11,806 matches
-
mâinii și brațului, care se extinde apoi în zona gurii și nasului, pe aceeași parte a corpului. Senzația de furnicături este de regulă urmată de amorțire, cu senzația de pierdere a echilibrului. Alte simptome ale aurei pot include: tulburări de vorbire, amețeli și, mai puțin frecvent, probleme motorii. Simptomele motoare indică o migrenă hemiplegică, iar spre deosebire de alte tipuri de aură, slăbiciunea durează mai mult de o oră. În cazuri rare, aura nu este urmată de cefalee, fiind cunoscută în acest caz
Migrenă () [Corola-website/Science/327618_a_328947]
-
probleme amenințătoare de viață respiratorii, tulburări de ritm cardiac. Pacienții raportează de obicei dureri musculare și probleme cognitive în timpul atacului. Migrenele apar la 50% din pacienți și se pot asocia cu simptome neobișnuite ca sensibilitatea la lumină, la sunet, pierderea vorbirii. datorită varietății de mutații tratamentul pacienților poate fi diferit: la majoritatea simptomele se ameliorează cu acetazolamină, dar nu la toți. Unii pacienți beneficiază de administrarea magneziului sau uleiului de pește, în timp ce la alții simptomele se agravează. Orice tratament sau medicament
Paralizia periodică hipokalemică () [Corola-website/Science/328012_a_329341]
-
exterior și capacitatea de a comunica într-un limbaj articulat. Creșterea lui în înălțime este relativ lentă la început, dar se accelerează, depășind rapid verosimilitatea medicală a cazului. Personajul își depășește astfel condiția umană, fiind proiectat într-o condiție mitică. Vorbirea lui își pierde specificul omenesc: "„sunetele pe care le scotea își pierduseră intensitatea și precizia lor omenească, începând să semene cu exploziile infrasonice, cu șuierul, șoaptele și gemetele familiare în lumea naturală; acum părea un susur îndepărtat de pârâu, acum
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
asemănător cu ticăitul ceasului) care bate regulat. Ascuțirea simțurilor determină o conștientizare a faptului că lumea este vie, fiecare moleculă vibrând și pulsând. Pe măsură ce procesul de creștere evoluează, fostul inginer devine o forță elementară a Naturii, pierzându-și înfățișarea și vorbirea umană și părăsind spațiul realității urbane și lumea oamenilor pentru a se integra regnului mineral, precum un personaj miraculos din folclorul universal. Provocat de autor să-și definească noua condiție, Cucoaneș se mulțumește să exclame: "„E bine!”" și să arate
Un om mare () [Corola-website/Science/327155_a_328484]
-
Milo, dar care în "Cucerirea planetei maimuțelor" va fi redenumit Caesar după ce acesta își alege numele din Biblia guvernatorului Breck. Nova este un personaj al romanului " Planeta maimuțelor" și al seriei de filme cu aceeași denumire. Nu este capabilă de vorbire și are un comportament primitiv. În ecranizarea din 1968, rolul acesteia este jucat de către Linda Harrison. În roman, Sirius este un om, fiul astronautului Ulysse Mérou cu primitiva Nova. Steven Jacob e un director la firma unde a fost născut
Listă de personaje din Planeta maimuțelor () [Corola-website/Science/327214_a_328543]
-
lipsită de vreun ajutor din partea autorităților, a afirmat că a fost nevoită să trăiască într-un apartament din Luduș, județul Mureș, cu alte 16 persoane. Ea a născut-o între timp pe R. R., care a dezvoltat un defect de vorbire, din cauza întâmplărilor prin care a trecut mama în timpul sarcinii, se susține în plângerile făcute la CEDO în 2003 și 2004. În urma procesului din țară, femeia a primit 25 de milioane de lei vechi (2.500 de lei noi) ca daune
Ciocnirile de la Hădăreni () [Corola-website/Science/330561_a_331890]
-
1898 a început să pună un accent deosebit pe vindecarea divină, propovăduind acest mesaj cu mult zel. S-au păstrat multe mărturii ale celor vindecați în urma rugăciunilor. Înainte de a-și pune problema teologică a botezului cu Duhul Sfânt și a vorbirii în limbi, Parham avea deja o teologie tipic penticostală, cu privire la boală, însă la vremea aceea n-ar fi caracterizat-o în acești termeni. În 1898 Parham s-a mutat în Topeka, capitala statului Kansas, și a întemeiat Casa de Vindecare
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
Biblia despre botezul cu Duhul Sfânt și dovada primirii lui, după care a plecat în Kansas City timp de trei zile. La întoarcere, în dimineața zilei de 31 decembrie, studenții i-au raportat în unanimitate că semnul botezului cu Duhul este vorbirea în limbi. În seara aceleiași zile, mai spune el, studenta Agnes N. Ozman (devenită, prin căsătorie, La Berge) i-a cerut să se roage pentru ea, ca să primească Duhul Sfânt, în vederea misiunii într-o altă țară. Deși Parham a ezitat
Charles Fox Parham () [Corola-website/Science/330704_a_332033]
-
