12,197 matches
-
și Premiul France-Culture pentru Tigre en papier, în 2003. În căutarea unor rețete inedite, în care ficțiunea să ajungă un fel de mutant al realității, intrînd cu aceasta în combinații varii, cît se poate de atrăgătoare și eficiente din perspectivă narativă, deși, pe undeva, neliniștitoare. E cam același sentiment pe care îl trăim în fața unor filme ca Matrix, în care nu mai știi unde se termină virtualul, realitatea unui program de calculator, și realul cu care ne-am obișnuit, sau ca
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
apropiat fonetic de Acheron, marele fluviu grec al morților), în urma unei împușcături cu un pistol Makarov 9 mm! Și pentru ca deruta cititorilor să fie totală, scurta biografie de pe coperta cărții preciza sobru și sec: "Olivier Rolin (Boulogne-Billancourt, 1947-Baku, 2009)"... Gluma narativă nu s-a oprit aici, ci a continuat cu Rooms, culegere de nuvele semnată de prieteni de-ai scriitorului, în care, printre altele, apar o serie de apropiați care au plecat să recupereze rămășițele celui dispărut, acreditînd astfel teza asasinării
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
urmă aventurile lui Harry Potter. 1Q84 cu referire la binecunoscutul 1984 al lui Orwell, căci litera "q", în japoneză, se pronunță ca cifra "9" pune în scenă două lumi paralele, amestec de povestire fantastică, thriller și roman de dragoste, sinestezii narative cu care ne-a obișnuit autorul, sondînd cu aceeași voce inegalabil de suavă și puternică totodată latura obscură a societății nipone. Toate romanele lui Murakami au fost bine primite de public și de critici, dar acesta pare să aibă ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
soldat-artist s-a născut, după părerea cvasiunanimă a presei, o capodoperă. Entuziasm explicabil din multe puncte de vedere, și totuși... Sobrietatea excesivă a stilului inhibă formulele memorabile sau imaginile plastice înălțătoare, iar perfectul simplu utilizat în exces încetinește adesea fluiditatea narativă. Dar mai ales, documentația istorică, altminteri abundentă, solidă și bine digerată, sterilizează și mumifică în mare măsură "viața" romanului, privîndu-l de acea prospețime și autenticitate conferită de anecdotă, de fantezie, de o mai mare empatie cu lumea pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pluricultural cum e cazul Statelor Unite, sau chiar al Elveției, bunăoară -, amestecul de rase, etnii, credințe religioase și moduri de viață diferite conduce rareori la o entitate funcțională armonică. E un subiect pe care îl atinge dureros, dar în tr-un înveliș narativ atrăgător, și scriitorul Morgan Sportès, laureatul Premiului Interallié pe 2011, pentru romanul-anchetă Tout, tout de suite / Totul, imediat (Fayard), pornind, ca odinioară Flaubert sau Balzac, de la un fapt divers autentic, ce a zguduit Franța în 2006. Deși autorul se delimitează
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
război cu Vietnamul, la apogeul mișcării hi ppie, frămîntat, strălucitor și sensibil la impulsurile culturale venite din Europa, un univers decadent, din care omenescul profund, descifrat de Simon Liberati, capătă forme estetice inedite, nu lipsite, uneori, de rafinamentele cruzimii. Virtuozitatea narativă a autorului te antrenează aproape fără voie într-o poveste halucinantă, sacadată, în care simți că te scufunzi printre meandrele unei minți rătăcite, fără să empatizezi neapărat cu personajul, dar fără să te poți sustrage fascinației prăbușirii. Într-un stil
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ce ascunde în turnul hotelului său un secret imens. La propriu... Cu acea energie inspiratoare și evocatoare care frapează de la primele fraze, și care a devenit label-ul său, Patrick Grainville creează și desface o lume senzuală și haotică, un flux narativ ce ascunde o cultură și o curiozitate mereu vii. Regăsim în acest roman ceea ce fidelii săi cititori (și nu numai ei, de altfel!) prețuiesc cel mai mult la acest autor rar, acea fulguranță a cuvintelor ce se ciocnesc violent și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
în satul său natal, Killybegs, pentru a muri. Are 81 de ani. Emoția degajată e palbabilă, deși brută, purtată de cuvinte care zgîrîie pînă la os și caută limanul tăcerii, poate singura capabilă să redea nerostibilul. Episodul ce constituie substanța narativă a celor două romane este real, unul din multele momente tragice care au marcat deceniile de război civil dintre protestanții irlandezi, fideli coroanei britanice, și republicanii catolici din Irlanda de Nord. Cauzele trădării lui Denis Donaldson, prietenul lui Sorj Chalandon, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
