13,371 matches
-
amlodipinei , a fost în general observat cu o incidență mai mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice dublu- oarbe , controlate , incidența edemului periferic în funcție de doză a fost după cum urmează : % pacienților care edem periferic Valsartan ( mg ) 0 40 160 0 2, 5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice dublu- oarbe , controlate , incidența edemului periferic în funcție de doză a fost după cum urmează : % pacienților care edem periferic Valsartan ( mg ) 0 40 160 0 2, 5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10 2, 3 Nu este cazul 2, 1 9, 0 2
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10 2, 3 Nu este cazul 2, 1 9, 0 2, 4 9, 5 Incidența medie a edemului periferic , simetric distribuită pentru toate dozele , a fost 5, 1 % pentru combinația amlodipină/ valsartan . Informații suplimentare privind componentele individuale Reacțiile adverse la medicament semnalate anterior pentru una dintre componentele individuale ( amlodipină sau valsartan ) pot constitui posibile reacții adverse și pentru Dafiro
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
hipersensibilitate , inclusiv boală serică . 4. 9 Supradozaj Simptome Nu există experiență privind supradozajul cu Dafiro . Principalul simptom al unui supradozaj cu valtarsan este posibil să fie hipotensiunea arterială marcată și o stare de amețeală . Supradozajul cu amlodipină poate determina vasodilatație periferică excesivă și posibil tahicardie reflexă . 8 Tratament Dacă ingerarea a avut loc recent se poate lua în considerare inducerea vărsăturilor sau spălăturile gastrice . S- a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoși imediat după sau până la două ore
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
individual . Amlodipină Amlodipina din Dafiro inhibă pătrunderea transmembranară a ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace sau vasculare . Mecanismul de acțiune antihipertensiv al amlodipinei se datorează unui efect direct de relaxare a musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
Tulburări vasculare Mai puțin frecvente : Rare : Hipotensiune arterială ortostatică Hipotensiune arterială Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente : Tulburări ale sistemului imunitar Rare : Tulburări ale aparatului genital și sânului Rare : Tulburări psihice Rare : Informații suplimentare privind combinația Edemul periferic , o cunoscută reacție adversă a amlodipinei , a fost în general observat cu o incidență mai mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
amlodipinei , a fost în general observat cu o incidență mai mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice dublu- oarbe , controlate , incidența edemului periferic în funcție de doză a fost după cum urmează : % pacienților care edem periferic Valsartan ( mg ) 0 40 160 0 2, 5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice dublu- oarbe , controlate , incidența edemului periferic în funcție de doză a fost după cum urmează : % pacienților care edem periferic Valsartan ( mg ) 0 40 160 0 2, 5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10 2, 3 Nu este cazul 2, 1 9, 0 2
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10 2, 3 Nu este cazul 2, 1 9, 0 2, 4 9, 5 Incidența medie a edemului periferic , simetric distribuită pentru toate dozele , a fost 5, 1 % pentru combinația amlodipină/ valsartan . Informații suplimentare privind componentele individuale Reacțiile adverse la medicament semnalate anterior pentru una dintre componentele individuale ( amlodipină sau valsartan ) pot constitui posibile reacții adverse și pentru Dafiro
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
hipersensibilitate , inclusiv boală serică . 4. 9 Supradozaj Simptome Nu există experiență privind supradozajul cu Dafiro . Principalul simptom al unui supradozaj cu valtarsan este posibil să fie hipotensiunea arterială marcată și o stare de amețeală . Supradozajul cu amlodipină poate determina vasodilatație periferică excesivă și posibil tahicardie reflexă . 22 Tratament Dacă ingerarea a avut loc recent se poate lua în considerare inducerea vărsăturilor sau spălăturile gastrice . S- a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoși imediat după sau până la două ore
