117,344 matches
-
divorț, dar nu înainte de nașterea a doi băieți, Costache și Manole, și a unei fete, Zulnia. Familia Drăghici se trăgea din Valahia și se înrudea prin căsătorie cu renumita familie Filipescu, deși unii membri ai familiei Iorga cred că e vorba aici doar de un mit genealogic. S-a mutat la Iași în secolul al XVIII-lea7. Din cauză că Iorga avea să devină "Apostolul" naționalismului românesc, adversarii lui i-au cercetat arborele genealogic nu numai în România, ci și în întreaga zonă. Se
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în cea mai josnică manieră 9. Aceștia l-au numit "albanezul Galeongiul", "evreul" etc. Respectîndu-și regula de a nu lăsa nici un atac fără răspuns, Iorga a deschis proceduri legale împotriva cîtorva dintre autorii acestor defăimări 10. Un asemenea război al vorbelor, a cărui vulgaritate a fost pe măsura inutilității lui, este instructiv. Deoarece țările acestea nu ofereau imigrației "posibilități nelimitate", băștinașii au văzut prea mulți străini trecînd sub formă de armate, refugiați sau intruși nedoriți. Contribuția acestora (în special în România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mulți dintre ei citiseră deja articolele lui Iorga. Devenise cunoscut. Să spunem cîteva cuvinte despre elita românească sau despre fruntea intelectualității. În anii aceia (și poate că și astăzi) acestea erau sinonime, alcătuind un fel de instituție a României. Este vorba despre o crustă atît de subțire, încît tot ceea ce se întîmplă în interiorul ei, chiar și opoziția față de instituție, devine ceva asemănător unei probleme de familie. Din momentul în care "ai intrat", faci parte din ea (Ai uneori impresia că pînă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sufletul". A recunoscut de bunăvoie că i-a luat ceva timp (lui și generației sale) ca să-și dea seama de acest lucru. Dar "ne-am pomenit brusc confruntați cu un fel de poezie care excludea chicotele și zîmbetele saloanelor. Era vorba fie de o totală lipsă de înțelegere, fie de acceptarea necondiționată a mesajului său. Pînă atunci ne frămîntaserăm și ne ciorăvăiserăm; eu însumi trecusem prin această criză de identitate. La început, cărțile lui ni se păreau pecetluite cu șapte peceți
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în stare să-i absoarbă pe imigranți. România de la răscruce de veac nu era un ținut adecvat imigranților. Evreii nu erau muncitori agricoli cu ziua. Care era deci perspectiva? Nu a existat practic nici o asimilare și nici nu putea fi vorba de așa ceva. Iorga a remarcat că evreii care au invadat orașele Moldovei erau practic inasimilabili 17. În Europa de răsărit, puțini dintre gentili îi considerau pe evrei drept ființe umane; în cel mai bun caz, ei erau priviți prin lentilele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
proces organic să dea naștere unui suflet și unei mentalități naționale, deoarece aceste spirite naționale diferite constituie baza armoniei internaționale. Din moment ce națiunea se bizuie pe aceste idei, înseamnă că armonia internațională se bizuie pe recunoașterea națiunii. Pentru Iorga, nu este vorba despre ceva contradictoriu, ci despre ceva complementar, bazat pe constituția omului și a lumii. O asemenea diversitate inclusivă prezintă lumea lui. Națiunea e o componentă fundamentală a omenirii. Procesul acesta organic reprezintă o evoluție naturală, deoarece națiunile au misiuni și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
special cele din domeniile artei și literaturii) erau arhiconservatoare; poate cineva care lupta pentru bunăstarea a 80 sau 90 % din populație să fie etichetat drept conservator? Lui Iorga nu-i plăceau nici marile orașe industriale, nici arta modernă. Există o vorbă care spune că acela care arată ca o rață, merge ca o rață și măcăie ca o rață este rață. Se pare însă că lipsește ceva aici. Era oare Iorga un conservator sau un naționalist romantic întîrziat care credea în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
sale personale față de evrei. Avea relații de prietenie excelente cu ei (chiar și cu evreul marxist, Dobrogeanu-Gherea și cu mulți alți evrei, istorici bizantinologi etc.) Drept dovadă, în perioada sa antisemită, ziarul lui anunțase triumfător că Dreyfus era nevinovat: Nici vorbă de trădare", și îl considera pe colonelul Piquart drept "un caracter nobil"35. Lui Iorga îi plăceau cel mai mult evreii sefarzi. Avea totuși cuvinte aspre despre emigranți, pe care îi numea Mahalaua (un cuvînt de origine turcă cu sensul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
