12,120 matches
-
colecționar de artă. Șemineul din holul principal era realizat de Ruffer din ceramică venețiană. Volumetria cabanei este inspirată din arhitectura tradițională. Casă, relația cu peisajul, materialele folosite încorporează un spirit regional, fără ornamentații. Clădirea are parter, etaj și mansardă, la parter și la etaj având terase. Interioarele, păstrându-se aproape intacte, demonstrează o perfectă continuitate a fațadelor, redând formele tradiționale. La etaj s-a păstrat un șemineu Ruffer din ceramică albastră, dar și mare parte din mobilierul din lemn masiv. În
Istrate Micescu () [Corola-website/Science/306200_a_307529]
-
cu un turn cu ceas, lucru neobișnuit pentru o școală. La mobilier se lucrase 12 ani cu o investiție de 300.000 lei. În noiembrie 1842, noul local se inaugurează și încep cursurile. Vechiul imobil al liceului era compus din parter și etaj, turnul cu orologiu, sala de festivități, un larg culoar cu ferestre mari spre grădină, cancelaria, internatul, iar la etaj apartamentul directorului. În anul școlar 1843-1844 Școala Centrală are 405 elevi (250 din Craiova și 155 din alte localități
Colegiul Național Carol I din Craiova () [Corola-website/Science/304748_a_306077]
-
la sediul marinei din Misenum și cazați la cazarma "Castra Misenatium" din apropierea Colosseumului. Capacitatea enormă a Colosseumului necesita un sistem de acces și de evacuare eficient, pentru care arhitecții au conceput soluții similare celor care există la stadioanele moderne. La parter existau 80 de intrări, dintre care 76 erau destinate spectatorilor de rând. Fiecare intrare era numerotată, precum și fiecare scară. Nordul intrării principale era rezervat împăratului și apropiaților săi, pe când celelalte trei intrări axiale erau destinate elitei. Cele patru intrări axiale
Colosseum () [Corola-website/Science/305641_a_306970]
-
Costin” din Cuza Vodă II, cea de-a doua fiind considerată la un moment dat cea mai mare școală gimnazială din România, cu circa 3.500 de elevi), magazine și spații comerciale (o mare parte dintre acestea fiind situate la parterul blocurilor). Ca urmare a apariției cartierului de blocuri Cuza-Vodă, aspectul zonei s-a schimbat radical, clădiri vechi, de patrimoniu, ajungând sub lamele buldozerelor. Au scăpat totuși câteva clădiri, care au rămas reprezentative nu doar pentru Burdujeni, ci și pentru municipiul
Burdujeni () [Corola-website/Science/305626_a_306955]
-
au fost înfrînți de voievodul Constantin Șerban și boieri care au trimis asupra lor o oaste numeroasă de mercenari, înzestrată cu tunuri. Casa Băniei este refăcută de Constantin Brâncoveanu în 1699, are două nivele, camere cu bolți de cărămidă la parter, iar la etaj, camere și cerdace. Aici se aduna divanul Craiovei, astăzi este muzeu. Constantin Brâncoveanu construiește și repară multe clădiri laice și bisericești, instalează și un orologiu public într-un turn, este un adevărat Meccena pentru viața culturală și
Istoria Craiovei () [Corola-website/Science/305558_a_306887]
-
având bot de miel, păr și urechi omenești și coadă de leu. Prezența statuetei șarpelui Glykon în tezaurul descoperit în vechea cetate Tomis atestă răspândircea cultului și în cetățile grecești din Dobrogea. Statueta a fost expusă în Sala Tezaur de la parterul Muzeului de Istorie Națională și Arheologie din Constanța. Ipoteza prin care se identifică statuia ca fiind dedicată cultului zeului Glykon a fost lansată de cercetătorul Alexandru Culcer, într-un studiu publicat în "Apullum", anuarul muzeului județean din Alba Iulia. În
Glykon () [Corola-website/Science/306346_a_307675]
-
brâncovenească mai ales în apropierea unor pânze de apă, în cadrul unor incinte rectangulare. Poarta și anexele gospodărești sunt îndeobște situate pe latura opusă reședinței, care este organizată pe două niveluri, deasupra unor pivnițe înalte. Soclul clădirilor include de obicei și parterul. Palatele au pe latura dinspre curte un foișor cu scară, pe latura dinspre lac o loggie. Dotate cu aducții de apă, cu băi și grupuri sanitare, reședințele domnești ofereau un confort nemaiîntâlnit până atunci. Exteriorul lăcașelor de cult corespunde prin
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
de război". În anul 1886 edificiul a devenit proprietatea unui politician al vremii, Gună Vernescu, la solicitarea căruia arhitectul Ion Mincu a efectuat o restaurare (1887 -1889) iar pictorul George Demetrescu Mirea i-a împodobit interioarele. Edificiul are două nivele - parter și etaj - iar centrul său este ocupat de un vast hol de formă eliptică. În anul 1990, Petre Roman, prim-ministrul de atunci, a dat în proprietatea Uniunii Scriitorilor din România, însă printr-o Hotarâre de Guvern din 2000 s-
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
