "roșiatica partitură muzicală
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
în care intră destul aer ca să tremuri și prea puțin ca să poți respira! Am întrebat o femeie de pe strada Bois-Saint-Sauveur: de ce nu deschideți ferestrele? Ea mi-a răspuns: Pentru că tocurile au putrezit și am rămâne cu ele în mână. Am insistat: Deci nu le deschideți niciodată? Niciodată, domnule! Imaginați-vă [...]. (Discours à l'Assemblée, 30 iunie, 1850) Amestecul de tipuri de secvențe este evident în acest fragment. Însuși fragmentul este inserat într-o secvență narativă (povestirea unei vizite în colibele muncitorilor
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
de vedere: neîndoielnic, lucrurile se complică dacă trebuie operate distingeri de o mai mare finețe. Dacă principiul de analiză al progresiei tematice pare indiscutabil, altfel stau lucrurile în practică. În cazul de față, nu intrăm în detalii. Mai degrabă, vom insista pe incidența pe care progresia tematică o are asupra organizării textuale. Într-un text, prin repetarea anumitor elemente, tema asigură continuitatea frazelor. Prin aceasta, progresia tematică este asociată constant cu fenomenele de anaforă pronominală: totuși, cele două tipuri de relații
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
pură, percepută absolut. Este ceea ce confirmă alegerea unei alte desemnări, "doamna Arnoux" care nu este o descriere definită, ci un termen de adresare: așa se numește și este contingent ca această femeie să fie soția lui Arnoux (de altfel, romanul insistă mereu pe lipsa oricărei legături afective între cei doi soți). La Flaubert, această folosire aparte a pronumelui contribuie, printre altele, la instituirea unui univers textual ideal, omogen, despre care vorbea și Proust. La fel ca imperfectul sau ca discursul indirect
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
innocent et malheureux, lit "les litanies de la Vierge dans le paroissien de madame Grandet". Eugénie est une incarnation de la Vierge qui doit exprimer "plus purement que toute autre la pensée divine" (Postface). Ce n'est pas seulement le paratexte qui insiste sur la "Seconde Ève des chrétiens", Marie (nom aussi de la fille illégitime de Balzac, à laquelle le livre est dédié), tout le portrait physique et moral d'Eugénie est construit autour de ce paradigme. Sa beauté, qui a "je ne sais
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
février 1838, Zulma Carraud trouve Grandet trop riche et le secret dans lequel cette fortune a été amassée lui semble peu plausible. Balzac réplique en lui citant la fabuleuse fortune d'un colporteur et d'un épicier de Tours. Il insiste sur ce phénomène encore peu perceptible pour ses contemporains : "Chaque département a son Grandet. Seulement le Grandet de Mayenne ou de Lille est moins riche que ne l'étaient l'ancien maire de Saumur". Son amie, la "ville" et la
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
În sănătatea mea. Am refuzat, dând nătâng din cap. — Aha! Vă e frică. Nu trebuie să vă fie frică, domnule. Ia uitați-vă. Și a tras o dușcă, după care, cu gura pungă și plescăind din buze de plăcere, a insistat: — Curaj, domnule. N-are ce să vi se întâmple. Nu vi se va întâmpla nimic mai rău decât vi s-a întâmplat deja. Am dispărut pe ușă, fără să spun nimic. Ca un fugar. Toate femeile au râs. Mă comportasem
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
creându-se o situație gravă, rog interveniți imediat să nu plece ”. Pe data de 29 martie 1907, prin telegrama nr.336, ministrul de Interne era informat de Grigore Vasiliu în legătură cu situația din județ. Mulțumind Regimentului ,,Cantemir 12’’ pentru activitatea desfășurată, insista pe lângă Ministerul de Război să nu deplaseze din județ regimentul de teama devastărilor. Într-o altă telegramă, trimisă ministrului de Interne (numărul 65, datată 3 aprilie 1907, ora 4), Grigore D. Vasiliu prezenta o parte din acțiunile Regimentului ,,Cantemir nr.
