12,690 matches
-
potențialul acestor provincii și a se stabili strânse legături economice între ele, s-a luat hotărârea să se deschidă la Iași o „Expoziție agricolă viticolă și de industrie casnică a Moldovei întregite“, la care au fost invitați producători din toate ținuturile. Ca urmare a faptului că lipsea din oraș un spațiu potrivit pentru a găzdui o expoziție, Comisia Interimară a Iașilor, condusă de primarul Constantin Toma a hotărât folosirea maidanului de la capătul aleilor Ghica Vodă, organizându-se cu această ocazie un
Parcul Expoziției din Iași () [Corola-website/Science/316684_a_318013]
-
și Matematici a Universității Sf. Vladimir din Kiev. În 1865 a fost admis la Facultatea de Drept a Universității din Odesa, pe care a absolvit-o cu gradul de doctor în științe juridice. Devine candidat, apoi ajutor al anchetatorului din ținutul Bender (Tighina), apoi șef al sectorului de anchetă din ținutul Chișinău. Anchetator penal al Judecătoriei de district din Chișinău (1870). Judecător de pace onorific al Districtului Chișinău (1872-1908). Primar al Chișinăului (ales din 1877 și reales succesiv până în 1901). În
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
a fost admis la Facultatea de Drept a Universității din Odesa, pe care a absolvit-o cu gradul de doctor în științe juridice. Devine candidat, apoi ajutor al anchetatorului din ținutul Bender (Tighina), apoi șef al sectorului de anchetă din ținutul Chișinău. Anchetator penal al Judecătoriei de district din Chișinău (1870). Judecător de pace onorific al Districtului Chișinău (1872-1908). Primar al Chișinăului (ales din 1877 și reales succesiv până în 1901). În 1903, după pogromul împotriva evreilor, și-a dat demisia din
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
linii de tramvai (1881-95), a fost construit primul apeduct și rețeaua de canalizare a orașului, s-a introdus iluminatul stradal, s-au construit numeroase edificii (Școală Reală (1886), Gimnaziul de Fete al Principesei Natalia Dadiani (1900), Muzeul de istorie a ținutului (1889), sediul actual al Primăriei (1901) etc.). A fost membru al Comitetului Basarabean de Tutelare a Orfelinatelor, președinte al Direcției Chișinău a Societății de Ajutorare a Tinerilor Studioși, epitrop al Liceului de Comerț și al Școlii Reale. A fost inițiatorul
Carol Schmidt () [Corola-website/Science/316713_a_318042]
-
și pereții, de zugravi populari, în stil bizantin, în anul 1831, potrivit unei însemnări de pe zidul bisericii. Unele icoane au o vechime de trei secole. În curtea bisericii își dorm somnul de veci câteva personalități marcante ale vieții culturale din ținuturile arădene, cum sunt Nicolae Butariu și profesorul Traian Mager (1887 - 1950), monograful regiunii Hălmagiului.
