12,874 matches
-
duioși Îndrăgostiți de fete, cât și de nevestele lor. M-am convins de aceste calități atunci când am cerut elevilor mei să-mi aducă de la părinți poeziile de Eminescu, așa cum le țineau minte sau, eventual, cu golurile completate cum s-au priceput. La Deleni am venit cu scopuri Înalte. Mai Întâi mi-am propus să cunosc anturajul În care voi există: colegi, elevi, părinți, tineri din sat, cu o condiție căreia trebuia să-i rămân fidel - toți cei din jur să-mi
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
lui așa de pasiv, în tot ce-i spui, încât să n-aibă nimic de făcut pentru a te înțelege. Trebuie ca amorul propriu al învățătorului să nu sugrume niciodată pe cel al elevului; trebuie ca acesta să poată zice: pricep, pătrund, lucrez, mă instruiesc.” În etapa psihopedagogică a adolescenței, respectiv de la 15 la 18 ani, Rousseau sugerează că mult mai benefică pentru adolescent ar fi autoeducația prin autoreflexivitate, în detrimentul învățării didacticiste: Este neîndoielnic că dobândești noțiuni mai lămurite și mai
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
participare la conferințe și cursuri învățătorești”, să utilizeze mult mai pronunțat mijloacele de învățământ și materialul didactic în actul lecției, să ofere exemple concrete din natură, să explice noțiunile și să facă elevii să înțeleagă conținuturile transmise, deoarece ,,ceea ce nu pricepe elevul, n-are nicio valoare și pagubă devreme pierdută în zadar”, să asigure un caracter practic-aplicativ cunoștințelor predate, deoarece din predare ,,trebuie trase cuvenitele concluziuni și învățăminte pentru viață, după principiul non scholae sed vitae discimus”. Odată cu declanșarea primului război
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
superiorității culturii române, ceea ce, desigur, nu corespunde adevărului, căci Occidentul a evoluat de la stările din prima jumătate a secolului al XIX-lea, încît acolo criticii nu se pot amesteca în probleme pe care nu le cunosc și nu le pot pricepe, precum cele ale limbii literare, și nu iau decizii împotriva specialiștilor și a bunului simț. Într-o societate a eficienței, a dinamismului și a legalității, precum cea vest-europeană, este respins spiritul cantonat în involuție și în pseudocultură și, ca atare
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
pe Corina cântând a nemurit,/ Să aibă mângâierea de-o moarte liniștită/ Gândind că-și perde viața iertat de-a lui iubită. Explicația gestului altruist al femeii părăsite stă în faptul că ea are presentimentul dezastrului : Dar nu vrei a pricepe că nu vreu ca să mori ?/ Nu vezi că sunt cuprinsă de-a groazei reci fiori,/ Căci întrevăd ce soartă cumplită și fatală/ Te așteaptă !... (II 8). Curajul lui Ovidiu de a sări în apărarea Iuliei în fața mulțimii dezlănțuite anihilează pentru
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
tu lumina toată, dă-mi umbra, partea mea,/ Și lasă-mă în umbră să fac ce mi-o plăcea ! (V, p. 125). Prometeu refuză târgul căci rămâne fidel menirii sale de apărător al oamenilor : Mi-e drag și-acuma omul - pricepi destinul meu ?/ I-am dat ceva odată - îi sunt dator mereu !.../ Mereu voi fi alături de el, în lupta vieții (V, p. 125). Hefaistos se laudă ca a semănat neghina viciilor în zei, ca și în muritorii prin gura cărora a
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
întoarcă din cale, că nunta s-ar fi amânat, tânăra nu se arată deloc surprinsă și înțelege că orice încercare de a-i cere regelui socoteală e sortită eșecului : Totul e zadarnic (I 3). După cum observă și tatăl ei, Ifigenia pricepe, chiar dacă nu în chip conștient, că va muri, că nunta despre care i s-a tot vorbit e o simplă amăgire : Iphigenia ghicește că nunta aceasta e doar un basm... Nu pot uita îmbrățișarea ei fricoasă, ca o pasăre care
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
căsătorită cu el, îl va sili să renunțe la țelul lui real : pentru un erou, singura mireasă care i se cuvine e gloria. Răpindu-i eu moartea timpurie, îi răpesc totodată gloria (I 3). Când ia cunoștință de oracol, fata pricepe că destinele lor sunt legate, de vreme ce doar prin sacrificiul ei Ahile își poate duce la bun sfârșit misiunea eroică : de când cunosc destinul lui Achile, simt o liniște ciudată... Căci poate, totuși, mi-a fost ursit mie să-l îndrept pe
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
