12,997 matches
-
după succesul discurilor de la Odeon, Cristi acceptă onoranta invitație de a colabora și cu casa de discuri Columbia, drumurile purtându-l la studiourile din Viena, unde va imprima pe plăci alături de orchestra Frank Fox Tanzorchester, printre primele piese răsunătoare fiind Minciuna lui Fernic sau Frumoasa mea, eu te ador, pe notele lui Fritz Rotter, cu versurile lui Pribeagu. La fel cum tot din acel an magnific pentru el din toate punctele de vedere, dincolo de mutarea în centru, va începe să cânte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
nu sunt despre patrii și partide, ci despre sentimentele și trăirile adânci ale oameni- lor. Or, ele au de fapt aceeași limbă. În ce lume minunată trăiți, domnule Vasile ! Unde oame- nii-s egali și toți la fel ! — O, dar ce minciună ! sare Cristi. Asta ați înțeles dum- neavoastră ? Că stăteam să vă fac propagandă comunistă ? Oamenii nu sunt egali, domnule Eliade, oamenii nu sunt egali și nicidecum la fel, decât în drepturi. Interpretați ca la ziar, se vede că sunteți un
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
adesea roșesc. Mă pierd și nu știu ce am, când în ochi îți privesc. Mă simt cuprins de fiori și nu pot rezista, C-ai trupul plin de comori și sâni de nea ! Tot în ’31 a înregistrat, la fel de repede devenită faimoasă, Minciuna sau Pe boltă când apare luna, cum mai era cunoscută, urmată de scandaloasa vremii, Morfina, ambele compuse și cu texte de Fernic. Alini dureri de-amor Ori sufletele zbor Prin minunatele grădini persane Erotice dureri, erotice plăceri Plăceri și rane
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
chiar ești orb ? O iubesc pe Rada nespus, știi bine, dar o iubesc ca pe o prietenă. Ca pe o soră, exact așa, îmi place nespus să o protejez și să o învăț atâtea, nimic mai mult. — Vai, dar ce minciuni gogonate îndrugi... Tu nu vezi cum îți sclipesc ochii după ea ? Și cum te comporți în prezența ei ? Ești un cu totul alt om. Și tu nu vezi cum sunteți împre- ună ? De ce crezi că vuiește lumea de voi ? Eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Constantinescu, pe versu rile lui Nicușor Constantinescu, Nicolae Vlădoianu și ale cunoscutului poet și textier de origine evreiască Eugen Mirea, Cristi înregistrează alături de orchestra Honigsberg, la Columbia, tangoul Stinge lampa, care devine imediat un șlagăr, la fel de apreciat ca celebrele Zaraza, Minciuna sau Iubesc femeia. Stinge lampa, pe cer stelele S-or aprinde pentru tine ca mărgelele ; Stinge lampa și-n odaia ta Luna toată-n argint te-o scălda. Închide ochii surâzând Și adormi cu mine-n gând. Stinge lampa, îngerașule
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Am rămas la fel, lumea m-a transformat din cerșetor în rege și iar, înapoi, în cerșetor. Tu spui că puteam să fac altfel și pe dincolo, dar eu am făcut întotdeauna ceea ce am simțit, zâmbește Cristi. Fără compromisuri. Fără minciuni. O viață plină de stângăcii și greșeli minunate. Le-am făcut pe toate exact așa cum am vrut. Mă întorc la tinerețea mea, într-adevăr, cu nostalgie, dar nu cu regret, n-am ce să regret. Dacă aici am ajuns, atunci
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
În care o face Eminescu, ce urma, bineînțeles, un clișeu romantic, ca atâtea altele, când se plângea de norocul său, și observam că pe piatra sa frumoasă de mormânt de la cimitirul Bellu se află Înscrisă una dintre cele mai mari minciuni: „...mormânt făr’de noroc și fără de prieteni!...”. Or, o știe toată lumea, este mormântul cel mai norocos și cu cei mai mulți prieteni de pe Întreg teritoriul locuit de Români! Eu Însumi, pentru a fi scurt, interpretez norocul propriei mele existențe În primul rând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
din care s-a hrănit nu numai critica literară - ilustrată și ea de spirite de excepție! -, dar și pături largi ale populației care găseau În cărțile noastre - când ele erau „curajoase și curate” -, un rar sprijin În lupta zilnică contra minciunilor și ofenselor oficiale. E adevărat, noi, cei ce Îndrăznim a afirma că am „creat valoare literară” Înainte, e adevărat că a trebuit să ne „adaptăm” Într-un fel sau altul - după epocă și după propriile noastre energii și forțe morale
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
