14,769 matches
-
De multe ori, unda descrierii personajului, mai exact a propriului eu, coboară în străfundurile sufletești ale acestuia, stfel încât trecutul devine, printr-o miraculoasă forță artistică a geniului, prezentul imediat, fără eforturi, ci în mod spontan și natural: o voluptate sufletească îl cuprinse mai întâi i se păru c-aude șoptirea acelor moșnegi bătrâni care, pe când era mic, îi povesteau în timp de iarnă, ținându-l pe genunchi, povești fantastice despre zâne îmbrăcate în aur și lumină, care duc limpedea lor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
umoristice îi umpleau creierii, care mai de care mai bizară și mai cu neputință. El băga de samă că gândirile lui adesa se trasformau în șiruri ritmice, și atunci nu mai rezista de-a le scrie pe hârtie 246... Viața sufletească, poate cea mai adâncă și mai armonioasă dintre toate lăsate de Dumnezeu pe pământ, este surprinsă în Cezara în mod sublim: Cezara, zise el încet și înduioșat, ... mă lași tu să cuget asupra acestui lucru? Am o inimă și o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
geniului apare și mai explicit în Geniu pustiu: să fiu inima lor plină de geniu, capul cel plin de inspirațiune, preot durerilor și bucuriilor, bardul lor258. Freudian, visul lui Eminescu, descris amănunțit în aceeași proză, are rădăcini adânci în teritoriul sufletesc al poetului, dar și în relațiile familiale ale perioadei ipoteștene: De sus, sus, din acele stânci mișcătoare ce lumea li zice nori, vedeam o rază coborându-se tocmai asupra mea. Și pe rază se scobora o femeie îmbrăcată într-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și mai de râs, de Pepelea, de țigani, de popi, eu îmi mânam viața cu capul așezat între mâni, cu coatele răzimate de marginea mesei, neascultând la ei și citind romanțe fioroase și fantastice cari-mi iritau creierii 276. Delicatețea sufletească a copilului se transformă, în viața de toate zilele, într-una fizică, concretă. Deși era în plină iarnă, pentru că Ioan dormea am început să mă plimbu desculț, ca să nu fac zgomot, de-a lungul camerei 277. Sau, în același context
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
și adânci blândețe. Când ședea nu avea ținuta plecată proprie femeilor nalte splendidul ei bust de marmură rămânea drept și mândru ai fi gândit că se simte pe tron. Bătrânul o iubea nu pentru că ar fi esistat doar vo afinitate sufletească între ei, din contra, ea avea un fel de spirit de o înălțime religioasă, el cugeta mirenește, ea avea mult simț pentru muzică și poezie, el le privea numai ca distracțiuni de care un om nu poate scăpa, în fine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
afară vin ideile într-adevăr reci și indiferente, dar ce societate, ce petrecere găsesc. În lumina cea mai vie ele-și găsesc pe cele ce s-asamăn, pe cele ce le contrariază, dispută concesii și ideele cele mari, chintesența vieței sale sufletești, se uită la ele dacă și cum s-ar potrivi toate fără să se contrazică. Și cum iesă ele din această sală iluminată ? Multe, întâi inamice, iesă înfrățite, toate cunoscându-se, toate știind clar în ce relațiune stau sau pot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
aruncând ea însăși în apă petalele simbolicei flori pentru a-și vedea ursitul; în subsidiar, însă, trandafirul simbolizează nașterea sentimentului iubirii abia-nțelease, dar care, încet-încet, îi cotropește sinea. Când zburătorul apare, el nu este descris fizic; este redată doar comuniunea sufletească a celor doi, accentuându-se ideea de mister: încăperile gândirii mai nu pot să le încapă 107. Incertitudinea din ipostaza incipientă a iubirii se reflectă sub multiple fațete: dragostea-suferință, dragostea-așteptare, dragostea-semn. Numai norocul este cel care lasă un semn vizibil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
spune: În faptă lumea-i visul sufletului nostru 230, el exprimă un adevăr esențial despre sine, dar și despre lume: și această libertate de alegere în elementele de cultură îl făcea să citească numai ceea ce se potrivea cu predispunerea sa sufletească atât de visătoare. [...] e minune oare că pentru el visul era o viață și viața un vis?231 Punctul nodal al acestei rațiuni este dat de accesul la nemarginile regatului gândirii, care se face prin vis și somn232. Visul capătă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