o perioada de 49 de ani. Deoarece Uniunea Scriitorilor a pierdut sediul din Casa Monteoru, care a fost retocedată, aceasta se judecă cu Ministerul Culturii, pentru a-și muta sediul în . După 1993, Casa Vernescu a fost refăcută și modernizată, parterul său devenind sediul unui restaurant de cinci stele, considerat cel mai elegant restaurant din București. Uniunea Scriitorilor a închiriat imobilul unui operator de cazinouri și de atunci clădirea este cunoscută sub numele de Casino Palace / Casa Vernescu. Casino Palace plătește
Casa Vernescu () [Corola-website/Science/305911_a_307240]
-
avocați. Ulterior el s-a mutat în nordul Tel Avivului, pe strada Bashan colț cu Yehoshua Ben Nun, unde s-a travestit în elev de ieșivă cu numele „Israel Sassover”. La începutul anului 1947 s-a transferat într-locuință la parter pe strada Rosenbaum 1 colț cu Yossef Eliyahu, luându-și numele de dr. Yona Koenigshofer. Aici Beghin a locuit cu familia până la alegerea sa ca prim ministru al Israelului în 1977. Beghin a stabilit restrictii severe luptei contra autoritătii britanice
Menahem Beghin () [Corola-website/Science/305278_a_306607]
-
Corneliu Baba, cu 90 de piese. Alte 3 secțiuni includ colecțiile de artă contemporană, decorativă și europeană. În patrimoniul muzeului se mai găsesc colecții de pictură românească, bănățeană și pictură religioasă, acestea momentan nu sunt expuse din lipsă de spațiu. Parterul este dedicat expozițiilor temporare. Actualul muzeu este rezultatul unui proces care a durat peste 120 de ani. Începuturile colecției - care a dat naștere secțiunii de artă a Muzeului Banatului - sunt consemnate în 1879, când Ormós Zsigmond (1813-1893), fondatorul Societății Muzeale
Muzeul de Artă din Timișoara () [Corola-website/Science/305279_a_306608]
-
2 a decis în 2006 să ridice o noua piata, suprafața pieței Obor acoperea circa 9.000 m² de tarabe și circa 2.000 m² de magazine improvizate. Pe locul fostei piețe Obor a fost ridicată o clădire cu subsol, parter și două etaje care a fost deschisă la data de 2 octombrie 2010, în prima zi din „Luna Recoltei”. Clădirea include un subsol cu parcare (suprafață de 5.400 mp, capacitate de 187 locuri), parter pentru piața agroalimentară propriu-zisă (3
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
ridicată o clădire cu subsol, parter și două etaje care a fost deschisă la data de 2 octombrie 2010, în prima zi din „Luna Recoltei”. Clădirea include un subsol cu parcare (suprafață de 5.400 mp, capacitate de 187 locuri), parter pentru piața agroalimentară propriu-zisă (3.909 mp), etajele 1 și 2, pentru magazinele de produse alimentare și de uz gospodăresc (câte 5.000 mp), plus platforma exterioară cu spații de parcare pentru cumpărători (patru parcări supraterane cu o capacitate totală
Obor () [Corola-website/Science/303446_a_304775]
-
de remarcat că, acest cartier, este prima investiție majoră a regimului de factură comunistă instaurat după cel de-al război mondial. Pe Prelungirea Ferentari s-a construit prin 1975 un bloc de locuințe cu 10 etaje și spații comerciale la parter printre care se număra și un restaurant ce a dispărut între timp fiind înlocuit de un supermarket. Totuși, amintirea acelui restaurant se păstrează prin numele ce identifică azi acel punct pe harta cartierului: „Vadu Nou”. În apropierea acestui bloc, la
Cartierul Ferentari () [Corola-website/Science/303438_a_304767]
-
aflate pe latura nordică a pieței, fiind lipite una de alta. Ele sunt atestate încă din anul 1758, deci este probabil să fi fost construite înainte de această dată. Caracteristice modei secolului al XVIII-lea în ce privește locuințele particulare erau casele cu parter și etaj, parterul fiind folosit de pe acea vreme ca spațiu comercial. Conform istoricului Ioan Hațegan, la 1828 una din case era în proprietatea Episcopiei catolice, în timp ce celelalte trei erau deținute de particulari, anume Servinaț, Costea și Krautvaschel (ortografiat și Koszta
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
nordică a pieței, fiind lipite una de alta. Ele sunt atestate încă din anul 1758, deci este probabil să fi fost construite înainte de această dată. Caracteristice modei secolului al XVIII-lea în ce privește locuințele particulare erau casele cu parter și etaj, parterul fiind folosit de pe acea vreme ca spațiu comercial. Conform istoricului Ioan Hațegan, la 1828 una din case era în proprietatea Episcopiei catolice, în timp ce celelalte trei erau deținute de particulari, anume Servinaț, Costea și Krautvaschel (ortografiat și Koszta, respectiv Krautwaschl). De-