făcut posibilă Întoarcerea la estetic a unei literaturi Înglodate În ordinarul naturalism de tip bolșevic, doar el și Manolescu au fost cei care au rezistat pe „baricade” pînă la sfârșit! (Era să spun „până azi”, dar aș fi proferat o minciună, ambii, de vreo cincisprezece ani, s-au distanțat, Într-un fel sau altul, de creația literară contemporană! Vor mai reveni, oare?! Vor Înfăptui, În sfîrșit, mult promisele și mult necesarele sinteze ale literaturii române contemporane, de la primul război sau chiar
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
existențe a conceptului de „sens al vieții” - o „realitate” care, ca și un fluture, când e - când nu e!, la fel și noțiunea de soartă, pe parcursul unei vieți, În cerc sau labirintice, calme sau năvalnice, ne apare ca iluzorie, ca „minciună”, iar alteori, adeseori și pentru cei mai mulți, la modul intempestiv, tresare deodată În fața noastră, a ochilor minți, și noi o primim stupefiați, uneori Îngroziți și Încercând a-i desluși dacă nu tot sensul, măcar o parte, o aluzie, așa cum regele Babilonic
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
comuni și atâtea reflexe asemănătoare și distincte, „nobile”. Acel orgoliu sau „respect de sine”, real, organic, fără de care noi nu vom ieși din capcana atâtor vicii și apucături pe care le-am moștenit de la huni, tătari, greci, fanarioți, slavi etc. - minciuna, hoția, lașitatea, trădarea iute sau chiar trădarea de frate, lenea și altele, „soluții” uneori, În vremuri disperate, dar În fapt „falși prieteni”, care te ajută pentru a te ruina mai bine, mai adânc! E P I L O G La
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
concep un nou film cu secvențe diferite și cu un sfârșit mai fericit în care nu mă pomeneam scuturat de friguri în camera de oaspeți, singur și foarte speriat. Dar asta face un scriitor: viața lui e un păienjeniș de minciuni. Înfrumusețarea punctul lui focal. Asta facem ca să-i mulțumim pe alții. Asta facem ca să evadăm din noi înșine. Viața fizică a unui scriitor e în esență una de stază, iar pentru a combate această constrângere trebuie să construiască zilnic o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și durerea și înfrângerea propice artei: din noapte putem face zi, din iubire ură, serenitatea devine haos, bunătatea răutate, Dumnezeu se transformă în diavol, fiica în prostituată. Am fost mai mult decât răsplătit pentru contribuția mea la acest proces, iar minciuna deseori se insinua din viața de scriitor - o sferă circumscrisă a conștiinței, un loc suspendat în afara timpului, unde neadevărurile supurau pe albul unui ecran imaculat - în acel loc din mine care era viu și tactil. Pe de altă parte, trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Pentru că ți-e frică de singurătate? Să nu-mi spui că vrei să-ncerci pentru că-l iubești pe Robby. Sau pentru că mă iubești pe mine. Sau pe Sarah. Ești mult prea egoist ca să te las să-ți meargă cu o minciună ca asta. Pur și simplu ți-e frică să fii de unul singur. E mai simplu să te aciuiești pe lângă cineva. - Atunci dă-mă afară! am tunat dintr-o dată. Jayne se prăbuși în fotoliu și izbucni din nou în lacrimi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
și mie ce naiba a fost aia, Robby? Am făcut o pauză, încercând să-mi controlez volumul vocii. Vrei să vorbim despre asta? Ai să-mi spui ceva? - Nu știu ce-i de vorbit despre asta. Vocea lui era calmă și rațională, dar minciuna își întorcea scăfârlia neagră spre mine. - Încetează, Robby. - De ce ești supărat pe mine? - Nu sunt supărat pe tine. Sunt îngrijorat. Îngrijorat de soarta ta. - De ce? întrebă el, cu ochii întrebători. Sunt bine, tată. Iarăși. Cuvântul „tată“. O ispită. Pe moment
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-i ce cred eu, Robby? Robby se întoarse spre mine și, un zâmbet fluturându-i pe buze, zise: - E numai un joc, tată. Un joc idiot. Mi-a luat mult timp să cântăresc dacă spunea adevărul sau era o altă minciună. - Ce joc? am întrebat. - Băieții dispăruți. Dădu din cap. Părea ușurat și un pic jenat. Era o combinație curioasă - nu eram sigur că o accept - sau pur și simplu o expresie împrumutată? - Cum adică - un joc? - Păi cam ne informăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
