14,079 matches
-
înălțime. O rezolvasem deci și pe asta, scăpaserăm de ele. Avionul nostru era unul de recunoaștere și nu avea viteza avioanelor de vânătoare. Norocul ne-a surâs: picajul și redresarea au reușit altfel, acum ne putrezeau oasele pe fundul mării. Zburam însă fără nici un orizont, sub un cer înnorat. Aparatura de bord se dereglase în mod inexplicabil, nu știam în ce direcție trebuia să o luăm. Am zburat vreo jumătate de oră fără țel, mai aveam combustibil doar pentru două ore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
picajul și redresarea au reușit altfel, acum ne putrezeau oasele pe fundul mării. Zburam însă fără nici un orizont, sub un cer înnorat. Aparatura de bord se dereglase în mod inexplicabil, nu știam în ce direcție trebuia să o luăm. Am zburat vreo jumătate de oră fără țel, mai aveam combustibil doar pentru două ore. Toți tăceam, parcă cineva ne luase mințile. Eu am privit atunci pe hublou și am văzut soarele palid printre nori. Imediat, mi-a venit ideea și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
gândurile se limpezeau, ochii se măreau, noaptea se destrăma. Obiectele din jur căpătau contururi precise. De pereți atârnau poze ce reprezentau avioane vechi de tot felul. Bătrânul privea, ghicea prezența lor, și geamurile mici, albastre. Așa era și cerul când zbura în misiune, la mare altitudine. De acolo făceau fotografii de o claritate remarcabilă. Aparatura era nemțească. Ceea ce nu se vedea cu ochiul liber sau cu binoclul, se deslușea limpede în imaginile foto: mișcările de trupe și de tehnică militară ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ale inamicului. Când spionau zona de război, observatorul l-a anunțat că au fost reperați. Copilotul a spus: să mai tragem câteva cadre. Lasă-mă, camarade! i-a răspuns el, nu vreau să ajung erou post-mortem. Norocul a fost că zburau la înălțime, altfel avioanele de vânătoare puteau să-i ajungă. Doar un picaj riscant îi salva. Dar picaje au făcut și alții, multe avioane nu s-au mai redresat, s-au zdrobit de pământ. În est ajunsese până la Marea Caspică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
ajungă. Doar un picaj riscant îi salva. Dar picaje au făcut și alții, multe avioane nu s-au mai redresat, s-au zdrobit de pământ. În est ajunsese până la Marea Caspică, în vest până la Viena. Nu se gândise că va zbura vreodată pe distanțe atât de lungi. În timp de pace zbura de la un aerodrom la altul, câteva sute de kilometri. Abia se înălțau că și trebuia să coboare. Pista nu era totdeauna asfaltată, încât aterizarea se executa dificil, cu zdruncinături
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
și alții, multe avioane nu s-au mai redresat, s-au zdrobit de pământ. În est ajunsese până la Marea Caspică, în vest până la Viena. Nu se gândise că va zbura vreodată pe distanțe atât de lungi. În timp de pace zbura de la un aerodrom la altul, câteva sute de kilometri. Abia se înălțau că și trebuia să coboare. Pista nu era totdeauna asfaltată, încât aterizarea se executa dificil, cu zdruncinături mari. Odată a aterizat cu avionul pe burtă. Era unul nou-nouț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
să coboare. Pista nu era totdeauna asfaltată, încât aterizarea se executa dificil, cu zdruncinături mari. Odată a aterizat cu avionul pe burtă. Era unul nou-nouț, trenul de aterizare se ridica automat. O defecțiune mecanică n-a permis coborârea lui. Au zburat o oră în jurul aerodromului. În cele din urmă au coborât forțat, elicea s-a rupt, o aripă a plesnit, hurducăturile au fost groaznice. Au petrecut câteva zile în infirmerie să le treacă șocul. Echipajul a primit alt avion și jocul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
portița, își aprindea țigara, sufla fumul pe gură în gura sobei și medita la viața lui. De un timp, prezentul îl apăsa ca o povară grea, deși amintirile veneau troiene nesfârșite în urma sa. Toată viața n-a făcut decât să zboare, trebuia să plece în misiune, pleca, nu ezita. Verifica motorul avionului, turațiile elicelor, echipajul și se înălța spre cerul albastru. Viitorul și trecutul se aflau în afara preocupărilor sale, vedea doar prezentul, bun sau rău. Pe cele rele le alunga din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
însă, trecutul și prezentul se învălmășeau, trecutul se apropia parcă de prezent, prezentul se contopea pe nesimțite cu trecutul. O demarcație precisă nu mai exista, existau doar împreună: realitatea trăită și cea pe care o trăia. În somn se visa zburând cu avionul doar câteva rotocoale deasupra aerodromului, apoi deschidea ochii mari. Se săturase parcă de atâtea zboruri nocturne, vroia altceva. Acum, la senectute, se plictisea de avion, se înfricoșa de el. Doar albastru imaculat al cerului, soarele arzător de deasupra