Biserica de lemn din Bodești, Arad () [Corola-website/Science/316817_a_318146]
-
mărginită la nord de Marea Neagră, la est de Pamfilia și Galatia, la sud de Frigia iar la est de Misia și Marea Marmara. Regiunea era populată din mileniul I î.H. de triburi trace, cel al bitinilor dând numele întregului ținut. Bitinia beneficiază în secolele VI-IV î.H. de o largă autonomie în cadrul Imperiului Persan, fiind condusă de dinastii locale. Pe litoral, în secolele VII-VI î.H., sunt fondate coloniile Calcedon și Astacos. În epoca luptelor dintre diadohi, principele
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
de la începutul domniei, Nicomede I (279-250) folosește ca mercenari hoardele celtice care invadaseră Peninsula Balcanică; triburile tectosagilor, tolistoagilor și trocmerilor traversează la 278/277 î.H. Bosforul și pustiesc Asia Mică, stabilindu-se durabil la SE de Bitinia, într-un ținut care primește numele de Galatia. Nicomede I mută, în 246, capitala statului în orașul nou înființat care-i poartă numele - Nicomedia. Pentru a rezista tendințelor expansioniste ale vecinului său meridional, Pergamul, Bitinia se aliază în timpul lui Prusias I (235-183) cu
Bitinia () [Corola-website/Science/315036_a_316365]
-
la cincisprezece ani", scriitorul francez profită de oportunitate pentru a face o descriere paralelă a Africii și Americii de Sud, subliniind asemănările și deosebirile dintre cele două continente. America este descrisă și ea în opera verniană. Statele Americii de Nord apar în romane precum "Ținutul blănurilor", "Familia fără nume" (Canada), "De la Pământ la Lună", "Nord contra sud", "Stăpânul Lumii", "Testamentul unui excentric" (Statele Unite ale Americii), ultimul roman folosindu-se de celebrul "Joc al Gâștei" pentru a prezenta statele americane, acestora fiindu-le asociate câte o
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
constituit un pretext pentru acesta de a prezenta modul în care omul poate supraviețui în cele mai vitrege condiții, izolat pe o insulă pustie ("Insula misterioasă", "Școala Robinsonilor", " Doi ani de vacanță"), pe o bucată de pământ aflat în derivă ("Ținutul blănurilor") sau pe mare, în voia valurilor ("Cancelarul"). Cu toate că principala calitate a operei verniene o reprezintă acuratețea descrierilor geografice, scriitorul și-a permis uneori să inventeze anumite teritorii care să servească scopului romanului (insula Lincoln din romanul "Insula Misterioasă" este
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
care era pe atunci fragmentată în Regatul Neapolelui și Regatul Siciliei, care aparținea bourbonilor și spaniolilor, provincia Veneției și Lombardiei ce aparținea Austriei, regiunile ce aparțineau de Statul Papal sau provinciile independente ale Piemontului și Sardiniei. Mazzini căuta unirea acestor ținuturi într-o republică, lucru care se putea realiza numai printr-o revoluție, cu participarea maselor populare. În primăvara anului 1827, după terminarea studiilor sale juridice la universitatea din Genova, el a devenit membru în mișcarea revoluționară secretă „Carbonari” (a Carbunarilor
Giuseppe Mazzini () [Corola-website/Science/315150_a_316479]
-
mare lăcaș de cult catolic din Orientul Îndepărtat. Ea a fost reconstruită din beton armat în Parcul Memorial al Păcii, deschis în memoria victimelor bombei atomice. Kyūshū este a treia insulă a Japoniei ca mărime. Este supranumită și în prezent „ținutul celor nouă provincii”, deși își datoreză această veche denumire diviziunii administrative practicate în Evul Mediu, în cadrul imperiului. În prezent, este formată din șapte prefecturi, care poartă același nume cu cel mai mare oraș aflat între granițele fiecăreia. În nordul insulei
Kyūshū () [Corola-website/Science/315161_a_316490]
-
secolele XIX-XX, provenite din biblioteca Mănăstirii Franciscane de la Șumuleu Ciuc și din biblioteca Gimnaziului Romano-Catolic. Volumele mai vechi, provenite de la aceste două biblioteci, sunt păstrate la Muzeul Secuiesc al Ciucului. Documentele cu conținut local-regional referitoare la județul Harghita, respectiv la Ținutul Secuiesc, sunt organizate pe colecții de cunoaștere locală. Aceste documente nu se împrumută la domiciliu, pot fi consultate în bibliotecă. Instituția urmărește adaptarea serviciilor la cerințele publicului. În anul 2009 pensionarii au fost invitați la bibliotecă pentru a participa la
