11,752 matches
-
fost toate înlocuite ulterior de instrumente mai moderne. Între 1951 și 2008, Conferința a adoptat 38 de Convenții internaționale ce funcționează în practică și care multe dintre ele sunt revizuite periodic de către Comisiile speciale. Chiar și atunci când acestea nu sunt ratificate, Convențiile au o influență asupra sistemelor juridice, atât în statele membre cât și în statele terțe. De asemenea, ele formează o sursă de inspirație pentru eforturile de a unifica la nivel regional dreptul internațional privat, de exemplu, în cadrul Organizației Statelor
Conferința de la Haga privind dreptul internațional privat () [Corola-website/Science/323210_a_324539]
-
Există o serie de prevederi care pot fi incluse într-un tratat, iar conțiunutul acestuia depinde în mod normal de natura conflictului căruia trebuie să îi pună capăt. Unele dintre aceste prevederi ar putea să fie: Tratatele sunt negociate sau ratificate pe teritoriul unor state neutre în conflictul căruia se încearcă să i se pună capăt. Delegați din statele neutre pot participa la semnarea tratatului ca martori, sau pot să devină la rândul lor semnatari ai tratatului de pace. În cazul
Tratat de pace () [Corola-website/Science/323344_a_324673]
-
Tratatul de la Moscova (în limbile turcă: "Moskova Antlașması", rusă: "Московский договор") a fost un tratat de „prietenie și frăție” semnat pe 16 martie 1921 între RSFS Rusă și Marea Adunare Națională a Turciei. Tratatul a fost ratificat de VȚIK pe 20 iulie 1921 și de Marea Adunare Națională a Turciei (MANT) 31 iulie 1921. Schimbul instrumentelor de ratificare s-a făcut pe 22 septembrie 1921 la Kars. Acesta a fost al doilea tratat internațional semnat de naționaliștii
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
două țări nu corespund intereselor lor. De aceea, ele au căzut de acord să considere aceste tratate nule și neavenite”. Articolul 1 stabilește că „prin Turcia se înțelege teritoriul inclus în Pactul Național din 28 ianuarie 1920 (1336), adoptat și ratificat de Camera Deputaților Otomană din Constantinopol și adus la cunoștință presei și tuturor statelor”. Tratatul stabilea (articolele 1 și 2) noua frontieră de nord-est a Turciei. Fostul oblast Kars și partea de sud a fostului oblast Batumi (care intraseră în
Tratatul de la Moscova (1921) () [Corola-website/Science/323369_a_324698]
-
1 lit. c) din Convenție, care prevede că instanța europeană poate radia o cerere de pe rol atunci când continuarea examinării cererii nu se mai justifică. Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, semnată la Roma la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30 din 13 mai 1994, publicată în M. Of. nr. 135 din 31 mai 1994. Textul Convenției a fost revizuit în conformitate cu prevederile Protocolului nr. 2 (STE 44) care face parte integrantă din Convenție, intrat în
Agentul guvernamental la CEDO al Guvernului României () [Corola-website/Science/326668_a_327997]
-
Muwafithe Murad și comandantul gărzilor prezidențiale. La 22 noiembrie 2012, Morsi a emis un decret prin care immuniza acțiunile sale de la orice provocare juridică, sporind puterile prezidențiale. Decretul prevede că va fi în vigoare doar până când o nouă constituție este ratificată. Declarația prevede, de asemenea, arestarea celor acuzați de uciderea protestatarilor înaintea demisiei lui Mubarak, care au fost achitați, și extinde mandatul Adunării Constituante cu două luni. Grupurile liberale și seculare au demisionat din Adunarea Constituantă, în timp ce membri Frăției Musulmane l-
Mohamed Morsi () [Corola-website/Science/326720_a_328049]
-