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Jakab, doi elevi ai lui Ödön Lechner. Inspirația clădirii vine din motive ale folclorului maghiar. Ușile masive sunt decorate cu motivul albinei. Pe locul ambelor clădiri exista încă din a doua jumătate a secolului al XVIII-lea un imobil cu parter și etaj, proprietarul fiind un sticlar numit Mathias Simon. Casa „La Elefant” (al cărui nume - conform istoricului Ioan Hațegan are o origine neclară datorată probabil unui local numit astfel care a fost găzduit de respectiva clădire), este caracterizată de o
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
aplicată o fațadă de vilă modernă interbelică, fațadă care nu se potrivea în ansamblul pieței. În consecință, fațada a fost remodelată de Șerban Sturdza în 1983, în stil eclectic istoricist. Pe locul actualei case exista la 1758 o casă cu parter și etaj. De-a lungul timpului, în clădire a funcționat farmacia „La Crucea de Aur”. Imobilul actual a fost construit în 1910, fiind dat în comandă de Salomon Brück. Stilul arhitectonic este Szeceszió (stilul Secession din Ungaria), arhitect fiind László
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
Crucea de Aur”. Imobilul actual a fost construit în 1910, fiind dat în comandă de Salomon Brück. Stilul arhitectonic este Szeceszió (stilul Secession din Ungaria), arhitect fiind László Székely și constructor Arnold Merbl. Casa Brück este formată dintr-un subsol, parter și trei etaje. Fundația și zidurile sunt construite din cărămizi, iar fațada este decorată cu plăci ceramice care înfățișează motive din folclorul maghiar, tipice arhitecturii Szeceszió. Pe fronton sunt inscripționate literele "BS", inițialele primului proprietar. Casa a fost restaurată prin
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
arhitecturii Szeceszió. Pe fronton sunt inscripționate literele "BS", inițialele primului proprietar. Casa a fost restaurată prin eforturile unui italian, Gianluca Testa, care a cumpărat un apartament și a făcut eforturi pentru a fi aprobate de către primărie planurile de refacere. La parterul Casei Brück funcționează din 1910 o farmacie, care păstrează în parte mobilierul și vitrinele originale. Palatul Baroc a fost de la construirea lui sediu administrativ. În prezent găzduiește Muzeul de Artă din Timișoara. Palatul are o formă rectangulară. Are subsol, parter
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
parterul Casei Brück funcționează din 1910 o farmacie, care păstrează în parte mobilierul și vitrinele originale. Palatul Baroc a fost de la construirea lui sediu administrativ. În prezent găzduiește Muzeul de Artă din Timișoara. Palatul are o formă rectangulară. Are subsol, parter, două etaje și o mansardă. Structura s-a dezvoltat înglobând unele clădiri mai vechi, printre ele clădirea Oficiului minier din 1733. Palatul a găzduit de-a lungul istoriei sale personalități istorice importante, precum împăratul Iosif al II-lea (în 1767
Piața Unirii din Timișoara () [Corola-website/Science/303458_a_304787]
-
rămași fără case, din cartierul demolat, se auziră la fel de puternic. Câteva geamuri se deschiseră, oarbe În noapte. Locatarii mutați În blocurile noi, treziți de hărmălaia canină, Încercau să scruteze Întunericul. Unii fluierară prelung, alții huiduiră, dar fără nici un folos. De la parterul blocului, de sub treptele unde se adăpostise Hamilcar, o voce de femeie se auzi În noapte. Oare Hamilcar al nostru ce-o face? Recunoscu glasul femeii stăpânului său. Se bucură. De două zile Îi căuta, iar acum Îi aflase. Ieși de sub
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
nemestecate totul. Îl priviră Îndelung,În tăcere. Ușa se Închise În urma lui, iar el rămase Înlăuntru scheunând ușor de mulțumire. Femeii Îi dădură lacrimile. Domnul Georgescu nu se mai sătura privind umbrele stranii ce desenau alte umbre prin ferestrele de la parter. Hotărî că e bine să coboare. În bloc toată lumea dormea. Nici un zgomot nu tulbura liniștea ce acoperea Întreg cartierul. Câinii Își Încetară hărmălaia, lumina electrică tot nu venise, așa că Își luă lanterna, uitând că de multă vreme nu mai avea
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
O aruncă furios. Zgomotul izbiturii se răspândise Într-o stranie Împletire cu spațiul prin tot blocul, de parcă ar fi tras un foc de pistol. Se Înspăimântă. Spaima Îi retrase elanul inițial, iar dorința de a afla ce se Întâmpla la parter Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]
-
Îi dispăru aproape În Întregime. "Ce-mi trebuie mie? Fiecare cu ale sale" Își zise el așezându-se pe un fotoliu. Acesta scârți prelung, Înfiorându-l. Se ridică grăbit de parcă s-ar fi așezat pe cuie. Zări pe ferestrele de la parter iarăși umbre Într-o permanentă mișcare. Nici un sunet. Asta Îl intriga. Dacă ar fi auzit zgomote, țipete, sau,orice altceva ce ar fi Însemnat viață, nu i-ar fi stârnit curiozitatatea, dar așa... Trebuia să deslege acest mister. Căută bricheta
[Corola-other/Imaginative/76_a_324]