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
suflet. Aș vrea să dorm legănat de marșuri, ca un răpăit de ploaie pe tabla casei. Astfel, se simțea în siguranță pe pământ, în casă, lângă soba cu portița deschisă. Înălțimile, cerul, nu-l mai chemau. Războiul se sfârșise, avioanele zburau în alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se părea mai grandioasă decât un zbor cu avionul deasupra norilor, deși zborul e o nestinsă năzuință, autodepășire. O perfecțiune vulnerabilă. Și, totuși, eu am zburat mult, a sosit timpul să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
chemau. Războiul se sfârșise, avioanele zburau în alte scopuri. Muzica ce venea prin eter i se părea mai grandioasă decât un zbor cu avionul deasupra norilor, deși zborul e o nestinsă năzuință, autodepășire. O perfecțiune vulnerabilă. Și, totuși, eu am zburat mult, a sosit timpul să mă odihnesc. Nu mai vreau să plec în misiune nici în somn. S-a terminat pentru mine, sunt prea fragil. Fotografiile de pe pereți le dau jos, sau le duc la muzeu. Vând și radioul la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
prea fragil. Fotografiile de pe pereți le dau jos, sau le duc la muzeu. Vând și radioul la anticariat. Poate o să dorm noaptea liniștit am nevoie de un somn adânc. Ziua sunt singur cu gândurile mele, de aceea mă visez noaptea zburând. Dacă aș visa altceva, mi-aș schimba și obiceiurile. Să visez un tren. Din avion vedeam toate trenurile stând pe loc. Mi-a venit și mie rândul să stau. Oare la ce mă gândeam în zbor spre inamic? Teama sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
neclintit, doar eu nu mă simt în apele mele. Poate există o înrâurire nefastă de atunci, de când mă lansam dezinvolt spre înălțimi. Uneori aveam amețeli, îmi vâjâiau urechile și capul, dar mă avântam mai sus. Cândva aș fi vrut să zbor deasupra Everestului... Bătrânul aviator privi ferestrele albastre. Aprinse o țigară, trase primul fum. Mintea parcă i se limpezea, gândurile sumbre se risipeau, razele albe inundau încăperea. Hotărî să meargă la aeroport, să vadă piloți, parașutiști, acrobații, picaje. Spera ca amintirile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
că el, la Met, era unul dintre cei mai mari tenori ai lumii, iar când venea în Italia, la Verona și cântam împreună aceleași lucruri, chixa? Mie îmi plăcea tare mult să cânt cu el! Avea un ochi care îi zbura puțin... și chixează odată la Arenă, chixează și a doua oară, până când mă duc la el c-o falcă în cer și mi ți-l iau de piepți: "Tu cânți la Metropolitan ca un zeu, toată America se închină la
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
aveți probleme? Nu. Când mergeam în America, plecam seara și ajun geam seara. Continui ritmul de aici. Jalea era când mă întorceam. După ultimul spectacol nu dormi, pentru că îți vâjâie totul în cap. A doua zi, te pregătești, pentru că seara zbori. În avion nu dormi. Ajungi în Franța dimineața și continui ziua. E a treia zi de nesomn. La a treia noapte ești atât de obosit, că nici nu-ți mai dă prin cap să te culci! — Nu e chiar așa
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
motiv, zicea el, că Dumnezeu este atotștiutor. Albina știa totuși că ariciul avea obiceiul să vorbească singur. într-adevăr, ea îl auzi curând murmurând: «Firește, Dumnezeu nu știe că trebuie să facă munți și văi ca să lase loc Apelor». Albina zbură spre Dumnezeu, și ariciul o blestemă și-i sorti să nu mănânce decât murdării. Dar Dumnezeu binecuvântă albina. Murdăria pe care o va mânca să devină miere” ). Va spune imediat că un astfel de mit cosmogonic este diferit de cele
Naraţiune şi dramă în mitologia cosmogonică românească. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Lucia Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1378]
-
spre mare, iar marea era la 15 metri de vilă. Am avut deci un peisaj magnific la picioarele mele. Bineînțeles am avut parte și de toată gama sonoră specifică a valurilor care se spărgeau de țărm, precum și pescărușii care țipau zburând pe deasupra în căutare de pește. Plaja era plină de turiști de toate națiile, dintre care românii cred că reprezentau cel puțin 30%. Îmi aduc aminte cu o deosebită plăcere de un negru înalt, îmbrăcat cu un tricou verde, pantaloni scurți
O călătorie în Grecia, anul 2008. In: Caravana naivilor by Mihai Dascălu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/436_a_1045]
