119,673 matches
-
Țiț", si hirotesit arhimandrit. Între 1926 și 1935 a fost arhiereu vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, cu numele „"Târgovișteanul"”. Pe data de 11 decembrie 1935, a fost înscăunat Episcop al Hotinului (având Centrul eparhial în orașul Bălti) până în 1940, , Ulterior fiind ales Locotenent de Mitropolit al Bucovinei"," cu reședința la Cernăuți, iar instalarea că mitropolit canonic s-a făcut abia pe 25 martie 1941, la Suceava"." (dată alegerii a fost 13 iunie 1940, înscăunarea având loc numai la 25 martie 1941, la
Episcopia Hotinului (Mitropolia Bucovinei) () [Corola-website/Science/328597_a_329926]
-
sală Plaza din Paris, de pe Bulevardul Poissioniére, care se află la marginea falimentului, si a transformat-o în 1934 sala de musical-hall ABC. Afacerea era considerată riscantă la vremea respectivă din cauza concurenței serioase din partea cinematografiei. Numele "A.B.C." l-a ales intenționat, pentru a figură, după ordinea alfabetică, în fruntea programelor pariziene. A inovat un sistem de programe original, având afișul bazat numai pe artiști confirmați și care se reînnoia tot la 2-3 săptămâni. Acest concept a fost utilizat ulterior cu
Mitty Goldin () [Corola-website/Science/328571_a_329900]
-
familia a avut dreptul, ca numai alte opt neamuri de baron. El a fost timp de 13 ani singurul reprezentant al Bucovinei acolo. Apoi a devenit și arhiepiscopul Silvestru Morariu Andrievici membru în acest organ. În 1870 el a fost ales pentru prima dată în calitate de căpitan (mareșal) al Ducatului Bucovinei. În cuvântarea sa de inaugurare a sesiunii dietale declara, că va avea dea pururea în vedere, ca țării sale, Bucovina, și populației ei autohtone românești, să se asigure în Austria acea
Alexandru Wassilko de Serecki (politician) () [Corola-website/Science/328584_a_329913]
-
Manchester), devenind în acel an unul dintre primii profesori universitari din Marea Britanie deținând acest titlu. Reynolds și-a desfășurat întreaga activitate universitară la Colegiul "Owens" (care a devenit în 1880 o componentă a nou-înființatei Universități "Victoria" din Manchester). A fost ales "Fellow of the Royal Society" (membru al Royal Society) în 1877 și a fost distins cu "Royal Medal" în 1888. S-a pensionat în anul 1905. Osborne Reynolds a murit la 21 februarie 1912 în Somerset. Cele mai importante contribuții
Osborne Reynolds () [Corola-website/Science/328585_a_329914]
-
Alexandru Lupeanu se definitivează în două mari centre universitare : Budapesta și Cluj. În intervalul 1911-1914, ajunge să studieze la Facultatea de Filosofie din Budapesta (între anii 1911-1912, semestrul I, 1912-1913 semestrul II, 1913-1914), specializarea istorie și pedagogie unde a fost ales președinte al Societății Petru Maior, și la Facultatea de Filosofie, Limbi și Istorie de la Universitatea Ferencz Jozsef din Cluj unde a beneficiat de o bursă Alexandru Șterca Șuluțiu (intervalul 1911-1912- semestrul II, 1912-1913, semestrul I-II). În toamna anului 1916
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
colaborat la mai toate revistele și ziarele ce apăreau în Transilvania. Și-a început activitatea ziaristică încă de pe băncile liceului. Trimite la revista literară Răvașul (1906) de la Cluj prima lui schiță: Jalea pădurarului și pentru a nu fi deconspirat își alege un nou nume: Melin care îl va păstra pentru tot restul vieții. Tot aici trimite în 1906 schița Îmblătitul. În decursul anilor a folosit următoarele pseudonime Melin, A. Melin, Al, Sandu Popii, Dascălul Sandu, A. Sandu, I. Târnavă, Sandu Logofăt
Alexandru Lupeanu Melin () [Corola-website/Science/328607_a_329936]
