KorAP: Find »[drukola/base=umbla & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...466 467 468 ...530 >

13,247 matches

Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757

Corbu. Împreună cu prietenul meu cel mai bun și bramburit: Adrian Alui Gheorghe. Singuri. Femeile ar fi fost niște semnale inutile. Și le-am evitat intenționat! Pe 2 ianuarie am plecat la București. Voiam să uit, să nu-mi pese, să umblu aiurea, să nu mă întrebe nimeni. Bucureștiul este aproape singurul oraș care-mi convine. Pentru că e mare, pentru că nu se termină, pentru că nu mă dezamăgește niciodată în plan cultural. Mă simt bine hrănit acolo. Și anonimatul străzii anulează tot ce

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
T., minunea aceea de 15 ani (de-acum), mi-a împleticit mințile, acum fiind însă pe punctul de a o pierde, din motive care îmi scapă. Ascult muzică peste limita normală (eu și cînd scriu ascult muzică!), citesc divers și umblu mult singur prin munți. Nu am nici un prieten aici, deși-s destui care se cred prietenii mei. Radu Florescu era singurul aici cu care nu-mi displăcea să stau (e drept, nu întotdeauna), dar acum e la P. Neamț, are

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
în munți la începutul lui august Mai întîi, cred că nu faci bine amînînd să dai examen la filologie. Știi de ce?! Pentru că ai intra sigur și apoi nici nu e dificil. În anul în care am dat eu, nici măcar nu umblasem prin manualele cerute, am dat la insistențele prietenilor mei ieșeni care considerau că voi intra sigur fiindcă aș fi foarte citit. Anul acesta, de exemplu, la f.f. erau 3 pe loc, ceea ce era excelent! Trebuia să dai, zic eu! Pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
sînt! Deh! Dar nu-i bine. Și nici frumos. Punct. Îți continuu după o zi, ieri a venit Radu Florescu pe la mine. Mă bucur evident cînd vine un poet, cînd sînt salvat de la pustiu de prezențe de acest fel. Am umblat aiurea pe drumurile noptatice ale Borcăi, deși era frig, după ce am jucat două ore tenis la sala de sport. O să vină și azi. Mai pălăvrăgim, mai ascultăm muzică. Apoi el se va reîntoarce la P. Neamț. A! Mi-a dat

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
nu doresc să fiu "cineva", POEZIA nu mi se pare deloc o glorie, cred că nu mai doresc decît să fiu lăsat în pace, să nu mă cert cu tot felul de impostori, cu haimanalele pline de jeg. Sîngele îmi umblă repede (curios, am și sînge, deși-s subțire ca iarba!), vreau să dau tot ce am bun frumuseții. Dacă omul nu ar pleca de la frumusețe nu ar ști cine este, de unde vine și unde se duce. Mă doare totul, dar

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
văzut Iași-ul!? Spune bisericilor că-ntr-o zi va veni un turbat să le spună prostii. Și vom bea un pahar de otravă în ciuda lor! Casa mea e plină de cărți și singurătate. Mă uit la ele, la cărți. Umblu toată ziua. Mă ciocnesc cu ele, stau întins pe jos și ne înjurăm, ascult muzică și, uneori, nu mai știu unde sînt. Dimineața mă duc la o școală unde încerc să-i învăț pe niște copii puturoși și frumoși că

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
încerca să intru cu tractorul prin manuscrise, voi alege mai multe, ți le voi trimite și voi aștepta să mă chemi. Mi-e dor de oraș. De umezeala unor străzi cu guralivi și muți. Și mă bucură gîndul că voi umbla cu tine, că voi percepe un oraș mergînd cu vorbele tale. "Declarația" ta de prietenie acceptată m-a bucurat! Mult! Mulțumesc! Nu spun "mulțumesc!" ca un străin, ci ca un însingurat care iubește mult frumusețea și neantul altora. Nu am

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
întîmplări (chiar în interiorul unei clipe) nu am ști să zburăm, să despărțim aerul curat de aerul hecatombei. Cînd se furișează prea multă liniște în noi nu sîntem poeți, ci leneși. Mi-e dor de ploi, de oraș, de dragoste. Muntele umblă prin mine, dar ce e un munte pe care nu sînt amenințat, pe care nu văd nimic sălbatic?! Trebuie să-mi pun întrebări, să mă apăr și să mă ofer amenințărilor poezia nu este o rochie ce se prăbușește pe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
Chirico și "Justiția" lui Maeterlinck. Cred că trebuie să mai trimit poeme pe la reviste, n-am mai făcut-o din august, deși cred că mi-e gîndul mai ales la examen și carte, decît la alte... confirmări. Mă duc să umblu prin omăt! Va fi fain! Numai bine, dragul meu! Aurel P.S. Confirmă primirea cărților! Aurel Borca, 14 ian. 1980 Pe un frig nebun, scrisoarea ta! Nu voi ști mult timp, poate niciodată, de ce mă bucur așa mult cînd îmi scrii

