117,344 matches
-
riscului odată cu creșterea circumferinței abdominale (tabelul 5.1). Una dintre cele mai complexe treceri în revistă a studiilor ce analizează legătura dintre CA și riscul de morbi‑mortalitate la vârstnici a fost publicată recent de un grup olandez (31). Este vorba despre o meta‑analiză ce a inclus 29 de cohorte, cu peste 58.000 de par- ticipanți (vârstnici de 65‑74 de ani, caucazieni). Rezultatele analizei au arătat că, la vârstnici, o valoare a IMC inclusă în intervalul de subpondere
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
sau pierderea ponderală) înainte de momentul inițial. Aspectul este important deoarece evoluția ponderală reprezintă un factor predictiv al riscului de mortalitate (36) și este influențată major de patologia asociată. A fost observat în mod repetat că modificările ponderale, fie că este vorba de scăderea ponderală sau de creșterea ponderală, reprezintă un factor predictiv puternic pentru mortalitate (37). Numeroase studii au dovedit că persoanele vârstnice stabile din punct de vedere ponderal prezintă un risc mai mic de mortalitate (38) și de boală coronariană
Afectarea cardiovasculară în boala renală cronică by Laura Mihalache, Lidia Arhire, Mariana Graur () [Corola-publishinghouse/Science/91922_a_92417]
-
în spațiul unor eseuri disparate, ci momentele născute oarecum necesar în urma unei intenții de rigoare. Ele se înscriu deci în logica unei idei care le dictează ritmul și conținutul. Mi-am pus întrebarea, terminând-o în această formă, dacă este vorba de „o carte grea“. Nu cred. Mai degrabă este o carte ambițioasă, care îndrăznește să vorbească „de sus“ despre noi, oamenii. Dar îmi fac iluzia că ar putea-o citi oricine. Aș fi vrut să fie o carte adevărată, pe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
consimțit aceluiași țel: omogenizarea libertății prin actualizarea optimă a posibilului celui călăuzit. Or, în lumea reală a istoriei sunt mai frecvente alte două scenarii, în care hotărâtoare este tocmai neconsimțirea la călăuzire în vederea dobândirii libertății. Într-un prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
prim caz e vorba de o lume în care, în afara călăuzitorului, nimeni nu are, nici măcar auroral, conștiința libertății, și în care călăuzirea către libertate nu se poate face decât prin constrângere (cazul monarhiilor luminate). Într-un al doilea caz e vorba de o lume care, neavând conștiința libertății și astfel neresimțind nevoia eliberării, nu se lasă călăuzită nicicum către libertate, posibilitatea constrângerii din partea călăuzitorului neexistând la rândul ei. În acest tip de scenariu, deznodământul este revolta împotriva călăuzitorului care insistă în vederea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
libertatea decât dacă în chip liber vrea să devină sclav, deci dacă în chip liber el vrea să înceteze să fie liber. Dar de ce trebuie libertatea să fie parțial concesionată? Acest lucru se întâmplă tocmai în vederea funcționării ei: atunci când e vorba de „mulți“ și de „toți“, libertatea nu se poate exersa decât dacă se autoîngrădește. Libertatea mea și a celorlalți asemenea mie se deleagă în anumite privințe pentru a elibera și a lăsa apoi permanent liber spațiul libertății mele și al
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
în care „mi-am jucat“ viața. Lotul meu devine regretul (pentru ce n-am făcut și pentru ce aș fi putut face altfel) și disperarea (legată de gândul că este prea târziu pentru a mai îndrepta ceva și că, fiind vorba de o singură viață, nu mai e nimic de făcut). Proasta folosire a libertății în spațiul eului meu poate fi sancționată la limită cu sinuciderea: pentru că nu mai pot suporta spectacolul propriei mele neîmpliniri, eu, ca judecător al meu, mă
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
unic punct, dincolo de care se deschide „prăpastia imensă“ (chasma mega), imaginea poetică a vidului sau a neființei, care nu poate fi străbătută nicicum, de vreme ce nu cunoaște limite. Despre o „limită a pământului“ (peiras gaies), „cea de sus“ (tode ano), este vorba și la Xenophan<ref id=”4”>DK 27 B 28.</ref>, și ea rezultă din întâlnirea pământului cu „aerul“, constituindu-se deci ca linie a orizontului, „vizibilă la picioarele noastre“ (para possin horatai). Expresia ek peraton gas (respectiv ek peraton
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