-
Dumnezeu mitropolit Proilav, Tomarov, Hotinean și a toată stăpânirea Ucrainei”". Mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonică și misionară. În anii 1775 și 1777 vizitează raiaua Hotinului, hirotonind mai mulți preoți, după cum urmează: "Articol principal:" "Chiril". Chiril este ales în aprilie 1781, ca mitropolit al Proilaviei, fiind alături de Daniil al doilea Mitropolit Proilav de origine română. În urma intrării Ucrainei Hanului în compunerea Imperiului Rus, în urmaPăcii de la Iași, din din 11 februarie 1792, mitropolitul Chiril, alege să rămână în
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Chiril". Chiril este ales în aprilie 1781, ca mitropolit al Proilaviei, fiind alături de Daniil al doilea Mitropolit Proilav de origine română. În urma intrării Ucrainei Hanului în compunerea Imperiului Rus, în urmaPăcii de la Iași, din din 11 februarie 1792, mitropolitul Chiril, alege să rămână în Rusia, numai ca Episcop de Hotin. Astfel, la 14 septembrie 1792 Iosif (Argutinski), arhiepiscopul Gaicanschiei scria mitropolitului Moscovei "„Cea mai convingătoare rugăminte a preasfințitului Iuber, a mitropolitului Iona și a preasfințitului Hotinului Chiril, ca să li se dea
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
Articol principal:" "Partenie al II-lea". Partenie al II-lea va păstori Mitropolia Proilaviei între 1793 și 1810, fiind înscăunat ca Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin odată cu reînființarea mitropoliei în 1793, în condițiile în care fostul mitropolit Chiril a ales să rămână în Rusia. Episcopia Hotinului a funcționat în noile condiții până la izbucnire noului conflict ruso-otoman din perioada 1806-1812. În noiembrie-decembrie 1806 Moldova și Muntenia au fost ocupate din nou de armatele Imperiului Rus. La 15/27 decembrie 1806, țarul
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
sale domnii, a fost trecerea teritoriilor raialelor turcești sub jurisdicția divanului unificat al domnului. Prin acest act Episcopia Hotinului era practic din nou desființată, teritoriul său intrând iarăși sub jurisdicția Mitropoliei Moldovei. Ca urmare a pierderii eparhiei, mitropolitul Partenie este ales la 24 septembrie 1806 ca locțiitor al patriarhului ecumenic, rămânând Mitropolit Proilav și Episcop de Hotin doar nominal (fără eparhiei). Păstorirea lui Partenie al II-lea se încheie la 30 noiembrie 1810, când a fost numit Mitropolit al Dramei, în
Episcopia Hotinului (Mitropolia Proilaviei) () [Corola-website/Science/328586_a_329915]
-
al III-lea a moștenit ambele ducate. Oricum, în 1423 fratele său mai mic Reginald al IV-lea de Geldern și Jülich a murit fără a avea moștenitori, statele generale din teritoriul de astăzi al provinciei olandeze Gelderland l-au ales ca duce pe Arnold de Egmond, în timp ce Jülich s-a unit cu comitatul de Berg. În 1511, ducele Ioan al III-lea de Cleves a moștenit Jülich și Berg în urma căsătoriei cu Maria de Geldern, fiica ultimului duce, Wilhelm al
Ducatul de Jülich () [Corola-website/Science/328621_a_329950]
-
2,000 în stilul falangei macedonene. Alături de cei 20,000 de falagiți obișnuiți din centru, sub comanda lui Nicarchus și a lui Theodotus Hemiolius se mai aflau, în stânga acestora, 10,000 de falangiți de elită, așa-numiții scuturi arginitii, soldați aleși pe sprânceană din cadrul întregului regat seleucid. Sarcina acestora era să asigur cel mai vulnerabil punct al unei falange, flancul său stâng. Ei erau conduți de Theodotus Aetolianul. În continuare, Antiohus mai avea o forță mixtă de arabi (10,000) sub