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
să subordoneze România; staționarea în Basarabia ar fi fost considerată de către Franța drept lipsă de loialitate din partea statului român. În concluzie, guvernul român a decis reorganizarea armatei pe teritoriu național, respingând pretențiile rușilor. El consemna că autoritatea militară supremă țaristă insista ca trupele române ,,să nu fie trimise în refacere pe teritoriul Moldovei, ci peste Prut, în Rusia. Generalul Zaharov propunea, nici mai mult, nici mai puțin, regiunea Don Harkov, ceea ce, bineînțeles, era inadmisibil, fiindcă în starea în care se afla
Mareșalul Constantin Prezan mereu la datorie by Lucica Vargan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1654_a_3109]
-
eu, mirându-mă, cunoscând că prin alte părți ale lumii, la cel mai mic punct de lucru vedeai ceea ce a și intrat în istorie: doi cu sapa, cinci cu mapa. - Nu, nu suntem singurii. Mai avem și angajați sezonieri. - Câți? insist eu, aducându-mi aminte că odinioară am fost și ziarist pe probleme agrare, dar și pe altele, că eram bun la... toate. - În funcție de sezon, adică de mărimea și de intensitatea lu- crărilor, între 15 și 20 de oameni - precizează Thierry
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
seama, fiind mai atent la reacțiile prietenilor francezi, că, văzute în direct, lucrurile au o altă semnificație decât atunci când ele îți sunt povestite sau doar ți le închipui. Informația neocolitoare este de preferat. Îmi aduc bine aminte că, atunci, am insistat ca oaspeții francezi să facă o descindere și la bunul meu prieten Nicolae Popa, ar-tistul popular din Târpeștii Neamțului, care s-a dus, între timp, la odihna cea veșnică. Propunerea mea a fost primită cu un entuziasm ponderat, ceea ce m-
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
mai spus-o, din acest punct de vedere e cel mai aproape de cel devenit "apostolul neamurilor", Sfântul Pavel. Va fi și el "orbit" asemeni lui Saul din Tars, în drumul spre Damasc. Totul pleacă de la o confuzie (asupra căreia vom insista mai mult atunci când vom aborda volumul-mărturisire Dumnezeu există, eu L-am întâlnit) care face ca tânărul parizian "sceptic și ateu de extremă stângă" să intre într-o biserică pentru a-și căuta prietenul, Willemin (ins cu profunde convingeri creștine). Frossard
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
gândesc și simt românește". VI.1. Dragostea de românitate "Dacă majoritatea cercetătorilor "fenomenului românesc" pleacă în exprimarea teoriilor lor de la investigarea dimensiunilor etnice ale literaturii (Constantin Schifirneț în Studiul introductiv la volumul lui Mihai Ralea, Fenomenul românesc), Steinhardt pare a insista mai mult pe dimensiunea religioasă, fără a o ingnora însă pe cea etnică, a unor texte în conturarea unei imagini a "specificului național", a "sintezei românești". Pare, din acest punct de vedere, cel mai aproape de Nichifor Crainic, care vorbește de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
indirect, în cea de-a doua sa perioadă de detenție, chiar dacă el făcea parte dintr-un alt lot de deținuți, acela al "sectarilor", în vreme ce acele mari personalități făceau parte din lotul "intelectualilor mistico-legionari". Toate acestea și altele (asupra cărora nu insistăm aici), îndreptățesc unele semne de întrebare în ceea ce privește personalitatea pastorului Wurmbrand. O altă controversă în legătură cu Wurmbrand e stârnită de un fragment din secțiunea Gherla, 1964, a Jurnalului fericirii lui Steinhardt, autenticitatea relatării fiind greu de pus la îndoială, având în vedere
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
transpusă în volumul-mărturie Dumnezeu există, eu L-am întâlnit al academicianului francez. Convertirea lui Wurmbrand provoacă o mare controversă în spațiul cultural-religios actual. Am scris despre aceasta în secțiunea Wurmbrand controversatul a lucrării de față. De aceea nici nu vom insista foarte mult asupra acestui fapt. Menționăm doar că în volumul său memorialistic Cu Dumnezeu în subterană, Wurmbrand face o referire foarte evazivă privitoare la momentul convertirii sale: Această convertire s-a petrecut la șase luni după căsătoria mea" (n.r. din
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]