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
iar mamei nu-i pot cere eforturi pentru mine, și așa nu se simte bine. Desigur, e altceva cu noi, cei tineri. Ți-am spus și în orașul tău: voi fi întotdeauna fericit să vii la mine-n munți. Să umblăm pe aiurea și să ne simțim excelent. Cred însă că nu iarna, e prea frig. Adrian Alui Gheorghe termină în februarie "războiul". Îl aștept în munți. Va sta măcar o săptămînă. Mai repede nu-i dau drumul. Cînd o să-l

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
tizului meu (fratele mai mic al lui Lucian Vasiliu, Aurel, pe atunci student la Hidrotehnică în Iași n. red.)! Numai poezie și liniște! Al tău, Aurel LIFE-MADE IN TERRA Încă nu se poate; țipătul e o spinare de noapte care umblă prin cuvinte speli rufe speli cerul speli bolnavul de astmă nu speli moartea ca un cîntat de cocoși proști; el a refuzat sandvișul de ceară sandvișul de păcură tu ai trăit numai pe acoperișul depozitului de carburanți mîinile pîlnie la

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
Park Iisus întreabă cine a scris mai multe cărți despre el; oare într-adevăr nebunii țin pămîntul în echilibru? "nous n'aimons pas la bombe!" Punct. Doamnelor și domnilor să mai iubim o bibliotecă. AUREL DUMITRAȘCU AN DE GRAȚIE Isolda umbla prin grădina copou și întreba cine îl cunoaște pe ștefan a petrei care-i pierduse ca ultimul nerușinat partiturile de la o capodoperă a lui wagner însă tîrgoveții și servitoarele de prin parc spuneau că n-au auzit de acest ștefan

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
încărcatul vagoanelor) întrucît ea nu găsise lumea mai bună decît o lăsase pateticul nostru d-zeu și fericirea e mizerabilă cînd nu mai crezi în revoluții cînd nu mai întrebi necunoscuții de ce se pierd partiturile domnului wagner ca o nebună umbla isolda prin grădina copou studenții îl citeau pe descartes chivuțele vindeau numai plăpumi "e un an de grație" ziceau teii și toți întorceau capetele cînd se oprea în stații tramvaiul. AUREL DUMITRAȘCU FURTUNIEL MEMORIEI Se dedică lui EMIL HUREZEANU Sînt

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
zile și cu Laurențiu Ulici și Paul Cornel Chitic. Zilele acestea m-au mai liniștit, deși sînt înfricoșător de obosit psihic în continuare. Am revenit în munți, vreau să stau absolut liniștit, două săptămîni, preferînd doar să citesc și să umblu prin păduri. Am ajuns să adorm și-n timpul zilei, chiar după zece ore de somn nocturn. Am slăbit și-mi vîjîie memoria. Marasmul la care-am ajuns trebuie învins. Nu mai pot înainta altfel. După 15 am de gînd

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
E atît de înaltă! Schimbarea asta bruscă, însoțită de "obiectivele" dereglări de comoditate, nu-mi priește! Azi nici n-am ajuns la școală. Autobuzele n-au mai venit, vîntul fluiera ca un turbat, pe viscol nu-mi place să mai umblu. N-am pierdut gustul copilăriei; totuși trăiesc alte entuziasme. Mîine-dimineață, dacă ajung, directorul va crede ce dorește! Asta e meseria lui. M-am bucurat mult de ducerea ta la "Confluențe" (cenaclu literar, București n. red.) și apariția în "Supliment". Nu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
mai rău e că, din cauza aceasta, nici nu am mai învățat nimic. În ultimele 12 zile, de cînd a venit căldura și în munți, nu am făcut nimic esențial. Citesc și scriu puțin, nu-mi găsesc locul, cel mai des umblu hai-hui prin păduri, prin rîpe și pe dealuri. Mă-ntorc tîrziu, uneori ajung noaptea; mă culc ascultînd muzică. Și școala. Noroc de micile năzbîtii ornamentale cu sîni-boboc mă refer la elevele mele dulci. Mai trece... Nu citesc mai nici o revistă

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
merg la Sighișoara! Păcat că Dimitri (Chioaru n. red.) era olog. Singur nu mă puteam duce. Prin toate revistele care au anunțat rezultatele de la ALBATROS îmi apare numele denaturat, adică DUMITRESCU?! Am citit puțin în ultimul timp! E prea cald! Umblu mult prin munți o, de te-ai hotărî să vii pe aici! mă scald la o cascadă; sper să mai plouă. Bucurie și liniște! Te îmbrățișez cu toată dragostea prieteniei! Aurel Borca, 23 iunie 1982 Bună, dragul meu! Îți scriu