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
individual . Amlodipină Amlodipina din Dafiro inhibă pătrunderea transmembranară a ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace sau vasculare . Mecanismul de acțiune antihipertensiv al amlodipinei se datorează unui efect direct de relaxare a musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
Tulburări vasculare Mai puțin frecvente : Rare : Hipotensiune arterială ortostatică Hipotensiune arterială Tulburări generale și la nivelul locului de administrare Frecvente : Tulburări ale sistemului imunitar Rare : Tulburări ale aparatului genital și sânului Rare : Tulburări psihice Rare : Informații suplimentare privind combinația Edemul periferic , o cunoscută reacție adversă a amlodipinei , a fost în general observat cu o incidență mai mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
amlodipinei , a fost în general observat cu o incidență mai mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice dublu- oarbe , controlate , incidența edemului periferic în funcție de doză a fost după cum urmează : % pacienților care edem periferic Valsartan ( mg ) 0 40 160 0 2, 5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
mică la pacienții cărora li s- a administrat combinația amlodipină/ valsartan decât la cei cărora li s- a administrat amlodipină în monoterapie . În studiile clinice dublu- oarbe , controlate , incidența edemului periferic în funcție de doză a fost după cum urmează : % pacienților care edem periferic Valsartan ( mg ) 0 40 160 0 2, 5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10 2, 3 Nu este cazul 2, 1 9, 0 2
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
5 3, 0 5, 5 8, 0 2, 3 2, 4 5, 4 1, 6 2, 4 0, 9 3, 9 5 10 2, 3 Nu este cazul 2, 1 9, 0 2, 4 9, 5 Incidența medie a edemului periferic , simetric distribuită pentru toate dozele , a fost 5, 1 % pentru combinația amlodipină/ valsartan . Informații suplimentare privind componentele individuale Reacțiile adverse la medicament semnalate anterior pentru una dintre componentele individuale ( amlodipină sau valsartan ) pot constitui posibile reacții adverse și pentru Dafiro
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
hipersensibilitate , inclusiv boală serică . 4. 9 Supradozaj Simptome Nu există experiență privind supradozajul cu Dafiro . Principalul simptom al unui supradozaj cu valtarsan este posibil să fie hipotensiunea arterială marcată și o stare de amețeală . Supradozajul cu amlodipină poate determina vasodilatație periferică excesivă și posibil tahicardie reflexă . 36 Tratament Dacă ingerarea a avut loc recent se poate lua în considerare inducerea vărsăturilor sau spălăturile gastrice . S- a demonstrat că administrarea de cărbune activat la voluntarii sănătoși imediat după sau până la două ore
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
individual . Amlodipină Amlodipina din Dafiro inhibă pătrunderea transmembranară a ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace sau vasculare . Mecanismul de acțiune antihipertensiv al amlodipinei se datorează unui efect direct de relaxare a musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția contractilă a miocardului și musculaturii vasculare netede depinde de deplasarea ionilor extracelulari de calciu în interiorul acestor celule , prin canale
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
cărora li s- a administrat placebo . A fost constatată și o altă modificare , care nu a fost semnificativă statistic ( p > 0, 05 ) , dar care a manifestat o semnificativă tendință de dependență de doză . Ea a fost reprezentată de edemele periferice , care au apărut la populația studiilor de prevenire cu frecvența de 3, 1 % pentru EVISTA și de 1, 9 % pentru placebo , iar în populația studiilor de tratament cu frecvența de 7, 1 % pentru EVISTA și de 6, 1 % pentru placebo
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
populația studiilor de prevenire cu frecvența de 3, 1 % pentru EVISTA și de 1, 9 % pentru placebo , iar în populația studiilor de tratament cu frecvența de 7, 1 % pentru EVISTA și de 6, 1 % pentru placebo . În studiul RUTH , edemele periferice au apărut la 14, 1 % dintre pacientele tratate cu raloxifen și 11, 7 % dintre pacientele cărora li s- a administrat placebo , ceea ce a fost semnificativ statistic . În studiile clinice controlate cu placebo privind tratamentul cu raloxifen al osteoporozei , în cursul