consideră că menirea ei e cumplită, iar nu înălțătoare : Soarta a fost vitregă cu tine, Iphigenia, curmându-ți floarea tinereții. Îți suntem recunoscători că o primești cu atâta seninătate (II 2). Ifigenia caută zadarnic să-i facă pe ceilalți să priceapă măreția destinului ei, neobișnuit pentru o femeie : De ce nu vă gândiți și la mine, la bucuria fără margini pe care mi-ați dăruit-o mie, o copilă nevrednică de o asemenea glorie ?... Cum aș putea plânge pe pragul desăvârșirii mele
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
48), și îi interpelează aspru pe discipolii indiferenți la faptul că pe filosof nu l interesează lucrurile omenești : V-a amețit pe toți cu întrebările lui tâmpite despre ce-i rău, iar voi răspundeți ca niște școlari cuminți fără să pricepeți nimic (p. 49). De fapt, el vrea să știe dacă să dea curs poruncii tatălui de a-l urma în meseria de tăbăcar sau să încerce să stea alături de înțelepți în pofida originii sale umile : Murdă rindu-mi mâinile de argăseală, nu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
bine, mă iubesc și mă urăsc, fiindcă sunt ca ei (p. 169). Ultimele cuvinte ale celui mereu mândru de independența sa este un apel către oamenii deveniți indispensabili : Hei, Crates, Pasiphon, veniți înapoi ! Hipparhia ! Am nevoie de voi, oameni, nu pricepeți ? ! Recunosc, ați avut dreptate... Nu se poate trăi așa, ca un câine (p. 170). Asemenea lui Socrate și Platon, și Diogene este nevoit să admită că a greșit când și-a înălțat eșafodajul teoretic incapabil să reziste la confruntarea cu
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
și publicul actual au primit cu entuziasm prefăcut producțiile dictatorilor, competența artistică fiind o circumstanță agravantă a lașității celor incapabili să respingă impostura unui despot : Eu am aplaudat, iar ecoul a răspuns peste veacuri cu uralele voastre. Dar eu mă pricepeam la poezie, în timp ce voi habar nu aveți de lingvistică (p. 13). Cum observăm, în această secvență Petronius se adresează cu asprime spectatorilor lui Doinaș. Învinuirea se referă la pasivitatea cu care un popor suportă un regim despotic. La prima vedere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
ei ? (scena 1). Plasându-se demn și dârz înaintea lor (Este-o dreptate în azur și drept/ îi stau în față ! Îi înfrunt și sunt prea plin de ei ! - scena 1), el își explică atitudinea provocatoare prin dorința de a pricepe evenimentele în care este implicat (De ce i înfrunt ?/ Vreau să-nțeleg și să exist, nu să-mi îmbuib/ de superbie inima ! - scena 1). Fără a desluși cauza nenorocirilor Tebei, Oedip se consideră victima capriciilor zeităților multă vreme favorabile lui și
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
-lea, exprimată de Odiseu, simbolul pasiunii cunoscătoare, Aiax apare ca paradigmă a condiției umane neluminate de gândire (p. 57). Confruntat cu alte stări de lucruri decât acelea cunoscute de el, eroul lipsit de paideia și nesupus la kalokagathia moare când pricepe că sunt mai multe în pământ și cer decât poate cuprinde mintea noastră (p. 58). Și în Filoctet este înfățișat un destin tragic de luptător înzestrat cu o voință îndârjită de a-și păstra calitatea legată de arcul moștenit de la
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
le-au dus în casa noastră, în camerele dinspre șosea, apoi toți trei au ieșit și mă întrebau de tata și de mama. Tata tocmai apărea din spatele casei, s-au întors spre el și îi tot vorbea, dar tata nu pricepea nimic, dădea numai din umeri în semn de nedumerire. Oricum, am înțeles că ne ocupase casa. Mai târziu, încă o mașină se opri, în spatele celeilalte, din care au mai coborât patru ruși, între ei și o femeie. Între timp, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ce a zis tata, s-a înfuriat și l-a amenințat cu arma. Atenționată de țipetele mele rusoaica a intervenit, oprindu-l la timp pe ocupantul violent. Explicându-i, probabil, femeii cauza neînțelegerii, rusul a pronunțat cuvântul "cartofel". Tata a priceput Vreți cartofi ?, întrebă el Da, da, confirmă femeia. Tata le arătă holda unde erau cartofii și plecă cu o sapă și o târnă să le scoată și să le aducă rușilor cartofii. Eu continuam să fiu speriat și plângeam. Rămăsesem
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în podul unui grajd părăsit. A folosit fânul pentru culcușul său și ajutoare tăinuite, oferite din puținul lor de la oameni cu suflet mare și venituri mici. Spre primăvară, omul s-a îmbolnăvit și la el a fost dusă o bătrână pricepută în leacuri băbești. Din păcate, bătrâna a fost urmărită de un nelegiuit care a informat, bărbatul a fost legat cu lanțuri la mâini și la picioare și dus, pe jos, pe șosea de doi milițieni care strigau, când ajungeau în dreptul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