Bătălia de la Rafia () [Corola-website/Science/328602_a_329931]
-
să îi excludă pe nepotul său, ca și pe mama acestuia, Elisabeta de Ungaria, din linia de succesiune, iar din cca. 1231 a devenit landgraf în mod formal. În 1242 Henric Rașpe, împreună cu regele Venceslau I al Boemiei, a fost ales de către împăratul Frederic al II-lea de Hohenstaufen pentru a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
a administra Germania în numele fiului minor al împăratului, Conrad de Hohenstaufen. După interdictul lansat de papă Inocențiu al IV-lea împotriva lui Frederic al II-lea în 1245, Rașpe și-a schimbat opțiunea, iar în 22 mai 1246 a fost ales ca anti-rege, în opoziție față de Conrad al IV-lea. Puternicul stimulent papal care a condus la alegerea să i-a acordat lui Henric Rașpe titulatura depreciativa de ""Pfaffenkönig"" ("regele popii"). Henric l-a înfrânt pe Conrad de Hohenstaufen în bătălia
Henric Raspe () [Corola-website/Science/328641_a_329970]
-
Germania, Frederic al II-lea i-a încredințat lui Henric Ducatul de Suabia. După încheierea ramurii de Zähringen în 1219, Henric a obținut și titlul de "rector de Burgundia", deși acest titlu a dispărut din nou după ce Henric va fi ales ca rege. În 20/26 aprilie 1220, principii germani adunași la Frankfurt pe Main l-au ales pe Henric ca rege, ocazie cu care împăratul a emis "Confoederatio cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
Zähringen în 1219, Henric a obținut și titlul de "rector de Burgundia", deși acest titlu a dispărut din nou după ce Henric va fi ales ca rege. În 20/26 aprilie 1220, principii germani adunași la Frankfurt pe Main l-au ales pe Henric ca rege, ocazie cu care împăratul a emis "Confoederatio cum principibus ecclesiasticis", favorizând pe seniorii spirituali. Alegerea fusese o condiție pentru Frederic al II-lea pentru respectarea promisiunilor sale de participare la cruciadă din 1215, pentru că problema succesiunii
Henric al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/328644_a_329973]
-
cand Conrad și-a declarat majoratul, iar regenta tatălui său și-a pierdut validitatea. Atunci cand Frederic al II-lea l-a deposedat pe fiul său mai mare, fratele rebel al lui Conrad, pe nume Henric, în 1237 Conrad a fost ales în locul acestuia că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al III-lea de Mainz a activat că regent pentru Germania până în 1242, atunci când Frederic al II-lea
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
că rege al românilor prin dietă de la Viena. Acest titlu presupunea promovarea să în viitor că împărat româno-german. Arhiepiscopul Siegfried al III-lea de Mainz a activat că regent pentru Germania până în 1242, atunci când Frederic al II-lea i-a ales pe Henric Rașpe, landgraf de Thuringia, si pe Venceslau I de Boemia, pentru a asuma această poziție. Conrad a intervenit direct în politica germană din jurul anului 1240. Cu toate acestea, atunci când papă Inocențiu al IV-lea a impus interdictul asupra
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
din jurul anului 1240. Cu toate acestea, atunci când papă Inocențiu al IV-lea a impus interdictul asupra lui Frederic în 1245 și l-a declarat pe Conrad ca fiind depus, Henric Rașpe l-a sprijinit pe suveranul pontif, fiind în schimb ales de către papă că anti-rege al Germaniei la 22 mai 1246. Henric Rașpe l-a înfrânt pe Conrad în bătălia de la Nidda din august 1246, însă a murit câteva luni mai tarziu. Landgraful de Thuringia a fost succedat că anti-rege de către
Conrad al IV-lea al Germaniei () [Corola-website/Science/328649_a_329978]
-