așa cum își imaginaseră cei doi noi proprietari ai barului, care pare să reactiveze răni adînci, sau să incite la profanări ireversibile, mergînd pînă la crima finală. Un roman profund corsican, cu accente de tragedie greacă antică. Pentru că, inevitabil, desfășurarea firelor narative conduce spre ideea că toate bunele intenții și visele de fericire sunt pînă la urmă măcinate de eterna propensiune a sufletului uman spre corupere. Patru destine principale se înlănțuie cu suflul aspru și torid al insulei, pe care fiecare a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
singur o revistă intitulată La gazette des Animaux. La vérité sur l'affaire Harry Quebert este ceea ce se numește un page turner, adică un roman excitant, provocator, care te ține cu sufletul la gură, dar și un tur de forță narativ, cu o mulțime de sertare ce deschid spre secvențe de lume și încercări umane în același timp banale și exemplare, un jet continuu de adrenalină lite rară, din care ieși epuizat. Un mare scriitor pare să se fi născut. Joël
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
tensiunilor cultivate printr-o îndelungă pedagogie a excluziunii și a accentuării diferențelor, de care binevoitorii coloniști succesivi s-au făcut vinovați. Deși, să o precizăm imediat, Scholastique Mukasonga nu aruncă anatema asupra nimănui, păstrîndu-se, pe cît posibil, în zona descriptivului narativ, lăsînd interpretările și nerostirile pe seama sensibilității și înțelegerii fiecăruia. Notre-Dame du Nil nu e un roman revanșard sau revendicativ, nu cerșește milă, nu acuză direct și nu oferă soluții. Dincolo de tragedia colectivă se citește și drama individuală a exilului autoarei
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
bacil Un titlu respingător, o lume înspăimîntătoare, un roman misterios și pasionant, care răspunde încă o dată marotei contemporane, poate franceze cu deosebire, a (auto)biografiilor erudit romanțate, de preferință, reunind toate ingredientele aventuri, revoltă, entuziasm, melancolie, poezie necesare unei reușite narative capabilă să cîștige un mare premiu literar. E cazul volumului Peste&Cholera (Ciumă și holeră, 2012), de Patrick Deville, care le-a sedus pe toate juratele Premiului Femina. Formidabila epopee este construită în jurul unui om de excepție, de care nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
de a se reinventa, de a se "turna" în noi modele, care mai de care mai neregulate și imprevizibile, alții tradiționaliștii, desigur regretînd amarnic vremurile în care "prințesa venea la ora patru" și totul era clar și logic în desfășurarea narativă... Adevărul e că Emmanuelle Pireyre are o pasiune pentru titlurile surprinzătoare și provocatoare, volumul precedent spre exemplu numindu-se Cum să faci pămîntul să dispară? (Seuil, 2006), dar ea e în primul rînd o poetă, care s-a mai jucat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
unei singurătăți tot mai dureroase, colajul ca naufragiu al omenescului. Iar dincolo de toate aceste plimbări prin conștientul și sub conștientul nostru rătăcit, nu mai puțin derutant este și exercițiul postmodern de interogare a propriilor resorturi ficționale și a cons trucției narative, pe care Emmanuelle Pireyre le face și le desface sub ochii noștri. Feeria generală apare ca un dispozitiv ludic polivalent, un soi de instalație de artă contemporană în care urme de creație și sensibilitatea autentică se pierd în sofisticate ramificații
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
guvernului Noii Caledonii, actualmente vicepreședinte al Tribunalului administrativ din Grenoble. Deși acest prim roman a fost scris și publicat la maturitate, toți criticii și observatorii fenomenului literar francez au remarcat imediat maturitatea și deplina stăpînire a tuturor instrumentelor și codurilor narative: două povești măiestru conduse în paralel, o construcție sofisticată, o scriitură rafinată și nuanțată în funcție de registrele abordate, și întrebări puternice, fundamentale, încă de la început: trebuie să încerci să salvezi o viață cu riscul de a periclita multe altele?, ce înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care îl obține, cu prețul pierderii femeii iubite. Delphine Pera consideră că, dincolo de unele elemente interesante sau tragice ale poveștii, aceasta păcătuiește prin dezlînare, dialoguri inepte și evocări interminabile... Iată că un mare "premiant" nu face neapărat unanimitate în privința originalității narative, drept e însă că majoritatea opiniilor, inclusiv de pe numeroasele bloguri literare pe care francezii de cultivă cu asiduitate, converg spre ideea că tînărul scriitor cu nume ciudat le-a oferit unul din cele mai frumoase și profunde romane de iubire
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
lectorul și, simultan, se întoarce autoironic asupra sa : "puteți să vă interesați la cititorii care vor fi ajuns pînă la această pagină despre incredibila epopee pe care Yann Moix tocmai mi-a consacrat-o aproape integral." (p.1119) Dincolo de teribilismele narative sau de zîmbetele agasate, Naștere este în primul rînd un roman al copilăriei nefericite, maltratate. Forma abia suportabilă pe care o îmbracă e consonantă cu greutatea sechelelor pe care le poartă o ființă ce-și caută în fantezie mîntuirea. Rușinea
