12,184 matches
-
dacă nu am aminti rolul și influența particulară a efervescenței spațiului cultural francez. Astfel, o parte dintre interpreții săi descifrează o profundă influență asupra gândirii și scriiturii baudrillardiene în radicalismul care a apărut în Franța în 1960, mai ales că revoltele de atunci nu au avut un scop eminamente social sau politic, ci au cuprins și mișcări împotriva metodelor, disciplinelor, discursurilor și teoriilor intelectualității universitare. Aceste schimbări și tendințe care începeau să prindă formă în acele mișcări își găsesc unele roade
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
actualitatea în mișcare, dar și să rămână deschis posibilelor "revoluții discursive". Pentru acest din urmă motiv, de pildă, vom regăsi în scrierile sale o combinație insolită între poezie și filosofie, sociologie sau economie, deoarece, așa cum el însuși declara, poezia și revolta au în comun atât capacitatea actualizării, cât și pe aceea a negării, uneori, a finalităților prestabilite ale unor alte tipuri de demers. Supralicitarea, care stă la baza potlatch-ului (darurile oferite sunt întotdeauna exagerate, tocmai pentru a umili și provoca, obligând
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
totuși, am putea spune, obiect al schimbului simbolic, al excesului de valoare, cât mai degrabă al celui de banalizare. Valoarea subversivă a schimbului simbolic se evidențiază și în capacitatea acestuia de a se fi alăturat proiectelor culturale revoluționare, localizate în revolta grupurilor marginale, care subminează puterea codului rasial sau sexual și introduc în discurs puterea valorizatoare a diferenței. Baudrillard este la această dată (în Le Miroir de la production) fascinat de radicalitatea discursului acestor grupuri minoritare, care își afirmă propriile trebuințe și
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
fi destabilizat din matricile sale bine fixate (excesul comută liniile inițiale de analiză și înțelegere, le deformează și le reintroduce într-un spațiu care devine astfel suprasaturat); * strategia inversiunilor, larg utilizată de către Baudrillard și de către majoritatea filosofilor postmoderni, ca o revoltă împotriva dominației anumitor idei în defavoarea altora, de obicei în schemele binare în jurul cărora s-a concentrat gândirea metafizică occidentală; * strategia devierii de la normă, și uneori chiar a heterotopiei, a poziționării teoretice diferite, "anormale", față de un set de norme prestabilit sau
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de știință și întărit de statornicie. Dar frații provinciei sale îi erau atât de potrivnici, încât chiar în noaptea dinaintea capitulului general în care a fost ales, în urma plângerii pe care îl făcuse grupului fraților zeloșilor din Ordin cu privire la o revoltă a unora dintre confrații săi, un frate a avut o viziune: l-a văzut pe fratele Crescențiu cu capul ras, barba albă și lungă până la cingol, și a auzit o voce venind din cer care spunea: «Iată-l pe Mardoheu
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
apa lui,/ sabia cu teaca ei” (Eu și Victor Valeriu Martinescu). Paginile sale rămân prețioase tocmai prin ,,sinceritatea subiectivă” cu care își expune ,,veninurile”, adâncindu-se până la percepția straturilor obscure. Totuși, urmărita ,,prezență de intensitate” a sufletului, ca și vivacitatea revoltei împotriva tuturor formelor care îl încorsetează și îl oprimă pe om, cu greu își păstrează forța în angrenajul eteroclit al comunicării fără frontiere, cu atât mai mult cu cât aceasta se combină cu o arguție ce îl definește (sensibilitatea ideatică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de producție” a creației. Poetul va pendula însă între postura de trubadur, atunci când iubește și suferă, și cea de paria ostracizat, când cinismul îi provoacă o irepresibilă revoltă. Retorica disperării și răul secolului, degradarea morală, indiferența la valorile spiritului, decrepitudinea biologică, solitudinea, infernul „omului de prisos”, condamnarea artistului la perpetuă sărăcie sunt teme curente ale liricii lui C. Reproșul către semeni, avertismentul către burghezi, cu o fibră disperat-mesianică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
tristia tristis / Conveniens operi tempus utrumque suo est" (Pontica III, 9, 33-36) sau "Flebilis ut noster status est, ita flebile carmen / Materiae scripto conveniente suae" (Tristia V, 1, 5-6). Transfigurarea stărilor sufletești pendulează de la exaltare și nostalgie la resemnare și revoltă, dar varietatea motivelor și subiectelor care susțin temele elegiilor sale compensează monotonia lamentației. Th. Burette 35 considera, pe nedrept, că Tristia și Pontica sunt "doar o lamentare cântată în genunchi, cu fruntea în țărână". Evident, este o metaforă, nu o
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