nord-vest a Bucovinei, cu orașele Cernăuți, Storojineț și Siret. În replică, pe 14/27 octombrie 1918, la inițiativa lui Sextil Pușcariu, la Cernăuți a fost convocată o adunare națională română numită „Adunarea Constituantă”, care, sub președinția fruntașului Dionisie Bejan, a ales un Consiliu Național format din 50 de membri din toate județele și păturile sociale, avându-l în frunte pe Iancu Flondor. Pe 21 octombrie/3 noiembrie, Comitetul Regional Ucrainean a organizat o amplă adunare publică la Cernăuți care a cerut
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
în partea de nord a Bucovinei, inclusiv în orașul Cernăuți, în timp de "„de jure”" Bucovina era încă sub autoritatea guvernatorului austriac Joseph Etzdorf. La 24 octombrie/6 noiembrie 1918, comisarii naționali ucrainean Omelian Popowicz și român Aurel Onciul, primul ales de Comitetul Regional Ucrainean, al doilea autoproclamat, au semnat un acord cu privire la împărțirea Bucovinei, deși Onciul nu era împuternicit în acest sens de Consiliul Național Român din Bucovina. Guvernul ucrainean a dispus ocuparea Palatului administrativ din Cernăuți de către milițiile ucrainene
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
le predea puterea administrativă în teritoriile ucrainene din Bucovina, precum și în orașul Cernăuți. Guvernatorul a cedat în fața forței și a semnat un proces-verbal prin care trecea puterea administrativă în Bucovina către Omelian Popowicz și Aurel Onciul, iar Popowicz a fost ales președinte al părții ucrainene a Bucovinei. Pe 29 octombrie/11 noiembrie, la solicitarea Consiliului Național Român, Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik a intrat în Bucovina "„pentru a ocroti viața, avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și
Unirea Bucovinei cu România () [Corola-website/Science/328650_a_329979]
-
majoritare de economie politică, subliniază că întrucât marea majoritate a consumului și producției sunt fenomene sociale, ele produc toate externalități: maniera în care consumăm într-un restaurant, cum ne arată casa, curtea sau propria persoană, igiena personală, drumul pe care alegem să rulăm când ieșim la o plimbare cu automobilul, ceasul zilei când ne tundem peluza sau aproape fiecare din mia de gesturi zilnice ordinare, toate afectează, într-o anumită măsură, plăcerea sau fericirea altora, fapt care face din externalități niște
Piciorul invizibil () [Corola-website/Science/328660_a_329989]
-
știința expresiiile complicate sau „atticismele elevate” pentru ca textul sa fie „simplu precum cărarea bătută a vorbirii obișnuită de zi cu zi”, ușor de înțeles atât de fiul său cât și de înalții oficiali cu care acesta din urmă ar fi ales să împărtă învățăturile cuprinse în lucrare. "De Administrando Imperio" este poate textul cel mai apropiat de cel al funcționarilor care l ucrau la palatul imperial din Constantinopol în secolul al X-lea. Deoarece "De Administrando Imperio" este una dintre foarte
De Administrando Imperio () [Corola-website/Science/328661_a_329990]
-
drept 'odraslă a căsătoriei legitime dintre ignoranța teologică și intoleranța religioasă, având binecuvântarea filosofiei somnambule'). Contele de Shaftesbury a numit traducerea ei din 1846 de către Marian Evans „cea mai pestilențială carte vomitată vreodată dintre fălcile iadului”. Când Strauss a fost ales pentru catedra de teologie de la Universitatea din Zürich, numirea a provocat atât scandal încât autoritățile au decis să-l pensioneze înainte de a-și începe funcția. Ceea ce făcea "Das Leben Jesu" să fie atât de controversată era caracterizarea de către Strauss a
David Strauss () [Corola-website/Science/328670_a_329999]