̃t] „studentă”, "mis" [mi] „pus” ~ "mise" [miːz] „pusă”. Între două consoane diferite, alternantele sunt mai rare. Există mai ales între /f/ și /v/: "neuf" [nœf] „nou” ~ "neuve" [nœv] „nouă”, "sportif" ~ "sportive". Toate fenomenele prozodice (accentuarea, intonația, ritmul și debitul vorbirii) sunt strâns legate în franceză de noțiunea de grup ritmic. Grupul ritmic este un grup de cuvinte având un singur accent principal, în franceză pe ultima silaba a grupului, si delimitat de o schimbare a nivelului intonației, precum și de o
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Grupurile ritmice constituie de regulă unități sintactice, ca de exemplu: Un grup ritmic conține în general trei la șapte silabe, dar poate fi și mai scurt, chiar format dintr-un cuvât monosilabic într-o enumerare, sau mai lung, daca debitul vorbirii este relativ rapid. Unitatea grupului ritmic este asigurată de câteva fenomene fonetice. Înlănțuirea consonantica În interiorul unui grup ritmic, când un cuvant se termină în pronunțare cu o consoana (și atunci când cuvântul este izolat) și este urmat de un cuvânt care
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
exact reprezentată în scris, alteori nu. Exemple cu aceleasi consoane, când nu realizează legătură și când o realizează: Unele legături sunt obligatorii, altele facultative, iar altele interzise. Legăturile obligatorii sunt obligatorii în orice registru de limbă. Între o parte de vorbire antepusa unui substantiv pe care îl determină și acesta, legătura este obligatorie: Între verb și pronumele personal formă neaccentuata cu funcție de subiect sau de complement al acelui verb, legătura este de asemenea obligatorie: Prin analogie cu legătură între verbele cu
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
Accentul final poate totuși cădea pe unele pronume când acestea sunt plasate după verbul cu care sunt asociate, în general dacă vocală lor este alta decât /ə/. Cazuri frecvente: Principalele caracteristici ale accentului principal în franceză sunt: Accentele finale segmentează vorbirea în grupuri ritmice care constituie unități de sens. Aceeași secvență segmentata diferit în grupuri ritmice poate avea sensuri diferite. De exemplu, secvență [sø ki sav lœ (ː) ʁ sufləʁɔ̃] poate fi segmentata diferit în două grupuri ritmice: (Silabele cu
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
sunt notate cu 1, 2, 3 și 4, dar nu sunt redate curbele melodice.): Trei dintre aceste tipuri de intonație sunt fundamentale: În realitate, intonația este foarte variată. Pe lângă cele trei funcții de mai sus, mai are și altele. Ritmul vorbirii este dat de accentuare, pauze, debitul vorbirii etc., cel francez fiind caracterizat de alternarea aproximativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, precum și a grupurilor ritmice, care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
4, dar nu sunt redate curbele melodice.): Trei dintre aceste tipuri de intonație sunt fundamentale: În realitate, intonația este foarte variată. Pe lângă cele trei funcții de mai sus, mai are și altele. Ritmul vorbirii este dat de accentuare, pauze, debitul vorbirii etc., cel francez fiind caracterizat de alternarea aproximativ regulată a silabelor accentuate și neaccentuate, precum și a grupurilor ritmice, care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ între trei și șapte. Cele mai frecvente
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
care tind sa aiba un numar nici prea mic, nici prea mare de silabe, aproximativ între trei și șapte. Cele mai frecvente sunt grupurile de trei și patru silabe: În afară de acestea mai sunt multe alte combinații posibile, de exemplu: Debitul vorbirii variază în funcție de mulți factori. La adultul francofon se situează, la citirea cu voce tare, între 4,2 silabe/secundă (citire lentă) și 6,8 silabe/secundă (citire rapidă), dar este mai rapid decât acest maxim, de exemplu la un vorbitor
Fonologia, fonetica și prozodia limbii franceze () [Corola-website/Science/330116_a_331445]
-
persoana și genul (masculin și feminin), acesta fiind limitat la modul participiu. Dat fiind că ortografia limbii franceze este în foarte mare măsură etimologică, deci nu redă fidel pronunțarea, în conjugare trebuie să se țină seamă de faptul că în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se aude numai rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
în conjugare trebuie să se țină seamă de faptul că în vorbire sunt mai puține desinențe personale decât în scris. Sunt de exemplu categorii de verbe la care, la anumite timpuri, patru desinențe se scriu în trei feluri, dar în vorbire se aude numai rădăcina verbului, deci la patru persoane verbul sună la fel. De aceea, morfemul persoanei a devenit în mare măsură subiectul exprimat prin alt cuvânt. Ca urmare, verbul apare numai pe lângă un asemenea cuvânt. La persoana a treia
