11,862 matches
-
dezvoltarea fondului forestier, valorificarea superioară a lemnului și a celorlalte produse ale pădurii, gospodărirea rațională a fondurilor de vânătoare și pescuit. Acestora li se adaugă și alte atribuțiuni, precum conservarea și dezvoltarea biodiversității ecosistemelor forestiere și a mediului ambiant, administrarea rezervațiilor naturale și științifice aflate în zone cu păduri etc. Direcția Silvică Suceava coordonează activitatea celor 24 de ocoale silvice de pe teritoriul județului. La rândul ei, Direcția Silvică Suceava se subordonează Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva (RNP), instituția centrală de la București
Direcția Silvică din Suceava () [Corola-website/Science/328852_a_330181]
-
Complexul principal ocupă 110 km². Acesta este situat între orașul Niepołomice, Baczków, Krzyżanowice și Mikluszowice. Denumirea "Niepołomice" derivă de la cuvântul din "limba poloneză veche" "niepołomny" care înseamnă „de netrecut”, sau „imposibil de distrus” (sau cuceri). Pădurea este formată din șase rezervații naturale, cu o suprafață totală de 94,43 hectare. Cea mai mare rezervație, denumită Gibiel (29,79 ha), acoperă zona cu cea mai diversă floră și faună, în ea fiind 175 de specii de păsări, precum și zimbri, cerbi, mistreți, lupi
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
și Mikluszowice. Denumirea "Niepołomice" derivă de la cuvântul din "limba poloneză veche" "niepołomny" care înseamnă „de netrecut”, sau „imposibil de distrus” (sau cuceri). Pădurea este formată din șase rezervații naturale, cu o suprafață totală de 94,43 hectare. Cea mai mare rezervație, denumită Gibiel (29,79 ha), acoperă zona cu cea mai diversă floră și faună, în ea fiind 175 de specii de păsări, precum și zimbri, cerbi, mistreți, lupi, râși și pisici sălbatice. Rezervația următoare, denumită Lipówka (25,73 ha), dispune de
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
totală de 94,43 hectare. Cea mai mare rezervație, denumită Gibiel (29,79 ha), acoperă zona cu cea mai diversă floră și faună, în ea fiind 175 de specii de păsări, precum și zimbri, cerbi, mistreți, lupi, râși și pisici sălbatice. Rezervația următoare, denumită Lipówka (25,73 ha), dispune de monumente naturale de 200 de ani, în special copaci precum tei, stejari și carpeni. Rezervația Długosz Królewski, care este puțin mai mică, cu o suprafață de 24,14 ha (nu departe de
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
în ea fiind 175 de specii de păsări, precum și zimbri, cerbi, mistreți, lupi, râși și pisici sălbatice. Rezervația următoare, denumită Lipówka (25,73 ha), dispune de monumente naturale de 200 de ani, în special copaci precum tei, stejari și carpeni. Rezervația Długosz Królewski, care este puțin mai mică, cu o suprafață de 24,14 ha (nu departe de satul Stanisławice), a fost creată cu scopul de a proteja o floare rară de ferigă, denumită "Osmunda regalis" (). Rezervația Dębina (12,66 ha
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
tei, stejari și carpeni. Rezervația Długosz Królewski, care este puțin mai mică, cu o suprafață de 24,14 ha (nu departe de satul Stanisławice), a fost creată cu scopul de a proteja o floare rară de ferigă, denumită "Osmunda regalis" (). Rezervația Dębina (12,66 ha) a fost creată pentru conservarea arborilor vechi de stejar. Rezervația Koło, cu o suprafață mai mică, de 3,49 ha, este formată din tei vechi și carpeni. Rezervația Wiślisko Kobyle (6,67 ha) este dedicată plantelor
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
suprafață de 24,14 ha (nu departe de satul Stanisławice), a fost creată cu scopul de a proteja o floare rară de ferigă, denumită "Osmunda regalis" (). Rezervația Dębina (12,66 ha) a fost creată pentru conservarea arborilor vechi de stejar. Rezervația Koło, cu o suprafață mai mică, de 3,49 ha, este formată din tei vechi și carpeni. Rezervația Wiślisko Kobyle (6,67 ha) este dedicată plantelor acvatice. În inima Pădurii Niepołomice este cea mai protejată zonă locuită de wisentul polonez
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
o floare rară de ferigă, denumită "Osmunda regalis" (). Rezervația Dębina (12,66 ha) a fost creată pentru conservarea arborilor vechi de stejar. Rezervația Koło, cu o suprafață mai mică, de 3,49 ha, este formată din tei vechi și carpeni. Rezervația Wiślisko Kobyle (6,67 ha) este dedicată plantelor acvatice. În inima Pădurii Niepołomice este cea mai protejată zonă locuită de wisentul polonez ("Żubr"), cel mai greu animal terestru care a supraviețuit în Europa. Datorită poziției sale în apropiere de Cracovia
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
12 km, Grodkowice - Błoto - Sitowiec, și Podłęże - Przyborów - Sitowiec (albastru) duc la gropile comune de polonezi și evrei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Există, de asemenea, poteca Stanisławice de 8 km lungime (roșu) care duce spre perimetrul rezervației de zimbri, cu toate acestea, rezervația nu este accesibilă pentru vizitatori. Toate traseele sunt concepute și întreținute de către Inspectoratul de Silvicultură din Niepołomice.