demersului de față. Urmărind istoricul plin de meandre al casei, al moșiei și al celor două biserici pe baza unor documente de arhivă, s-a urmărit reconstituirea atmosferei copilăriei poetului în acest spațiu unde s-au format bazele vieții sale sufletești. Investigând apoi spațiul operei, s-a constatat că cea mai mare parte a contextelor specifice lasă să transpară tocmai ecourile acelei atmosfere. Astfel, ceea ce părea să nu fie, este manifest, și, în diverse grade, vizibil, în straturile de adâncime ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
cheamă la el în săptămâna patimilor, e semn că te afli în grația celui de sus. Poate. Pentru Cezar, lunile lui 2008 au fost în întregime ale patimilor. Ajunsese o umbră. Moartea, sunt sigur, are legătură cu nenorocita lui stare sufletească. Hărțuit de-o acuză care nici acum nu știm dacă-i a CNSAS-ului sau doar a unui membru prea gureș, așa că rămâne sub semnul întrebării seriozitatea și temeinicia verdictului (dacă o fi fost verdict...) de colaborare cu Securitatea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
chiar dac-ar fi nevoie să mă culc cu tot Bucureștiul sau, și mai rău, să mă mărit..." Deși, la un moment dat, afirmă că "nu se poate aprecia omul după Jurnalul lui", însemnările ei zilnice devoalează limpede aleasa alcătuire sufletească și permanenta vibrație intelectuală a unui personaj incomod pentru el însuși, care, parcă pentru a respecta tradiția, părăsește această lume la numai 42 de ani. Dacă nu s-ar fi tipărit Jurnalul, pur și simplu n-am fi știut că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
18 ani? Probabil că nu. Deși țara era în plin război (1943), el aprobă construirea unui nou sediu pentru Conservatorul din București, argumentând: "Este o rușine că, până acum, Conservatorul a stat în ruină (...) Muzica înseamnă cultură superioară și rafinament sufletesc. O nație mare trebuie să se afirme și în acest domeniu." De altfel, tot în 1943, a semnat Decretul de înființare a Filarmonicii ieșene (în plin război!). Cu un an înainte (aug. 1942) aprobase construirea hidrocentralei de la Bicaz, ceea ce mă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
mă ruga să nu fac asta, că ce se face ea fără mine, dar acum ce mă fac eu fără ele, că aici, sub nici o formă nu-ți poți face prietene apropiate cărora să te destăinui cu toate necazurile tale sufletești. Acum mi-au rămas cititorii. Cei mai fideli îmi sunteți dvs. trecuți prin filiera acestor stări sufletești, care vă simt chiar de la depărtare atât de aproape și sunt fericită că am cui să scriu și la cine să mă gândesc
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
fac eu fără ele, că aici, sub nici o formă nu-ți poți face prietene apropiate cărora să te destăinui cu toate necazurile tale sufletești. Acum mi-au rămas cititorii. Cei mai fideli îmi sunteți dvs. trecuți prin filiera acestor stări sufletești, care vă simt chiar de la depărtare atât de aproape și sunt fericită că am cui să scriu și la cine să mă gândesc. Vă văd și vă simt că sunteți la ușă, dar îmi duc viața cu dorul și părerile
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
-se de scleroză în plăci și fiind silită să se miște într-un scaun cu rotile avea în preajma sa o salariată de stat care o ajuta, cu care conversa, asculta și comenta muzică, literatură, politică, având în permanență o stare sufletească cvasinormală, robustă, optimistă. 4. Oaspete într-o familie suedeză Surpriza surprizelor: în ultimele zile ale lunii august am fost invitat și am stat la doamna Gertrud Hultberg. Locuia pe Urdavägen 2, la nr. 18264, Dgursholm, în plină Capitală, într-un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
de desen. Și a decis într-o seară s-o ceară de soție pe fata gazdei, unde stătuse ca elev, pe Ulița "Ion Creangă". Ea a fost și a rămas pentru el idealul model, până la sfârșitul vieții. Și astfel, legăturile sufletești cu târgul s-au dublat, s-au păstrat și permanentizat. Dar, mai apoi, s-au adăugat și alte fapte noi. Proaspătul și talentatul profesor a participat la concursul național, organizat de statul român, pentru o bursă de studii, oferită de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
cu copilul de numai 12 ani "s-a petrecut nota el un miracol": a descoperit și îndrăgit în acest târg "un univers cu totul și cu totul vrăjit"; adică, explică el însuși "o fericită împletire între frumusețea naturii și bunătatea sufletească a ființelor ce cred în Dumnezeu". Aici a urmat la Gimnaziul și Liceul "Nicu Gane", unde-a avut și cunoscut "dascăli de elită", care "veneau la ore cu bună dispoziție pe chipul lor" și "pe lângă materia predată se preocupau să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