cu începutul pentru a trimite direct la identitatea corpului. În acest sens trebuie să înțelegem determinarea lui peras ca sfârșit - care stăruie în toate nuanțele termenului și în toate contextele în care acesta este prezent - indiferent de faptul că este vorba de sfârșit ca opus începutului, de sfârșit ca împlinire, de sfârșit în spațiu (extremitate), de sfârșit în timp sau de sfârșit ca punctul suprem la care poate ajunge o activitate (culme, perfecțiune). Acestea sunt cele patru linii semantice ale radicalului
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
B 8, 31). Și întrucât este împlinită „asemenea masei unei sfere bine rotunjite“ (B 8, 43), deci „în toate părțile ei deopotrivă cumpănită față de mijloc“ (B 8, 44), ea devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
devine suprema formă a identității obținute prin limită. Aici nu este vorba deci de tristețea mărginirii, ci, dimpotrivă, de satisfacția unei împliniri. Dacă în orice sferă există o beție a limitei, atunci în ființa parmenidiană, această uriașă monadă cosmică, este vorba de însăși bucuria finitului celebrată la scară cosmică. Se vorbește îndeobște despre proasta întâlnire pe care grecii au avut-o cu infinitul. Acest lucru nu se referă, desigur, la faptul că ei nu ar fi avut capacitatea de a concepe
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dar el reprezintă o modalitate de raționalizare a lumii, bazată pe detectarea elementului primordial al organizării ei. Postularea unei „limite ultime“, a acelui peiras pymaton, nu este rezultatul opțiunii arbitrare sau indiferente pentru o lume a finitului; dimpotrivă, aici este vorba de un spirit care trebuie să cucerească o garanție de inteligibilitate a existenței și, totodată, să consemneze locul de unde ontologia poate începe. Această funcție ontologic-orientativă a limitei (care deschide totodată către posibilitatea cunoașterii în genere) o vom înțelege mai bine
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
perceptibile nemijlocit și simultan, care lâncezesc în imperiul limitelor date și care, pentru cei ce se complac în preajma lor, generează, corespunzător, o mare lene a spiritului. În orice călătorie „planetară“ (planao, „a rătăci din țărm în țărm“), în care era vorba de „limitele mării“ și de „limitele pământului“, grecii erau confruntați cu ființa unui peisaj a cărui linie de orizont era inexistentă sau care, mai precis, lua forma fictivă a limitei unde marea se întâlnește cu cerul. Acest peisaj care se
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dar pentru a nu rămâne simplă rătăcire, el trebuie să se determine făptuind cu adevărat. Și cum orice act de demiurgie este o configuratio, o instaurare de limite modelatoare, determinarea divinului se consumă în Geneză sub forma limitelor puse dinăuntru. Vorba lui Platon despre Dumnezeu ca marele geometru se adeverește măcar în sensul peratologiei: Creația este un vast scenariu peratologic animat de voința divină a limitării. În preajma Creației, duhul lui Dumnezeu se purta peste ape. Apa însă nu este singurul element
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
-l preia pe acesta în nașterea sa. Sculptura lui Brâncuși e cazul unic și paradoxal în care voința de limitare se neagă dinăuntrul maximei ei exersări. Ea a devenit voință de dezmărginire. HEIDEGGER, OPERA DE ARTĂ ȘI LIMITA Când este vorba de Heidegger și problema operei de artă, se invocă îndeobște Der Ursprung des Kunstwerkes (Originea operei de artă), faimoasa scriere publicată în volumul Holzwege (Cărări în necunoscut), la baza căreia au stat trei conferințe ținute în 1936. În schimb, nu
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dezvoltării noastre ulterioare, ba chiar ne întâmpină din viitor, atunci Atena nu este un zeu apus și noi nu vom putea afla care este proveniența artei fără ajutorul ei. Dar de ce, din puzderia zeilor elini, trebuie să apelăm, când e vorba de proveniența artei, tocmai la zeița Atena? De ce, cu ajutorul ei doar, putem evita „arbitrarul gândului“? Oare pentru simplul fapt că ea este zeița conciliului, polymetis, „sfătuitoarea în împrejurări diverse“, cum o numește Homer? Dar Heidegger nu solicită asistența Atenei într-
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
fiecărui om în parte, limita, conturul, forma unei vieți? La Homer (Odiseea, 16, 64; 19, 129; 19, 512) se vorbește în chip nediferențiat de daimon ca „împărțitor“ al porțiilor de viață, dar, indiferent de feluritele reprezentări, peste tot este mereu vorba de o ordine și o dozare pe care o înfăptuiesc zeii, în faza tragediei eline această funcție rămânând exclusiv un atribut al lui Zeus. Însă spre deosebire de porțiile de la ospăț, cei ce-și primesc destinul, porțiile lor de viață, nu cunosc
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