și a Ligii Hanseatice. În Norvegia, o rebeliune condusă de Amund Sigurdsson (1400-1465), s-a răzvrătit împotriva regelui Eric și a oficialilor săi; au asediat Oslo și castelul Akershus. Când nobilimea daneză s-a opus domniei sale și a refuzat să ratifice alegerea sa ca Bogislaw al IX-lea, Duce de Pomerania ca următorul rege al Danemarcei, el a părăsit Danemarca și s-a stabilit la castelul său din Gotland, aparent într-un fel de "grevă regală", care a condus la detronarea
Eric de Pomerania () [Corola-website/Science/326763_a_328092]
-
foruri competente pot fi utilizate. Primii pionieri ai ZLB au reamintit că aceasta zi nu este destinat să concureze ziua internațională a femeii, dar este organizată cu scopul de a evidenția experiențele bărbaților . În 2009, următoarele obiective generale au fost ratificate ca bază pentru toate evenimentele cu privire la Ziua internațional a bărbaților , și sunt aplicate în mod egal pentru bărbați și băieți, indiferent de vârsta lor, capacitate, fundal social, etnie, orientare sexuală, identitate de gen, credință religioasă și status relațional: Ziua Internațională
Ziua Internațională a Bărbatului () [Corola-website/Science/325740_a_327069]
-
e 6 iulie. Semnatarii au fost Jules de Polignac pentru Franța, John Dudley pentru Regatul Unit și Christopher Lieven pentru Rusia. Textul noului tratat era aproape identic cu cel al Protocolului de la Sankt Petersburg. Carol al X-lea l-a ratificat pe 13 iulie. Principalul motiv invocat pentru intervenția puterilor europene era problema libertății comerțului, care era grav afectată de conflictul din Peloponez. Semnatarii erau dispuși să-și trimită navele militare în zonă pentru asigurarea securității și libertății supușilor proprii. Un
Tratatul de la Londra (1827) () [Corola-website/Science/325796_a_327125]
-
aceasta a fost ceva mai norocoasă; soțul ei, Arechis al II-lea, a rezistat pentru o vreme lui Carol, până când, în 787 a fost nevoit să încheie pace cu francii; la îndemnurile Adelpergăi și ale bizantinilor, el a refuzat să ratifice tratatul de pace, care ar fi presupus cedarea unei părți din Ducatul de Benevento către Papalitate. După ce Arechis a murit, Adelperga a continuat politica de intrigi, în special prin susținerea fratelui ei, Adalgis, aflat într-un prelungit exil la Constantinopol
Adelperga () [Corola-website/Science/325102_a_326431]
-
ambasadorul britanic pe lângă Sublima Poartă, Sir Stratford Canning, și ceilalți reprezentanți ai marilor puteri au semnat Tratatul de la Constantinopole, care stabilea granița greco-turcă pe linia Arta-Volos. Granițele regatului au fost reconfirmate prin Protocolu din 30 august 1832, prin care marile puteri ratificau aranjamentele stabilite la Constantinopole. După căderea Kalamatei, Senantul Messinian, primul consiliu de guvernare locală grecesc, și-a început activitatea. Aproape în același timp, a fost convocat Directoratul Ahaian la Patras. Membrii directoratului au fost siliți în scurtă vreme să fugă
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
more detailed way. Petrobey Mavromichalis a fost reales președintele executivului. A doua Adunare Națională a dizolvat toate parlamentele locale și a desființat titlul de „Comandat șef” atribuit mai înainte lui Theodoros Kolokotronis. Constituția greacă din 1827 a fost semnată și ratificată în luna iunie de către deputații celei de-a treia Adunări Naționale în timpul ultimei faze a Războiului de Independență și a reprezentat primul pas important în direcția realizării unei guvernări cetralizate, care unea toate elementele implicate în lupta de eliberare. Această
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
cu acordarea unui împrumut de 2.400.000 £ și cu despăgubirea Imperiului Otoman cu 40.000.000 de piaștri, pentru pierderile suferite. Noile frontiere au fost reaprobate prin Protocolul de la Londra din 30 august 1832, semnat de Marile Puteri, care ratificau astfel Acordul de la Constantinopol și marca în mod oficial încheierea Războiului de Independență.