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
dispariției și renașterii unui neam. De fapt, problema dureroasă ce constituie fundalul textului o reprezintă rușinosul comerț cu sclavi negri practicat cu ipocrizie și nerușinare de civilizatul Occident de-a lungul a peste patru secole. Tribul Mulongo, ales ca ax narativ, trăiește în deplină pace și împăcare cu natura și semenii, fără să-și folosească lăncile și cerîndu-și iertare de la fiecare animal ucis pentru subzistența cotidiană. Apoi, într-o noapte, teribila "noapte a marelui foc", dispar doisprezece bărbați dintr-un sat
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cele mai înfocate și-a botezat proaspăta fiică Plectrude, s-a simțit ușor stînjenită... Mai apoi, deși există un dinamism foarte pronunțat al povestirii, urmărind, practic, etapele tensiunii dramatice din tragediile grecești, pînă la climaxul adesea surprinzător, dintr-o perspectivă narativă, nu se poate vorbi de vreo acțiune, sau de vreo evoluție a situațiilor. Un text de Amélie Nothomb e ca un basorelief, care face corp comun cu magma romanescă, nu poate fi detașat cu totul de ea, dar nici nu
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
care mă înzestrase lagărul de triere din Sverdlovsk. Și în acest roman, ca și în volumul de nuvele apărut la Paris, Coji de portocală (Les Ecorces d'orange), două aspecte frapează dintru început cititorul. Mai întîi, desăvîrșita stăpînire a condeiului narativ, care zburdă elegant și sobru, poetic și subtil prin spații, timpuri și tematici variate și complexe; mai apoi, profunzimea explorării psihologiei traumelor individuale, dar înălțate la rang de destin istoric prin universalitatea suferinței. Nimic nu sună artificial, nimic nu pare
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
societate funcțională, coerentă și deschisă, pînă la neliniștile, îndoielile și, uneori, sentimentul unei veșnice neașezări, al unui dramatic între, pe care îl traversează majoritatea celor plecați. Un ochi alert și sensibil discerne imediat, în acest univers, bogăția de resurse exploatabile narativ, cum face și Tudor Alexander în toate romanele sale Fugarii, apărut la București în 1994, urmat în 1997 de Fum, o nuvelă de 100 de pagini, după care Lucian Pintilie a vrut să facă un film, proiect eșuat din lipsă
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
e recuzat de autoare. Ființă a exilului endemic, e singura constantă pe care și-o recunoaște, iar fuga de propria identitate, sau incapacitatea reconstruirii unei identități generează o sumă nesfîrșită de transferuri, contopiri, suprapuneri, demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă. Scriitura ei subjugă fatal, asemenea spectacolului
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
demistificări ale personajelor sale. În ciuda realismului narativ, aproape naturalist pe alocuri, crud și frust și teribil de sofisticat, eliberînd un vulcan de trări printr-o simplă și părelnic arbitrară trăsătură de condei, Agota Kristof își ascunde sfîșierea vitală în minciuna narativă. Scriitura ei subjugă fatal, asemenea spectacolului amețitor al unui ciclon, dar cititorul neatent sau superficial își pierde iute reperele și se rătăcește într-un asemenea text. Odiseea gemenilor Claus și Lucas, continuată în următoarele romane ale trilogiei, La Preuve (Dovada
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
Beineix, realizat în 1986 după romanul eponim al lui Djian, cu sulfuroasa și Beatrice Dalle în rolul principal, i-a adus acestuia, paradoxal, recunoașterea și notorietatea internațională ca scriitor. Un talent imens, de altminteri, stupefiant prin virtuozitatea și sofisticarea "scenariilor" narative căci Djian scrie cinematografic -, a montajului, a compoziției de ansamblu, fascinantă și fluidă, aparent dezinvoltă, de fapt extrem de structurată și mînuită cu mare abilitate. Captivant și derutant a fost Djian încă de la primele sale romane (Bleu comme l'enfer, 1983
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
la o primă vedere, absolut banale. Contrastul și geniul scriiturii rezidă tocmai în opoziția dintre "mai mult" (respectiv conținutul evenimențial) și "mai puțin" (tonul lejer, umorul omniprezent). Rezultatul e o reușită literară de o subtilitate ce depășește cu mult trama narativă, iar tehnica autodenigrării, a acelui understatement accentuează, parcă, ideea că Literatura cu majusculă e cea în care forma e superioară fondului. Trupul de la Miezul nopții Lidia Cotea, profesor și cercetător neostoit în ale literelor franceze la Universitatea bucureșteană, publică un
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]