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
auxiliarelor depinde de diateză: La modul indicativ, în afară de formele numite timpuri, sunt și așa-numite „perifraze verbale” (viitorul apropiat, viitorul apropiat în trecut, trecutul recent și mai mult ca perfectul recent), care plasează acțiunea într-un moment apropiat de momentul vorbirii sau de un moment din trecut. La aceste forme se conjugă verbele "aller" și "venir" ca semiauxiliare, iar verbul cu sens deplin este la infinitiv. În cele ce urmează se prezintă modurile, timpurile și perifrazele verbale din franceză, prin intermediul unui
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
el auxiliar. Formele supracompuse exprimă o acțiune anterioară față de cea a formei compuse corespunzătoare. În principiu, fiecare formă compusă are o formă supracompusă, dar practic astăzi se întâlnește numai perfectul supracompus, cu acțiune anterioară celei a perfectului compus, numai în vorbire, limitat la verbe cu sens perfectiv, după anumite conjuncții cu sens temporal. Exemplu: "Et quand ils ont eu fini de discuter, ils sont repartis tranquillement" „Și când au terminat de discutat, au pornit din nou liniștiți”. În ceea ce privește conjugarea, în mod
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
deja și acolo foarte rare. La modul indicativ, în mod curent se folosesc următoarele forme: Formare: rădăcina infinitivului + desinențe specifice (ultimele cinci verbe sunt neregulate): <nowiki>*</nowiki> Reamintim că unele desinențe sunt numai scrise, iar altele se și aud în vorbire. <nowiki>**</nowiki> Verbele de conjugarea a II-a (infinitiv cu "-ir") au la plural, înaintea desinenței, un sufix specific, "-iss-". <nowiki>***</nowiki> Verbele de tipul "attendre" au la persoana a III-a singular desinența zero și în scris. În general
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
sommes arrivés sans retard" „Am urcat în tren, am călătorit timp de trei ore și am sosit fără întârziere”. Deoarece auxiliarul acestui timp este la prezent, perfectul compus exprimă și acțiuni din trecut, ale căror urmări există și în momentul vorbirii: "La découverte de ce médicament a permis de prolonger notablement la vie des patients" „Descoperirea acestui medicament a permis prelungirea notabilă a vieții pacienților”. Formare: rădăcina formei de indicativ prezent, persoana I plural + desinențe specifice: De notat că verbele de conjugarea
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
perfectul simplu se deosebește totuși de cea a perfectului compus prin faptul că nu are nicio legătură cu prezentul. Formare: verbul "venir" la indicativ prezent + prepoziția "de" + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune trecută, dar relativ apropiată de momentul vorbirii: "Solange vient de rentrer" „Solange tocmai s-a întors acasă”, "L’écrivain vient de publier son troisième livre" „Scriitorul și-a publicat nu demult a treia carte”. Formare: imperfectul lui "venir" + "de" + infinitiv: Mai mult ca perfectul recent exprimă ocțiune
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
avoir") sau că au la viitor altă rădăcină decât la infinitiv (de exemplu "être"), dar r-ul de la sufixul infinitivului este totdeauna prezent înaintea desinenței: În general, viitorul simplu exprimă o acțiune relativ nu prea apropiată în viitor față de momentul vorbirii. Exemplu: "Louis viendra aussi" „Louis va veni și el”. Nu este redundant să se folosească asociat cu el și un alt cuvânt care se referă la viitor: "Il viendra demain" „Va veni mâine”. În acest caz poate fi înlocuit în
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
corespunde prezumtivului trecut din română: "Il revient déjà ; il aura manqué son train" „Se întoarce deja; o fi pierdut trenul”. Forma acestui timp este aceeași cu a condiționalului prezent (vezi mai jos), fiind folosit în propoziție subordonată, de exemplu în vorbirea indirectă, pentru a exprima o acțiune posterioară celei a predicatului propoziției regente, dacă acesta este la un timp trecut (regulă a concordanței timpurilor la indicativ): "Tu m’as dit que tu m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]
-
m’appellerais. Pourquoi tu ne l’as pas fait ?" „Mi-ai spus că ai să mă suni. De ce n-ai făcut-o?” Formare: verbul "aller" la indicativ prezent + infinitivul: Această perifrază verbală exprimă o acțiune viitoare relativ apropiată de momentul vorbirii. Prin aceasta se deosebește de viitorul simplu în limba standard: "Dépêche-toi ! Tu vas rater ton train" „Grăbește-te! Ai să pierzi trenul!” Însă în limba vorbită, viitorul apropiat înlocuiește deseori viitorul simplu, dar numai în propoziție asertivă, când acțiunea este
Verbul în limba franceză () [Corola-website/Science/330196_a_331525]