Prima Republică Elenă () [Corola-website/Science/326132_a_327461]
-
în privința problemelor importante din viata lor și că ar trebui lăsați să participe la luarea acestor decizii. Pe 20 noiembrie 1989, s-a adoptat Convenția ONU cu privire la drepturile copilului. Aceasta a intrat în vigoare în septembrie 1991 și a fost ratificată de majoritatea țarilor din lume, cu excepția Statelor Unite ale Americii și a Somaliei. Copilul ai căror părinți sunt divorțați are dreptul de a menține relații personale cu aceștia. Există mai multe forme de realizare a legăturilor personale ca de pildă dreptul de acces
Drepturile copilului () [Corola-website/Science/322591_a_323920]
-
domeniu. În România autoritățile publice, organismele private autorizate, precum și persoanele fizice și persoanele juridice responsabile de protecția copilului sunt obligate să respecte și să garanteze drepturile copilului stabilite prin Constituție și lege, în concordanță cu prevederile Convenției. Convenția a fost ratificată prin Legea nr.18/1990, republicată. De asemenea drepturile copiilor se completează cu alte acte internaționale în materie, la care România este parte: Pe lângă Convenția asupra Drepturilor Copilului, sistemul legislativ al drepturilor copilului în România este completat de către Legea 272
Drepturile copilului () [Corola-website/Science/322591_a_323920]
-
Wilson. Tratatul de la Sèvres a fost un tratat de pace care a fost conceput de puterile învingătoare în Primul Război Mondial („Aliații occidentali”) și a fost semnat între aceștia și guvernul Imperiului Otoman în august 1920. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Parlamentul Otoman și nu a fost semnat de reprezentanții SUA. Granițele propuse pentru Armenia cuprindeau provinciile otomane Erzurum, Bitlis și Van, care avuseseră o populație armeană semnificativă până la deportarea armenilor de către guvernul Junilor Turci. Această regiune a fost
Armenia Wilsoniană () [Corola-website/Science/322784_a_324113]
-
care s-au ținut câteva din Dietele Transilvaniei. Actualmente, clădirea adăposteste Muzeul de Istorie. La 2 februarie 1438 s-a întrunit la Turda Adunarea Generală a nobilimii din Ardeal care a aprobat documentul ”Unio Trium Nationum”. Prin aceasta a fost ratificată uniunea încheiată în septembrie 1437 la Căpâlna, prin care s-au luat măsuri de reprimare a răscoalei țărănești de la Bobâlna. “Dealul Spânzuraților” din cartierul Turda Nouă amintește locul unde au fost spânzurați 9 dintre participanții la Răscoala de la Bobâlna, originari
Istoria Turzii () [Corola-website/Science/322828_a_324157]
-
că, dacă o regență, din motive de incapacitate a durat zece ani cu nici o speranță ca regele să fie vreodată în stare să domnească, regentul ar putea proclama sfârșitul regenței și demisia coroanei și o astfel de acțiune să fie ratificată de către Parlament. Acest amendament a primit sprijinul larg al partidului în Camera inferioară unde au fost 122 de voturi pentru și 27 împotrivă. În Senat au fost doar șase voturi împotriva amendamentului. În ziua următoare, la 5 noiembrie 1913, Ludovic
Ludovic al III-lea al Bavariei () [Corola-website/Science/322164_a_323493]
-
fost adoptat un nou steag al republicii. Pe acest steag apăreau trei stele, care reprezentau cele trei regiuni ale republicii: Damasc, Aleppo și Deir ez Zor. În 1936 a fost semnat tratatul de independență franco-sirian, care însă nu a fost ratificat de parlamentul francez. Tratatul a permis totuși regiunilor Jabal Druze, Latakia) și Alexandretta să fie încorporate în republica siriană în următorii doi ani. Libanul Mare (Republica Liban contemporană) a fost singurul stat care nu s-a alăturat Republicii Siria. Hashim