nu urmează evreii români exemplul evreilor unguri din Transilvania și nu manifestă aceeași loialitate față de România ca și față de Ungaria chiar și după retragerea administrației maghiare?"36. Să nu fi înțeles Iorga motivele loialității evreilor? Le-a înțeles, dar era vorba de Ungaria. Îi era greu să recunoască acest lucru. A înțeles și motivele loialității evreilor din Occident și pe cele ale dorinței acestora de a se asimila. Înaintea Congresului Partidului din 1935, spunea: "În țările acestea, circumstanțe diferite au dus
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
susținea aceste puncte de vedere cu patruzeci de ani înainte de Holocaust. Atunci cînd avea loc acesta, Iorga era mort. Holocaustul nu a fost un produs al naționalismului său, ci al unui "nou naționalism" al secolului al XX-lea. Era oare vorba despre o naivitate politică din partea lui? Iorga a fost adesea acuzat că "ar fi eliberat "Djinnul" naționalist din sticlă". Dar cum putea un naționalist al secolului al XIX-lea să prevadă (în timp ce încerca să remedieze multe motive de nemulțumire legitime
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
atunci cînd Iorga, politicianul pătimaș, se ocupa de probleme contemporane. După perioada sa junimistă, studiile sale asupra literaturii nu sînt istorii literare, ci pamflete. Conform afirmației lui Barbu Theodorescu, care era un mare admirator al lui Iorga, atunci cînd era vorba de fundalul istoric al articolelor sale sau în scrierea multor lucrări politico-istorice referitoare la evenimente contemporane, "Iorga confunda acțiunea politică cu opera istorică"53. Dușmanii lui l-au atacat pentru numeroasele inexactități, dar avînd în vedere volumul imens al realizărilor
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-și putea permite să cumpere cotidiene. Strada Sărindarilor se folosea însă de libertatea ei limitată în cea mai respingătoare manieră: nu puteai avea încredere în acești ziariști iresponsabili; șantajul și împroșcarea cu noroi a personalităților publice era ceva obișnuit; era vorba de punctul culminant al jurnalisticii de bulevard. Caragiale a descris adesea în satirele sale jurnalistica bucureșteană 68. Ziarul lui Iorga nu se preta la un jurnalism de speța aceasta. El scria aproape toate editorialele și uneori verifica și corecta ziarul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în "Neamul românesc" pe care acesta nu-l merita. Erudiția sa îl făcea să facă remarci ironice, și, de dragul de a-și exercita spiritul biciuitor își rezerva spațiu pentru replici sarcastice, uitînd de înțelepciunea mai înaltă de a lăsa unele vorbe de duh nerostite. Ego-ul său formidabil dădea impresia că se simțea aproape infailibil și că era singurul care deținea adevărul în probleme istorice, politice și literare. Iorga părea să se identifice cu națiunea română prin numele ziarelor și a editurii
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
i-a cerut lui Iorga să scrie o istorie a națiunii armene care urma să fie prezentată la Conferința de Pace. A fost de acord, dar a subliniat că va cere un preț mare. Delegația armeană a crezut că era vorba despre onorariu; le-a explicat imediat că va lucra pe gratis, dar că are nevoie de un stenograf cu experiență, deoarece nu avea timp să scrie cartea de mînă. Dictarea unei istorii a poporului armean de patru sute de pagini, cîte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
care nu toată lumea le aprecia. Sensibilitatea morală a lui Iorga era ceva neobișnuit la București. Își folosea adesea editorialele ca să le facă morală conaționalilor săi. Chiar și în particular vorbea mereu despre corupția răspîndită ca o ciumă în țară, dar vorbele lui nu prea aveau efect. Comportamentul lui Iorga a fost întotdeauna dincolo de orice reproș; trăia modest, în stil spartan și părea insensibil la lux. Dar naivitatea sa politică îi submina cruciada morală; Aristide Blank, Regele Carol al II-lea și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se oferea să-i ducă pe țăranii întîlniți pe drum cu automobilul. În 1907, cînd a fost ales deputat de Iași, a donat orașului 3 000 din cărțile lui pentru fondarea unei biblioteci publice. Era abordabil și stătea bucuros de vorbă cu studenții săi128. Ținea seminarii neprotocolare acasă la el, iar studenții îl însoțeau pe străzi. În ciuda tuturor acestora, Iorga rămînea distant și rezervat. Dintre miile lui de colaboratori, chiar și dintre cei intimi, doar cîțiva utilizau familiarul tu atunci cînd
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
șocat de violența loviturii de stat139. Anul 1904 a fost important pentru moldoveanul Iorga, el marcînd cea de a 400-a comemorare a morții domnitorului Ștefan cel Mare. A călătorit în Bucovina aflată sub dominația austriacă și a stat de vorbă cu românii din toate părțile acesteia. Ceremonia comemorării a avut loc la mănăstirea Putna, unde este înmormîntat Ștefan. Iorga a reușit să stabilească legături strînse cu intelectualii români din Bucovina. A scris o carte despre experiențele sale: Neamul românesc în