le getique" (Pontica 4, 13, 18) în Atti di Convegno..., vol. I, pp. 55-80. 23. LAMBRINO, S., "Tomis, cité gréco-gète chez Ovide" în Ovidiana, pp. 379-390. 24. LASCU, N., Ovidiu, omul și poetul, Cluj, Dacia, 1971. 25. MARACHE, R., "La revolta d'Ovide exilé contre d'Auguste" în Ovidiana, pp. 412-419. 26. MARIN, D., "Ovidio fu relegato per la sua opposizione al regime Augusteo?" în Acta Philologica, 1958, pp. 199-252. 27. Idem, "Intorno alle cause dell'esilio di Ovidio a Tomi
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o violentă răzmeriță în Dalmația și în Panonia, condusă de cei doi Batoni 223, despre care vorbește și Ovidiu 224, fapt ce demonstrează că poetul avea atenția îndreptată spre asemenea evenimente. Mai subliniem că, imediat ce Tiberiu urcă la putere, explodează revolta legiunilor în Panonia și în Germania... pentru creșterea soldei... dar și din cauză că trupele au încercat să-și impună "propriul" împărat în senat și la Roma225. Sunt fapte concrete, care ne pot dezvălui și motivația unor gesturi de-ale lui Ovidiu
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pot dezvălui și motivația unor gesturi de-ale lui Ovidiu însuși, căruia i se neagă câteodată prea repede și gratuit asemenea intenții. De aceea, nu trebuie exclus faptul că și Ovidiu trebuie să se fi gândit la asemenea posibilități de revoltă a provinciilor periferice, când se adresa, cu anumite subînțelesuri aluzive unor personaje romane sau străine care erau la conducerea acestor regiuni, ca, de exemplu, Cotys sau Sextus Pompeius sau Paulus Fabius Maximus, cum se va vedea la momentul potrivit 226
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
viață în care trăiește la Tomis. Îi cere să depună mărturie și lui Flaccus, care a fost nevoit să experimenteze duritatea acelor condiții, chiar dacă sub forma falsă a unei "misiuni": este vorba de un fel de invitație printre rânduri la revoltă. Stări sufletești care alternează. Dacă Ovidiu nu este dorit la Roma se știe de către cine -, la Tomis, cel puțin, nu este urât262. Aici este binecunoscută a sa pietas față de Augustus și de casa imperială: poetul are în casa sa un
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
exilați politici, ceea ce pare a fi un indiciu asupra categoriei în care, chiar dacă inconștient, Ovidiu își înscrie propriul exil. Din această cauză, Sulmonezul nu se simte pe deplin alinat de consolările lui Rufinus. Se intuiește în cuvintele lui Ovidiu o revoltă, cu greu înfrânată, față de nedreptatea măsurii imperiale 292. E de înțeles faptul că, în fața mâhnirii pentru nedreptatea îndurată e de părere poetul cuvintele de consolare ale lui Rufinus nu pot avea efectul scontat, și anume acela de a vindeca complet
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pur și simplu cronologică: aceasta implică pe lângă o afinitate literară și o înrudire spirituală mai complexă (care nu exclude orientări politice). Quintiliano însuși confirmă această filiație afirmată de Sulmonez. Trebuie ținut cont de atitudinea de independență, dacă nu chiar de revoltă față de Augustus, etalată de un Propertius 308. Potrivit lui Ovidiu, așadar, linia de evoluție a liricii latine Gallus-Tibullus-Propertius-Ovidiu își are rădăcinile în seva libertății perfecte a sensibilității lirice și a unei consecvente expresii artistice 309, anterioară lui Augustus. Alte câteva semnalări
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Celsus, Rufus, Fundanus, Vestalis (poate), Suilius, Ovidiu însuși ... și sunt în același timp prieteni și rude; 3) mulți dintre ei au fost condamnați la moarte sau la exil, de mâna lui Augustus sau a succesorului său, pentru "răzvrătirea" lor, pentru revolta lor fățișă împotriva împăratului: Pompeius Macer (suspectat de Tiberiu, s-a sinucis cu stoicism), C. Gallus (căzut în dizgrația lui Augustus, s-a sinucis), Cotta Maximus (acuzat de lesmaiestate, a murit otrăvit), [Cassius Severus (în cazul în care el este
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
invitații preteretiale la "luarea armelor" (Nu te invit să iei securea de dragul meu) sunt cu totul naive sau pur și simplu retorice. Cum se va vedea în cazul lui Augustus, uneori acestea iau de-a dreptul aspectul unui îndemn la revoltă deschisă, concretă, care să poată duce până și la uciderea violentă (prin otrăvire) a dușmanilor poetului. Ovidiu continuă: deci nu trebuie să întreprinzi acțiuni sângeroase, "trebuie numai să venerezi divinitatea, nu ca să-mi devină prieten, ci ca să fie mai puțin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
o las Îmi hotărî.” Sătul și dezamăgit, soțul rupe, În fine, foaia de zestre și se separă de infidela nevastă. Feciorul este crescut „În răzgîieli” de mamă, nu se ține de școală și, cînd se face mare, umblă „Întru desfrînare”. Revolta Împotriva tatălui e iminentă: „M-a defăimat și În față Și În dos, cum i-a venit, Vrăjmaș mi-a fost pe viață, Binele nu mi-a voit. ......................................... Precum nici că iscălește Cu prenumele meu: Pann, Ci p-al mumi-sii