ogoarele pietroase și cu sol sărac din regiunile de munte, coloniștii au reușit să obțină la hectar un randament cu mult superior celui obținut de localnicii care făceau și fac încă o agricultură rudimentară. În timpul liber apoi, unii dintre ei, pricepuți în meșteșugul lemnăriei, lucrau în satele vecine - Idrici, Rădiu, Albești, Roșiești etc. - la construirea acoperișurilor de case, la grajduri, coșare, etc. câștigând sume apreciabile cu care-și prindeau mari părți din nevoile noilor gospodării. Abundența recoltelor din primul an agricol
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
au fost cei care au încercat.” Herman Mellville 190. „O carte e singura nemurire.” Rufus Choate 191. „Dacă știi să-l citești, fiecare om este o carte.” William Ellery Channing 192. „Dacă știi să citești e ca să înțelegi; dacă te pricepi să scrii, trebuie să știi ceva; dacă poți să crezi, e ca să pricepi; dacă râvnești e ca să trebuie; dacă pretinzi, nu vei obține; iar dacă ai experiență, folosește-o.” J. W. Goethe 193. „Ni se va obiecta, poate, că poezia
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
nemurire.” Rufus Choate 191. „Dacă știi să-l citești, fiecare om este o carte.” William Ellery Channing 192. „Dacă știi să citești e ca să înțelegi; dacă te pricepi să scrii, trebuie să știi ceva; dacă poți să crezi, e ca să pricepi; dacă râvnești e ca să trebuie; dacă pretinzi, nu vei obține; iar dacă ai experiență, folosește-o.” J. W. Goethe 193. „Ni se va obiecta, poate, că poezia trece drept artă; și totuși ea nu este mecanică. Dar eu contest că
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
proza literară, cărți la care aderăm, le înțelegem foarte bine, ne recunoaștem în ele; ceea ce reprezintă asemenea cărți este pentru noi ceva întru totul inteligibil. Dar sunt și, ca să zic așa, cărți cu bătaie lungă, pe care nu le pricepem de mici, ci abia mult mai târziu, poate la maturitate. De altfel, în asta constă și secretul longevității lor.” Marin Preda 631. „Cărțile care sunt bune de la cap la coadă continuă să mi se pară niște miracole tot atât de mari ca
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
Eugen Frunză 695. „Am în biblioteca mea un raft rezervat cărților din care, la nevoie storc sirop.” Eugen Frunză 696. „O carte bună de trei sute de pagini te face să mai gândești trei mii.” Eugen Frunză 697. „Dacă nu te pricepi să scrii o pagină nu e obligatoriu să scrii un volum.” Eugen Frunză 698. „Sunt cărți care spun o dată ceea ce au de spus și pe urmă tac o sută de ani în biblioteca lumii.” Eugen Frunză 699. „Autorii mari citesc
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
cetitoriu, Multe [...] ai fi cetit de când ești. Cetește, rogu-te, și ceste și unde-i vedea că nu-ți vin la socoteală, ie pana în mână și dă și tu altceva mai bun la iveală, căci eu atâta m-am priceput și atâta am făcut.” Ion Creangă 726. „Cartea și biblioteca sunt două noțiuni în perfectă armonie, care trăiesc bine una lângă alta, ba mai mult, se completează în așa fel, încât una fără alta nu poate viețui... Cartea este mijlocul
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
glumă bună: "Nu vă mișcați, sunteți ..." Agasanta făptură încearcă chiar s-o bage cu forța în buticul ei: "Găsiți înăuntru o mare varietate." Între două reprize de tuse, reușește să articuleze: "Încetează, parfumul dumitale pute!" "Este mai atractiv așa!" Ah, pricep, e unul dintre trucurile postmoderne..." Aveți nasul înfundat astăzi. Întoarceți-vă mâine sau peste câteva zile. O să vă pregătesc un sortiment de gamă joasă. Se pare că nu aparțineți clasei de mijloc." Și insolenta îi strecoară în buzunar cartea ei
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
doamnă iese complet goală din baie și se miră: Nu mi-au dat cămașă curată." Ea îi propune să sune ca să vină infirmierele, dar bătrâna se grăbește. Se precipită pe coridor, tot în cea mai sumară toaletă, bătând șaua să priceapă iapa, ca să ceară din culise o cămașă curată. Cererea îi e satisfăcută numaidecât. A doua zi, în timpul unei scurte plimbări de înviorare pe coridor, o infirmieră tânără, al cărei chip nu-l știe, se întoarce spre ea: "Sunteți cumva doamna
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]