la adăpostul aripilor dumnezeirii. Localnicii au prins „mare drag”, de refugiații „de la Moldova”, dar mai ales de elevi, care prin purtare, le-au cucerit inimile... Pe zi ce trecea, „gostiile”, după obiceiul lor, erau prilejuri de a înțelege ce asemănări sufletești, adânci, ne uneau... Atât românii cât și nemții căutau să ne arate toată prietenia și ospiatlitatea de care erau în stare. Toate erau bune... Totuși, grija pentru cei rămași...dorul de casă, de Moldova, de Iași... de școala noastră, ne
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
din care le mai citea câte o rugăciune. După o vreme, fostul seminarist oftă, și cu vorbă rară și molcomă, așa cum îi era felul... le povesti amintiri din marele refugiu, în Banat,.. unde, de acolo de departe, își ogoiau răscolirile sufletești și apăsarea dorului de casă... de școală... de Moldova.. de Moldova, cu cântecelul ăsta.. Urmară câteva clipe de tăcere.. „ - Bine... dar, Moldova-i chiar aici... trăim chiar în inima ei..!”, frânse Sofronie tăcerea. „ - Da, da..așa este !.. fu de aceeași
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
oră de greacă-veche, pentru ziua aceea, dar, cred că în ora aceea, am învățat tot ce trebuia să știm, pentru tot restul vieții. Profesorul Condurache ne fascina cu vorbirea lui naturală, cu înțelepciunea lui țărănească, și cu marea lui sensibilitate sufletească. Așa era profesorul nostru de elină-veche, de la Seminarul „Veniamin Costache”, un liceu, prin excelență, pentru fii de țărani. Alt mare dascăl, care într-un fel ori altul, ne-a influențat, ne-a format și modelat ființa la vârsta la care
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
cădeau la pământ. Cine oare n-a văzut o frunză îngălbenită de vreme, care desprinzându-se toamna de creangă, plutește o vreme în aer, apoi cade. Oricine a văzut !.. Dar, nu toți privesc acest sfârșit de viață, cu aceeași trăire sufletească. Pentru cei mai mulți nu înseamnă nimic, trece neobservat, alții scot un simplu oftat: „a venit toamna”... Unii se îndurerează în zborul ei apatic, alții nu. Rătăcirea unei frunze în bătaia vântului, e o pribegie de copil al nenorocului.. o poveste tristă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
de viață... i-am înțeles mult mai bine. Erau profesori cărora Dumnezeu le-a dat nu numai minte ageră, dar și o inimă mare... Fântână de înțelepciune si lumină.. buni și blajini, oameni de mare modestie, și de o distincție sufletească la fel de rară. Curgerea timpului ne-a oferit destulă perspectivă ca să putem extrage această observație, în care vedeam și, vedem și astăzi, când ei nu mai sunt, ființele pe care Dumnezeu le-a înzestrat la superlativ... Blajini și buni, și plini
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
modul lor de gândire, noi octogenarii de azi, l-am purtat prin faptele noastre. Le vom păstra în amintire imaginea lor... veșnica amintire. Se cuvine să le închinăm un gând de recunoștință celor care au fost... oameni de aleasă noblețe sufletească. Dar, vorbele sunt prea mici să-i poți înfățișa așa cum au fost... Doar tăcând le poți cinsti cum se cuvine memoria. Dacă toți am păstrat despre dascălii noștri, aceste mari amintiri, în care afecțiunea se unește cu înduioșarea, e că
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
în viață.. Ce ne-am face fără ele ?!.. întări alt coleg. La toți ni se mai descrețiră frunțile. Îi priveam pe acei copii... la anii senectuții, cu atâta drag, și îi iubeam atât de mult, pentru frumusețea și curățenia lor sufletească... Păcat.. că n-am fost mai mulți.. Păcat !.. murmură cineva cu amărăciune în glas. În ureche simții din nou, răsuflarea grea a lui Cazacu... „Măi, tari’ aș vini... da’ nu pot... nu pot, măi !”. Dorința lui Vasile , atât de mare
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să am nici un sentiment. Doar oboseală - o sfârșeală letală - și o neîndoielnică presimțire a morții... Humă Să mori cu încetul. Să te stingi imperceptibil, urmând foșnetul fin al vântului ce scutură petalele unui trandafir. Să percepi, în adânc, orice ecou sufletesc al acestei extincții pure. Și apoi îngroparea în prospețimea humei, ca să te-ntorci la o comuniune absolută cu natura, ca să poți să-i restitui tot ce-ai luat cu împrumut. Și să te bucuri. Error M-am complăcut, din slăbiciune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]