Biblioteca Județeană Kájoni János () [Corola-website/Science/315172_a_316501]
-
au un fiu, Thorkell Leifsson. În timpul unei șederi în Norvegia, Eriksson se convertește la creștinism, ca mulți scandinavi la vremea aceea, la porunca regelui, Olaf Tryggvason. Când se întoarce în Groenlanda, cumpără nava lui Bjarni Herjólfsson și pornește să exploreze ținutul pe care Bjarni îl zărise la vest de Groenlanda, cel mai probabil țărmul Canadei. "Saga Groenlandezilor" povestește cum Leif a plecat în anul 1002 sau 1003, pentru a urma ruta lui Bjarni, cu un echipaj de 35 de oameni, dar
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
1002 sau 1003, pentru a urma ruta lui Bjarni, cu un echipaj de 35 de oameni, dar mergând spre nord. Primul ținut la care ajunge era acoperit de roci plate (în nordica veche "hella"). L-a numit, prin urmare, Helluland ("Ținutul Rocilor Plate"). Acesta e posibil să fi fost Insula Țara Baffin. Apoi, atinge un pământ plat și împădurit, cu plaje. Pe acesta îl numește Markland ("Ținutul pădurilor"), posibil Labrador. Leif și echipajul său părăsesc Markland și descoperă din nou pământ
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
acoperit de roci plate (în nordica veche "hella"). L-a numit, prin urmare, Helluland ("Ținutul Rocilor Plate"). Acesta e posibil să fi fost Insula Țara Baffin. Apoi, atinge un pământ plat și împădurit, cu plaje. Pe acesta îl numește Markland ("Ținutul pădurilor"), posibil Labrador. Leif și echipajul său părăsesc Markland și descoperă din nou pământ, pe care l-au numit Vinland. Debarcă și construiesc o mică așezare. Găsesc regiunea a fi plăcută, cu viță sălbatică și somon abundent. Climatul era temperat
Leif Eriksson () [Corola-website/Science/315171_a_316500]
-
mari. Cilicia Pedias ("plat Cilicia" - greacă: Κιλικία Πεδιάς; asirian Kue), la est include piscurile accidentate ale Munților Taurus și o câmpie mare de coastă, cu sol bogat argilos, cunoscut de greci, cum ar fi Xenophon, care a trecut prin aceste ținuturi cu cei 10000 de mercenari greci ai săi, pentru abundență să plin cu susan și mei și măsline și cu pășune pentru caii importați de către Solomon Multe dintre locurile sale înalte au fost fortificate. Câmpia este udata de cele trei
Cilicia () [Corola-website/Science/315241_a_316570]
-
Balduin iar în urma acestor lupte îndelungate meritele sale i-au fost recunoscute și în primele luni ale anului 1087 i s-a atribuit tilul ducal din Lotharingia Inferioară. Ducatul lui Godefroy se întindea între Regatul Franței și Rin, și cuprindea ținuturile Brabant, Hainaut, Limburg, Namurois, Luxemburg și o parte din Flandra; el mai includea, în întregime sau parțial, și episcopatele Köln, Trier, Liège și Cambrai. Teritoriul era bogat, era traversat de o importantă axă comercială medievală, valea Meusei, iar cultura era
Godefroy de Bouillon () [Corola-website/Science/315253_a_316582]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei
Veselia-Bâlca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318508_a_319837]
-
avea să se termine doi ani mai târziu, în 1864. Foștii cazaci de la Azov aveau să se integreze perfect în Armata din Kuban. Urmașii din ziua de azi ai acestor cazaci trăiesc până în ziua de azi în stanițele montane din Ținutul Krasnodar și Adîghea din Rusia. Restul regiunii cazacilor de la Azov a fost trecută sub administrația guvernatorului Ekaterinoslavului, iar mai târziu a devenit parte a RSS Ucraineană. În zilele noastre, urmașii cazacilor de la Azov încearcă să reînvie tradițiile înaintașilor lor.
Cazaci de la Azov () [Corola-website/Science/318506_a_319835]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de
Divizia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318505_a_319834]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău). Pentru a-și consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la turci, denumind ansamblul "Basarabia" (în 1813) și transformându-l într-o "gubernie" împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău
Băile Burnas, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318507_a_319836]