sosirea polițiștilor. Am spus nu pentru că trebuia să mă gândesc la unele lucruri. Trebuiau luate anumite decizii. Amenințarea pe care urma s-o relatez trebuia s-o atribui unei entități care pătrunsese în casa noastră? Sau voi încerca să împing minciuna (un scenariu mai plauzibil) afirmând că era vorba - despre ce? - invazia casei fundamentale? Mă voi abține a de la folosi cuvântul „creatură“ când voi gesticula spre pădure? Voi încerca să descriu arătarea din coridor? Mă voi comporta ca „îngrijorat“ în timp ce voi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pe 3 noiembrie la Orsic Motel? Al doilea gând: Cineva îl imita pe personajul ficțional numit Donald Kimball? Fusese la mine în casă. Fusese în biroul meu. Am realizat instantaneu - să sperăm - că tot ceea ce-mi spusese era o minciună. Dintr-o dată speram să nu fi existat nici un asasinat. Speram ca romanul pe care îl scrisesem despre tatăl meu să nu fi fost responsabil pentru morțile pe care „Donald Kimball“ mi le relatase. (Dar oare voi afla mai târziu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
meu a dus - aproape imediat - la separarea noastră. Singura noastră consolare: nimic mai rău nu ni se putea întâmpla. Nu vroiam explicații pentru că acestea nu făceau decât să-mi evidențieze eșecul (iubirea ta n-a fost decât o mască, măsura minciunilor tale, adultul iresponsabil la ananghie, toate ascunzișurile tale, atracția sexuală mecanică, tatăl căruia nu-i păsa de nimic niciodată.) Cazul a primit, la început, o atenție substanțială din partea mass-mediei, dar pentru că Jayne a refuzat să participe la parada de suferință
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
-l dezarmez? Ăsta e cuvântul pe care mi-l amintesc: dezarmez. Oare să-i spun ceva ce nu e adevărat dar care va provoca reacția dorită? Și ce aveam de gând să-i torn la modul convingător, deși era o minciună? Mai conta? Indiferent ce-ar fi fost, ar fi constituit un nou început. Fraza imediată: Ești tatăl meu și te iubesc. Îmi amintesc zgâindu-mă la fața de masă albă în timp ce contemplam dacă să zic asta sau nu. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
cultural UTM; i se dăduse un mic birou la secția de proză condusă de Ali Ștefănescu și „răspundea” de „reportajul literar”, o invenție a stalinismului cultural, un „nou gen literar”, care, în fapt, nu era decât o formă directă de minciună reportericească, scriitori de diverse vârste și concepții erau trimiși „pe teren”, unde trebuiau să descopere „figuri și realități” avântate ale „noii noastre realități socialiste” etc. Tita ne-a devenit iute antipatică, nouă, celor din „grup”, ce viețuiau mai mult în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
aparatul”, „puterea”, în numele ideilor ce-ți sunt scumpe și cărora, în nu puține cazuri, le-ai sacrificat și propria vocație sau prieteniile cele mai strânse, „puterea” se afundă, cu o jubilație a brutalității și crimei nemaiîntâlnită în istorie, în samavolnicii, minciuni grosolane, calomnii, torturi psihice și fizice, furturi și crime, perpetuate în masă?! Până unde poți și trebuie să urmezi, să-ți urmezi propriile idei atunci când la modul evident ele sunt puse în slujba ticăloșilor, a oportuniștilor gregari și când, în numele
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
din holul restaurantului, sunându-l pe tov. Dumitru Ghișe, de curând adus de la Cluj și numit șeful secției literatură a c.c. Întrebându-l direct ce se aude cu romanul și primind un răspuns evaziv, m-am aruncat în prima minciună ce mi-a trecut prin minte: - ...Știți că tocmai m-am întors din R.F.G., tovarășe, i-am spus și, nu vă ascund că am adus cu mine o mașină de copiat, un Gestätner, cum se spunea altă dată. Și... dacă
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
decât aceea care se confundă cu „pasiunea pentru ea”, cu ceea ce numim vocație. Munca în afara pasiunii, a iubirii pentru îndeletnicirea pe care ți-ai ales-o ca esențială a vieții și formației, nu este muncă, ci o continuă formă a minciunii și abrutizării umane. (Și acest lucru îl atestă și verifică robotizarea continuă a muncii în industrie, iar protestele artiștilor au apărut încă după primul război, vezi printre altele filmul lui Chaplin, Les Temps Modernes.Ă Și-atunci... carieră-muncă-vocație-destin!... Într-adevăr
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
firească poate, de a apărea cât mai repede și de a te bucura cu un ceas mai devreme de glorie și de drepturile de autor!... Și când vorbesc de curajul de a nu minți „în operă” nu mă gândesc la minciunile grosolane ale unui Ceahlău al literelor române (și care va rămâne astfel în ciuda erorilor sale!Ă precum Sadoveanu în Mitrea Cocor sau ale tânărului grăbit și ambițios Petru Dumitriu în rușinosul său roman Drum fără pulbere. Eu, aici, voi da
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]