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
a învățat cu moartea, cu nebunia, cu bucuria. Părea beată, rea, frumoasă, drăcească, mută ca un zid e greu de priceput. De aceea și de păstrat! Ce vreau să institui?! Nu știu. Dar e prima împărăteasă din viața mea. Acum, umblînd pe Pămînt, vreau să stau și să tac numai cu ea. Nu mi s-a mai întîmplat. Dar e bine. Poate și de aceea o anumită teamă. Teama de a nu se frînge ceea ce-mi tulbură poemele de multe

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
dar mi-e mie cumplit de dragă. Sper că nu orgoliului meu de bărbat! Nu știu ce femeie ar putea să-mi ia gîndurile de la T?! Cred că nu există o astfel de femeie! Școala, aici, va începe la 1 octombrie. Mai umblăm pe munte după lemne, cu copiii. E și T. unde-s eu. Să nu uit: nu mi-ai spus dacă ai primit acel mic pachet în care-ți trimiteam Borges-ul de la George Stanca și manualul acela de filozofie al unei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
că am patru zile libere pe săptămînă, elevii fiind în practică. Abuzez, prin urmare. Am mult de citit, ca de obicei, mai ales că sînt și examenele! Sper să le iau. Învăț cu toată seriozitatea în continuare. În pauze sap, umblu prin pădure, hoinăresc cu nepotu', scriu cîte ceva. Voi ține acest ritm. Îți mulțumesc încă o dată pentru găzduire! Și mă bucur că ne-am revenit! Chiar mă studiam la nivelul reacțiilor. Vreau să spun: mă bucur că avem confirmarea prieteniei

[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312

Reginei Maria, mareșalul lui Friedel, Halberg von Cramon, Tonczi (Anton Mocsonyi) și Radu Rusescu. Întreaga echipă a participat, în cursul zilei, la târnosirea bisericuței din Lăpușna, de către episcopul Colan din Cluj. Vânătoarea s-a desfășurat seara, o vânătoare la picior, umblând către locul unde se auzea boncănitul cerbilor, fără rezultat pentru toți vânătorii. Vineri, 24 septembrie. Seara. Vânătoare „la picior”. Fără rezultat pentru Mihai. Sâmbătă, 25 septembrie. Se merge la vânătoare, dimineața. Mihai vânează un cerb, „cel mai bun din anul

Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR (2011) [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872

de mama. Ți-era mai mare dragul s-o vezi în cealaltă cameră, cum așează firul, cum învârte mereu de rotiță și cum iese cusătura de repede și dreaptă! Îmi plăcea s-o privesc. Pe mine nu mă lăsa să umblu la ea. Zicea c-o să mă învețe când o să mai cresc și poate m-oi face croitoreasă. Toate fetele care știu să coase la mașină, câștigă bani frumoși. Noaptea în vis, mă și vedeam stăpână pe mașina mea de cusut

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
a venit să mă îmbuneze și să mă aducă în casă. De pedeapsă însă n-am scăpat. Mama a hotărât: O săptămână încheiată n-ai să pleci cu copiii la prund, la scăldat! M-ai înțeles? Să știi să mai umbli la lucruri, la care n-ai voie! Am încuviințat, dând din cap și mi-am dat seama c-au început pedepsele. Aceasta e doar prima. Adesea mama mi-a explicat că și în familie trebuie respectată o anumită ordine, anumite

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
David, care s-a făcut factor poștal, după pensionarea lui Ion Bodașcă. La dugheana lui Iftimie Ciotău (Bordei) Ca să ajungi să cumperi ceva de la prăvălia lui Iftimie (Bordei) trebuia să treci prin fața cimitirului. Se zvonea că, seara sunt "moroi" și umblă în jur. Dacă te prinde, te ia cu ei în mormânt. Ce frică îmi era să trec prin cimitir și ziua, nu numai noaptea! Mama își găsea mereu de făcut ceva și constata că-i lipsește ba una, ba alta

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
vechi din Rădăuți. Puțini sunt acei care-și mai amintesc de fostul lor preot, pentru a-i pune măcar o floare și-a arde o lumânare pe tristul mormânt. La Iordan Așa cum e obiceiul la români și la Costișa, preotul umblă la Iordan cu sfințitul. De la tata, de la primărie, am auzit următoarea întâmplare: Era prin timpul războiului, când eu eram prin clasa a II-a primară. Preotul Repeta, l-a luat pe badea Farman, străjer la primărie și epitrop la biserică

ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC (2009) [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]