sau de teoriile prezentate, spune același lucru: la baza întregului comportament uman se află ambiguitatea fundamentală a jocului dintre văzut și nevăzut, material și spiritual, finit și infinit, pe care numai înțelegerea simbolului o poate face transparentă. Fie că este vorba de binomul nietzschean al apolinicului și dionisiacului, de prizonieratul cultural-simbolic al conștiinței descris de Cassirer, de teoria jocului a lui Huizinga sau de strania teorie heideggeriană despre opera de artă ca dispută între lume și pământ, Gabriel Liiceanu realizează de
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
haotice și impure. După sinuciderea, nemotivată, a Rahilei, degringolada lui se precipită spre un jalnic sfârșit. Dacă postura sentențios-cogitativă nu o prinde deloc pe autoare, târând confesiunea într-o încețoșare fără speranță, stările fluide, închipuirile vaporoase îi smulg, nu chiar „vorbe de argint”, dar, orișicât, exprimări ceva mai norocoase. Cu un fir epic încâlcit, romanul Statuia care arde (1934) plutește în aceeași nebuloasă cu pretenții moral-filosofice. Codrea, un „răzvrătit” pe care nu îl sperie hărțuielile la care se vede supus, e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
sau din spitalele de psihiatrie macerează existența individului, uniformizând-o până la anulare. Personaje cu minți și suflete vitriolate simt lumea ca pe o grozăvie fără sens, văd numai oameni aproape monstruoși, comportamente bestiale, sunt atinși de răutăți, defecte, mirosuri fetide, vorbe agresive. Confuzia, dezorientarea constituie o permanentă sursă de dezordine și nenorocire. Uneori, în special în Imposibilă, pânda, ficțiunea are tendința de a se metamorfoza în parabolă, dar rezultatul e un text dezarticulat. La nivelul fragmentelor există o anume coerență în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288901_a_290230]
-
doilea război mondial, Europa central-răsăriteană a devenit perimetrul de apărare al supraputerii sovietice și a fost tratată timp de aproape o jumătate de secol conform unui fel de doctrină Monroe elaborată de Moscova. Cu toate acestea, nici nu poate fi vorba ca naționalismul să fi murit aici. Sovieticii au fost nevoiți să acționeze în repetate rînduri încercînd să-l distrugă. În cele din urmă, istoricul an 1989 a dovedit valabilitatea maximei gaulliste: "Nici o națiune nu poate fi dominată pe vecie împotriva
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dictonul lui Napoleon că politica externă a unei țări este determinată de geografia ei. Nici o ideologie mesianică nu va schimba natura organismului considerat de el drept constituind o națiune 21. Mulți români se plîng în legătură cu standardul dublu atunci cînd este vorba de judecarea politicii unei mari puteri într-un fel și de cea a țărilor mici în alt fel. Dacă o mare putere face ceva reprobabil, acest lucru este considerat drept rațiune de stat, răsturnare a alianțelor, politică reală sau drept
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fiare sălbatice periculoase. Nu mi-ar plăcea să călătoresc prin părțile acestea. În Germania era altfel. Acolo, Willy și eu ne luam bastoanele și...". Vorbea cu drag despre viața din Germania. Între timp este servit prînzul. La masă, cineva aduce vorba dspre războiul izbucnit doar cu cîteva săptămîni înainte. "Ah, războiul! E o nebunie să declanșezi un război. Marile națiuni nu se gîndesc decît la putere. Nu le pasă de cei care suferă din cauza lui". Într-o manieră conciliantă, Guy prezice
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
meu. De ce ne urăsc oare? Chiar și birjarul, cînd e furios pe calul lui, strigă la el: "Dii, jidane!" De ce, de ce-i așa?" În timp ce conversația continuă, Harriet încearcă să-i liniștească: "Aici nu sînteți în pericol". "Nu despre pericol este vorba", replică sora lui Drucker. Pericol există peste tot. Este vorba despre un simțămînt, un simțămînt străvechi. Îi vezi pe evreii din Bucovina purtînd o blană de vulpe în jurul capetelor. Așa s-a stabilit cu sute de ani în urmă, în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
furios pe calul lui, strigă la el: "Dii, jidane!" De ce, de ce-i așa?" În timp ce conversația continuă, Harriet încearcă să-i liniștească: "Aici nu sînteți în pericol". "Nu despre pericol este vorba", replică sora lui Drucker. Pericol există peste tot. Este vorba despre un simțămînt, un simțămînt străvechi. Îi vezi pe evreii din Bucovina purtînd o blană de vulpe în jurul capetelor. Așa s-a stabilit cu sute de ani în urmă, în sensul că sînt vicleni ca vulpea. Astăzi rîd, dar continuă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]