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
Podłęże - Przyborów - Sitowiec (albastru) duc la gropile comune de polonezi și evrei din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Există, de asemenea, poteca Stanisławice de 8 km lungime (roșu) care duce spre perimetrul rezervației de zimbri, cu toate acestea, rezervația nu este accesibilă pentru vizitatori. Toate traseele sunt concepute și întreținute de către Inspectoratul de Silvicultură din Niepołomice.
Pădurea Niepołomice () [Corola-website/Science/329397_a_330726]
-
Tufărișurile meditaraneene de la Isverna alcătuiesc o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip botanic) situată în județul Mehedinți, pe teritoriul administrativ al comunei Isverna. Aria naturală se află în extremitatea central-nordică a județului Mehedinți (în Podișul Mehedinți, între Munții Mehedinți și Piemontul Getic), aproape de limita teritorială cu județul Caraș-Severin, în
Tufărișurile mediteraneene de la Isverna () [Corola-website/Science/329403_a_330732]
-
în continuare în cadrul combinatului. Ceea ce înseamnă că istoria Cricova continuă. Ctitorul Cricovei - Ungureanu Petru Combinatul Cricova este situate într-un loc unic, în regiunea de centru a Republicii Moldova. Aici, în vecinătatea celor mai impunătoare atracții naturale și istorice ale țării - rezervația naturală ”Codrii”, complexul arheologic Orheiul Vechi - la latitudinea 44 se întind podgoriile pitorești, în inima cărora și se află combinatul Cricova, întreprinderea cu realizări frumoase de-a lungul deceniilor și cu renume într-adevăr mondial. Este știut faptul că Republica Moldova
Cricova (vinărie) () [Corola-website/Science/330915_a_332244]
-
o zonă naturală (mlaștini, turbării, pajiști naturale, pășuni, terenuri arabile cultivate) încadrată în bioregiunea alpină a Depresiunii Ciucului (unitate geomorfologică aflată la poalele vestice ale Munților Harghitei și cele estice ale Munților Ciucului), din bazinul superior al Oltului. Acesta include rezervațiile naturale Mlaștina Valea de Mijloc, Mlaștina Beneș, Mlaștina Borsároș - Sâncrăieni, Mlaștina Nádaș și Mlaștina Csemő - Vrabia. a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a florei și faunei sălbatice
Bazinul Ciucului de Jos () [Corola-website/Science/331439_a_332768]
-
Podișului Getic) aflată la poalele Munților Făgăraș (masiv muntos care face parte din Carpații Meridionali), ce cuprinde bazinul hidrografic al Văii Vâlsanului (cu afluenții: Izvorul Dimei, Izvorul Popii, Robaia, Toplița, valea Bunești, Valea Zănoguța, Dobroneagu și Valea Cheii). Acesta include rezervația naturală Valea Vâlsanului. Arealul „Valea Vâlsanului” a fost desemnat ca sit Natura 2000, în scopul protejării biodiversității și menținerii într-o stare de conservare favorabilă a unor specii din flora și fauna zonei. Acesta dispune de două tipuri habitate naturale
Valea Vâlsanului (sit SCI) () [Corola-website/Science/331446_a_332775]
-
amestec, păduri în tranziție, tufișuri, tufărișuri, pajiști naturale, stepe și pășuni montane) de interes geologic, floristic, faunistic și peisagistic; încadrată în bioregiunea alpină a Munților Ciucaș (grupare montană a Carpaților de Curbură, ce aparțin lanțului carpatic al Orientalilor). Situl include rezervația naturală Tigăile din Ciucaș, arie protejată de tip geomorfologic și peisagistic. Ciucașul prezintă o gamă variată de ansambluri neregulate de stâncării (cu dimensiuni și forme geomorfe diverse; turnuri: "Babele la Sfat, Mâna Dracului, Turnul lui Goliat, Turnul Roșu, Colții Bratocei
Ciucaș (sit SCI) () [Corola-website/Science/331462_a_332791]
-
în primăvara următoare, la vârsta de 2 ani, exemplarele se reproduc. Nu s-a reușit reproducerea în captivitate a aspretelui. S-a încercat fără succes reproducerea la Institutul de Protecție a Naturii și Ecologie Animală din Bonn (Germania) și la Rezervația Naturală din Franța; masculii captivi ținuți în condiții de mediu pe cât posibil identice cu cele din râul Vâlsan, nu au ajuns la maturitate sexuală. Aspretele are carnea gustoasă și apreciată, dar nu prezintă importanță economică, deoarece este un pește foarte