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
firesc, această situație nu poate fi schimbată decât prin acordul Consiliului Ligii Națiunilor, cu asentimentul Guvernului Statelor Unite, semnatar al Convenției franco-armene din 4 aprilie 1924, și numai după încheierea între guvernul francez și cele sirian și libanez a unor tratate ratificat în mod corespunzător culegile Republicii Franceze. Ar mai trebui amintit că în momentul în care se desfășura conferința de fondare a ONU, existau mai mulți membri fondatori a căor statalitate putea fi pusă la îndoială. În acele momente, Franța considera
Mandatul francez pentru Siria și Liban () [Corola-website/Science/322244_a_323573]
-
de stat. Ca răspuns, Burnet a convocat alegeri pentru ratificare constituției și alegerea Congresului, al șaselea set de lideri ai Texasului într-un singur an. Alegătorii l-au votat cu o largă majoritate pe Houston în funcția de președinte, au ratificat constituția întocmită de Convenția din 1836, și au aprobat o rezoluție prin care cereau anexarea la Statele Unite. Houston a semnat o ordonanță executivă prin care Santa Anna era trimis la Washington, D.C., de unde urma să plece în curând acasă. În
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
faptelor și nu a luat nicio hotărâre; atacurile presei din Mexic și din Statele Unite au continuat. Santa Anna a căzut în dizgrație până în anul următor, când a devenit un erou al Războiului Plăcintelor. Primul legislativ al Texasului a refuzat să ratifice tratatul semnat de Houston cu triburile Cherokee, declarând că el nu avea nicio autoritate să facă vreo promisiune. Deși guvernele interimare texiane juraseră să despăgubească cetățenii pentru bunurile rechiziționate în timpul efortului de război, în mare parte caii și celelalte animale
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
comitet pe membrii de a căror severitate se tem”. Epurările au fost urmate de eliminarea „facțiunilor” (hebertiștii, dantoniștii). „Se votează cu mâna ridicată, prin definiție: secretul nu convine decât complotiștilor. Hotărârea trebuie luată înainte de reuniunea clubului, în conciliabulele șefilor, și ratificată de fanatismul sau de disciplina trupelor. Iar provincia va urma exemplul casei-mamă.” Iacobinii controlau acum o rețea de 5500 de filiale în Franța și reprezintă între 100 și de militanți. Implantarea ei a fost puternică în nord și nord-est, în
Clubul Iacobinilor () [Corola-website/Science/322248_a_323577]
-
vecinii săi mai puternici—Austria, Rusia și Prusia—pentru a stabiliza echilibrul puterilor în Europa de Est între aceste trei țări. Cum Polonia nu mai putea să se apere și armatele străine deja ocupau o parte din țară, parlamentul polonez (Seimul) a ratificat cesiunile teritoriale în 1773 în timpul așa-numitului Seim al Împărțirii convocat de cele trei puteri. La sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, Uniunea Polono-Lituaniană a decăzut din statutul de mare putere europeană la cel de
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]
-
comanda lui Kazimierz Pułaski, a rezistat până la sfârșitul lui august. În cele din urmă, Confederația de la Bar a fost învinsă, și membrii ei au fugit în străinătate sau au fost deportați în Siberia de către ruși. Tratatul de divizare a fost ratificat de semnatarii săi la 22 septembrie 1772. A reprezentat un mare succes pentru Frederick al II-lea al Prusiei: Porțiunea prusacă, deși era cea mai mică, era și cea mai bine dezvoltată și mai importantă din punct de vedere strategic
Prima împărțire a Poloniei () [Corola-website/Science/322287_a_323616]