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
tuturor funcțiilor sale", așa încât prezența activă a morții ("latentă, infuză și permanentă") își află o cu totul altă justificare, nefiind provocată "de pricini exterioare și de dezechilibruri intime", de vreo "detracare a mecanismului psihic", de o "speculație intelectuală" sau de "revoltă (în care vorbește simțul acut al vieții)". Abandonând de la început orice fel de luptă cu viața, eroul lovinescian se dovedește un reflexiv și un contemplativ, cu precizarea că activitatea sa intelectuală "nu pornea dintr-un instinct de continuitate în timp
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
convocându-le pirandellian, în ultimul capitol. Acesta este un bun mijloc de autoironie și demitizare a vocii auctoriale, devenind un discurs focalizat pe ideea de a demonstra că și din ratarea unui subiect de roman poate ieși o carte. Romanul Revolta manechinelor (2001) nu se mai înscrie în linia umoristică a celorlalte, H. folosindu-se de un erotism fără obiect, facil, caracteristic literaturii de consum. Alternanța a două planuri, sugerând prin intersectarea lor o suprapunere între real și imaginar, încarcă textul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
ridică așa-zisa lor creație. SCRIERI: Te urăsc, iubita mea, București, 1976; Cu tango înainte, București, 1982; Iarna când au murit cangurii, București, 1984; Să nu aștepți minuni de la luna septembrie, București, 1991; Lovește-l pe aproapele tău, București, 1995; Revolta manechinelor, București, 2001; Vinovăția mieilor, București, 2002. Repere bibliografice: Nicolae Ciobanu, „Te urăsc, iubita mea”, LCF, 1977, 5; Laurențiu Ulici, „Te urăsc, iubita mea”, RL, 1977, 14; Dan Mutașcu, „Cu tango înainte”, SPM, 1983, 1; Nicolae Ciobanu, Patetism liric, LCF
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287443_a_288772]
-
bine că autoritățile de partid și de stat au reacționat atunci cu o vinovată întârziere. Prin urmare, Nicolae Ceaușescu ar fi solicitat crearea de urgență a unui serviciu special în măsură să reducă imediat la tăcere și să dezamorseze orice revoltă populară. Ei bine, din acest serviciu special s-ar fi recrutat unii teroriști români, susține Silviu Brucan. Celebrul Ordin 2600/1988 conține 38 de pagini și avea ca temă principală "unitățile de luptă "antiteroriste""128. Ceaușescu știa bine despre atentatele
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
avea nici o acoperire practică - ar fi fost indus cu viclenie în scopul vânării oamenilor în uniformă și amplificării "stării de panică și teroare a populației civile"154. Din fericire, susțin adepții acestei interpretări, planurile teroriștilor au fost eficient dejucate de revolta spontană a miilor de români. Ei ar fi deconstruit în ultimă instanță, "scenariul antiromânesc lucrat la mai multe mâini"155. Care sunt însă argumentele susținătorilor tezei terorismului străin? Mihai Ungheanu invocă obscure și diferite "informații culese la fața locului", articole
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
grea, umilitoare, din țările românești. De atunci și de acum. Ceea ce produce mereu uimire și euforia descoperirii unei alte lumi, aproape neverosimile, devenită subit un model absolut de organizare a societății și statului. Dar și o cauză de depresiune și revoltă, de descurajare și emulație, uneori eroică, de ieșire din starea în care ne aflăm. Nu este vorba numai de abundența de care am vorbit, ci și de ordine și legalitate, de progres enorm în toate domeniile. De un nivel extraordinar
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
doar prin latinitate noi am intrat și continuăm să existăm, în esență, în Europa. Cucerirea Daciei a constituit totuși, pentru acești nostalgici, lipsiți total de spirit istoric, o... catastrofă istorică oribilă. Fiindcă n-am mai rămas, vai,... traci. De unde și revolta fondului nostru nelatin (L. Blaga), perfect legitimă în această optică. Ideea echivalează cu un adevărat manifest de independență etnică și spirituală, violent, radical și absurd antilatină... Nici vorbă nu poate fi de negarea existenței tracilor în istorie, de marele lor
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
ne bucură acest mic succes. Deci să ne vindecăm de complexe. Mai întâi de cele vestice, occidentalizante. Ele sunt mai multe la număr. poate cel mai important, în orice caz dominant în cultura română, este complexul canonului occidental. O anume revoltă moderată se impune. Cultura vestică ar fi canonică, paradigmatică, simbolică pentru întreaga cultură a lumii, începând cu cea estică. Împotriva acestui eurocentrism ne-am pronunțat și anterior, într o carte mai veche, scrisă și publicată doar în limba franceză, practic
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]