Asprete () [Corola-website/Science/331484_a_332813]
-
partea de nord a crestei fiind satele Bîstreț și Dzembonea. Terenurile arabile ocupă doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
doar 0,5 % din suprafață, în timp ce pădurea acoperă aproximativ 70 %, fînețele 5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
5 %, pajiștile și pășunile 22 %. Pentru conservarea naturii, după Primul Război Mondial s-au înființat mici rezervații; în 1964 — fiind comasate într-una singură, de 7702 ha. Acum există rezervația Masivul Muntele Negru, care intră în compoziția unei mai mari rezervații a biosferei Carpatică, înființată în 1968. Ulterior, în 1980, s-a înființat și Parcul Național Carpatic, zona făcând parte dintr-un sit natural în patrimoniul UNESCO, numită „Pădurile primare de mesteceni din Carpați și pădurile bătrâne de fagi din Germania
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
(monument al naturii) este o arie naturală protejată de interes național ce corespunde categoriei a III-a IUCN (rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Bacău, pe teritoriul administrativ al orașului Comănești. Aria naturală cu o suprafață de 0,10 hectare este situată în partea nord-vestică a județului Bacău, pe suprafața teritorială sud-vestică a orașului Comănești, în bazinul
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
administrativ al orașului Comănești. Aria naturală cu o suprafață de 0,10 hectare este situată în partea nord-vestică a județului Bacău, pe suprafața teritorială sud-vestică a orașului Comănești, în bazinul inferior al văii Supanulu, aproape de vărsarea acesteia în râul Trotuș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și reprezintă un afloriment (abrupt în versantul râului Supan, afluent de dreapta
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
pește din familia Cobitidae endemic în România. A fost catalogată de zoologul român Mihai C. Băcescu în 1943 și se află pe Lista roșie a IUCN. Nisiparița a fost localizată doar pe teritoriul României în râurile: Argeș, Olt (în arealul rezervației naturale Valea Oltețului), Mureș, Gilort, Râul Târgului, Cugir, Sebeș și Cerna și în afluenții acestora. Nisiparița preferă apele de munte, repezi, curate, cu temperaturi în jur de 10°C - 18°C și cu fundul nisipos, în care își petrece ascunsă
Nisipariță () [Corola-website/Science/328484_a_329813]
-
este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală de tip mixt), situată în județul Alba, pe teritoriul administrativ al comunei Lopadea Nouă. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Alba (în estul râului Mureș și cea nord-estică a satului Băgău, lângă drumul național județean (DJ107E
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]
-
pe teritoriul administrativ al comunei Lopadea Nouă. Aria naturală se află în partea nord-estică a județului Alba (în estul râului Mureș și cea nord-estică a satului Băgău, lângă drumul național județean (DJ107E), care leagă orașul Aiud de localitatea Lopadea Nouă. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr. 5 din 6 martie 2000" publicată în Monitorul Oficial al României Nr. 152 din 12 aprilie 2000 (privind aprobarea planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - arii protejate
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]
-
40 de hectare. Aria protejată "Tăul fără fund" este inclusă în situl Natura 2000 - "Băgău" și reprezintă o arie naturală de interes peisagistic (ochiuri de apă, lacul și zona împrejmuitoare, turbării) ce adăpostește floră și faună specifică mlaștinilor. În arealul rezervației este semnalată prezența mai multor specii floristice (arbori, arbusti și ierburi), printre care stejar ("Quercus robur"), gorun ("Quercus petraea"), carpen ("Carpinus betulus"), mesteacăn pufos ("Betula pubescens"), păducel ("Crataegus monogyna"), roua-cerului ("Drosera rotundifolia") sau moșișoare ("Liparis loeselii"). În vecinătatea rezervației naturale
Tăul fără fund de la Băgău () [Corola-website/Science/330004_a_331333]