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
la toate persoanele . Cele mai frecvente reacții adverse ( afectează mai mult de 1 utilizator din 10 ) sunt : • Bufeuri ( vasodilatație ) • Sindrom gripal Reacțiile adverse frecvente ( afectează 1 până la 10 utilizatori din 100 ) sunt : • Crampe ale picioarelor • Umflarea mâinilor și picioarelor ( edeme periferice ) • Calculi biliari Reacțiile adverse mai puțin frecvente ( afectează 1 până la 10 utilizatori din 1000 ) sunt : • Risc crescut de cheaguri de sânge la nivelul picioarelor ( tromboză venoasă profundă ) • Risc crescut de cheaguri de sânge la nivelul plămânilor ( embolism pulmonar ) • Risc crescut
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
asociat cu tulburări metabolice cum sunt hipertrigliceridemia , hipercolesterolemia , rezistența la insulină , hiperglicemia și hiperlactatemia ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul antiretroviral combinat s- a asociat cu redistribuirea țesutului adipos din organism ( lipodistrofie ) la pacienții cu HIV , incluzând pierderea țesutului adipos subcutanat periferic și facial , acumularea de țesut adipos la nivel intra- abdominal și visceral , hipertrofie mamară și acumulare de țesut adipos în zona dorso- cervicală ( „ ceafă de bizon ” ) ( vezi pct . 4. 4 ) . La pacienții infectați cu HIV , cu deficit imun sever la
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
1 , determinând astfel întreruperea lanțului de ADN . Emtricitabina este un inhibitor slab al ADN- polimerazelor α , β și ε la mamifere și al ADN- polimerazei γ mitocondriale . In vitro , emtricitabina nu a avut efect citotoxicic asupra celulelor mononucleare din sângele periferic ( CMSP ) , asupra liniilor celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage sau asupra celulelor progenitoare din măduva osoasă . Nu au existat dovezi care să ateste toxicitatea mitocondrială in vitro sau in vivo . 8 Activitatea antivirală in vitro : Valorile concentrației inhibitorii 50
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
ml/ min și kg ) . După administrarea orală , timpul de înjumătățire plasmatică prin eliminare al emtricitabinei este de aproximativ 10 ore . Farmacocinetica intracelulară : Într- un studiu clinic , timpul de înjumătățire la nivel intracelular al emtricitabinei- trifosfat , în celulele mononucleare din sângele periferic , a fost de 39 de ore . Valorile intracelulare ale trifosfatului au crescut odată cu doza , dar au atins starea de echilibru la doze egale sau mai mari de 200 mg . 10 Adulți cu insuficiență renală : Parametrii farmacocinetici au fost determinați după
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
asociat cu tulburări metabolice cum sunt hipertrigliceridemia , hipercolesterolemia , rezistența la insulină , hiperglicemia și hiperlactatemia ( vezi pct . 4. 4 ) . Tratamentul antiretroviral combinat s- a asociat cu redistribuirea țesutului adipos din organism ( lipodistrofie ) la pacienții cu HIV , incluzând pierderea țesutului adipos subcutanat periferic și facial , acumularea de țesut adipos la nivel intra- abdominal și visceral , hipertrofie mamară și acumulare de țesut adipos în zona dorso- cervicală ( „ ceafă de bizon ” ) ( vezi pct . 4. 4 ) . La pacienții infectați cu HIV , cu deficit imun sever la
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
1 , determinând astfel întreruperea lanțului de ADN . Emtricitabina este un inhibitor slab al ADN- polimerazelor α , β și ε la mamifere și al ADN- polimerazei γ mitocondriale . In vitro , emtricitabina nu a avut efect citotoxicic asupra celulelor mononucleare din sângele periferic ( CMSP ) , asupra liniilor celulare stabile de limfocite și monocite- macrofage sau asupra celulelor progenitoare din măduva osoasă . Nu au existat dovezi care să ateste toxicitatea mitocondrială in vitro sau in vivo . Activitatea antivirală in vitro : Valorile concentrației inhibitorii 50 % ( CI50
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]