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
se spunea nimic despre industrializare. (Este îndoielnic dacă Iorga o dorea). În continuare, partidul propunea reforme în învățămînt și restabilirea unității naționale (o unire idilică între moșier și țăran). Aceste propuneri erau considerate ca fiind compatibile cu democrația. Dar era vorba de o "democrație naționalistă... "224. În privința politicii externe, primul loc de pe listă era ocupat de unitatea națională; trebuiau evitate "alianțele periculoase cu marile puteri" (alianța secretă a României cu Austro-Ungaria și Germania); era încurajată prietenia cu națiunile balcanice și erau
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
luptăm!"64, i-au răspuns ei prompt. Iorga a reluat editarea "Neamului românesc" la Iași. Pentru prima oară erau tipărite 5.000 de exemplare zilnic, la ordinul regelui și pe cheltuiala statului. Iorga remarca: "A sosit în sfîrșit vremea cînd vorbele mele nu se mai pierd în vînt"65. În ciuda faptului că era bolnav, suferind de dureri intercostale mari, a făcut eforturi extraordinare. Principalul său colaborator era Vasile Bogrea, care (după moartea actorului Petre Liciu) rămăsese singurul prieten al lui Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Ucraina, România era încercuită. Politica lui Lenin a forțat în ultimă instanță România să renunțe la luptă. Nu putea oare România să urmeze exemplul Serbiei și să facă un ultim efort disperat de împotrivire? Iorga era întotdeauna înflăcărat cînd era vorba de Serbia și mai ales de Muntenegru! Așa că s-a opus renunțării la luptă. Dar jusqu'au boutismul lui Iorga nu era și poziția guvernului român. Sârbii, regele și conducătorii lor își croiseră drum prin Albania pînă în Corfu. Poziția
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
răspuns la această contradicție și să explice cum un popor preocupat permanent de gîndirea abstractă și idealistă putea, în momentul următor, să fie gata să se dedea la cea mai irațională și înregimentată acțiune militară. După părerea lui Iorga, era vorba despre o confruntare între spirit, gîndire, bun simț și pumn. Acestea constituiau dominanta poporului german, care dăduse dovadă de o mare complexitate spirituală. O altă carte interesantă este Originea și dezvoltarea statului austriac (Iași, 1918). Iorga a prezentat creșterea Statului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga continua, spunînd că toată ura și toate abuzurile comise de unguri împotriva lui Maniu nu i-au putut schimba spiritul și nici diminua calitățile lui pozitive. Pentru că "în Transilvania, toată lumea știe în ultimii douăzeci de ani că dacă este vorba despre cineva fără prihană al cărui drum este drept și cinstit, oricine trebuie să-și arunce privirile spre calea urmată de Iuliu Maniu". Încheia amintindu-și că Maniu a înfăptuit marele act de la Alba purtînd o uniformă militară de ostaș
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
politică nu era înțeleasă de către Iorga. Mulți adepți l-au părăsit în lunile acestea și după aceea, nu numai Cuza și Ion Zelea Codreanu, ci chiar și propriul lui cumnat, Ștefan Bogdan, care a trecut la liberali 15. Era oare vorba despre lipsa de înțelegere a lui Iorga în privința a ceea ce înseamnă în politică o mașină de partid sau (conform spuselor familiei sale) despre dezgustul lui din toamna lui 1918 față de "Eventualiști" și "Conjuncturiști" și de succesul lor în politică? Erorile
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Capșa" demnă de dispreț 53. Cum de putea el să fie adversarul lui Brătianu și totodată de partea regelui? Care era logica dialecticii lui Iorga? În politică, Iorga avea adesea propria sa logică. Emoțiile, sentimentele (mai ales atunci cînd era vorba despre familia regală) și dorințele erau luate drept realități. În decembrie 1921, Take Ionescu la cererea personală a regelui a încercat să formeze un guvern (întrucît Averescu demisionase) și timp de cîteva săptămîni Iorga a avut o altă șansă politică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
excepții) și nici o ostilitate nu s-a manifestat pe față. O dată cu revenirea lui Brătianu la putere a apărut o versiune românească a "revenirii la normalitate". Victoria suprafanarului (cum îi spunea Iorga) era un fapt împlinit. Se poate să fi fost vorba de un Suprafanar ; legenda mielului mitic sacrificat, Miorița și cîntecele de dragoste triste și pline de durere, Doinele se poate să fi fost (după părerea lui Simion Mehedinți) cea mai mare contribuție românească la folclorul și cultura omenirii, chiar dacă România
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]