-
funii,cu care au fost legați Nicolae și Elena Ceaușescu,faptă rușinoasă comisă de procuratura militară Română,la începutul mileniului trei,condamnată de justiția internațională. Din ordinul generalului Iosif Rus, același criminal de la Otopeni, menționat mai sus, piloții trebuiau să zboare la joasă înățime, probabil pentru a putea fi doborâți cât mai ușor, ceea ce s a și întâmplat. Survolând o unitate militară, elicopterul a fost doborât cu focul de mitralieră. La contactul cu pământul, piloții au fost aruncați prin hublouri și
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
dreapta socoteală deplin ca omul să aibă, acela dobitoc deplin om ar fi. Asijderea împotrivă, de s-ar afla un dobitoc în do» picioare, cu cap și nas și cu toate alaltă forma omului, numai să aibă aripi și să zboare, iară socoteala și râsul să-i lipsască, adevărat dobitocul acela pasire, iară nu om ar fi. De care lucru aievea ieste că la fietece dihanie deosăbirea și hirișiia i să socotește, iar alaltă formă a chipului nicicum, macar pasire cu
Istorie şi anamorfoză în „Istoria ieroglifică” de Dimitrie Cantemir. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
ori din pedale, nesigur, dar era prea speriat ca să-și dea cu adevărat interesul. Am lăsat-o baltă. Peste două-trei luni, pe când ne îndreptam spre un loc de joacă, fiul meu a văzut o fetiță ceva mai mare ca el zburând nonșalant pe două roți. Mi-a spus că vrea și el să învețe. Așa că am scos, la îndemnul copilului, roțile ajutătoare. În doi timpi și trei mișcări, spre mândria tatălui și a sa personală, puștiul mergea pe două roți. Pe lângă
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
ca prilej de socializare. Nu cu multă vreme în urmă, când îmi rezervam un bilet de avion pentru o călătorie transoceanică, am întrebat, pe wall-ul meu de Facebook, ce părere are lumea despre Lufthansa, o companie cu care nu mai zburasem de multă vreme. S-au strâns rapid peste 30 de reacții, într-o conversație complexă. Interlocutorii au menționat punctualitatea, berea, mâncarea, întârzierile, facilitățile de divertisment la bord, berea, concurenții British Airlines, Thomas Cook, KLM, Qatar Airlines și Air France, politețea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
mod cât se poate de agreabil. Zeci de ani mai târziu, îi recita încă fiicei sale Ana-Maria tirade întregi din Cyrano de Bergerac, rolul său favorit... Când a renunțat la cariera de actor în favoarea aviației, vrăjit de visul de a zbura, Agatha Bârsescu a fost teribil de dezamăgită. Iar doi ani mai târziu, prin 1931 probabil, când proaspătul aviator i-a trimis un buchet de flori cu numele său, însoțit de grad ("slt.av. Dan Vizanty"), doamna Bârsescu i l-a returnat
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
monoloc, cu carlinga deschisă, cu tren neescamotabil, destul de slab înarmate, fragile și cu slabe performanțe în comparație cu noua generație de avioane de vânătoare. În primele zile de război, escadrila lui Dan Vizanty acționează de pe aerodromul amenajat în satul Bosancea, lângă Suceava, zburând zilnic peste Prut. Acolo, PZL-urile românești fac misiuni de însoțire a bombardierelor, atac la sol, și angajează vânătorii sovietici, care acum, la începutul războiului, pilotează "celebrele" I-16 Rata. Acestea erau inferioare, ca performanțe, chiar și PZL-ului. Un
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
de inițiativă remarcabil; foarte hotărât, dovedind aceasta mai ales în timpul campaniei, când a știut să-și conducă escadrila la victorie, executând atacuri la sol și lupte aeriene și, cu un material inferior [se face referire la avionul PZL pe care zbura n.a.] a obținut cu escadrila sa 22 de victorii aeriene omologate". Nici decorațiile nu vor întârzia, ca o răsplată binemeritată. Pe 11 octombrie 1941, la acumularea a 25 de misiuni de război, Dan Vizanty primește Ordinul "Virtutea Aeronautică" cu spade
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]
-
1943-1944 se vor încadra în Grupul 6 încă doi piloți de valoare, ambii, prieteni cu Dan Vizanty. Primul a fost Dumitru (Tache) Baciu (va supraviețui războiului, pentru a fi împușcat de niște tâlhari la scurt timp după terminarea acestuia, pe când zbura ca pilot în aviația poștală). Al doilea, Gheorghe (Puiu) Lupescu, devenit coechipierul lui Vizanty, avea să cadă în luptă pe 18 mai 1944. "Și iată că a sosit vremea topirii zăpezilor [rememorează Petre Constantinescu, din care am mai citat și
Dan Vizanty. Destinul unui pilot de vânătoare by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1389_a_2631]