12,537 matches
-
ideologii separate, care își au rădăcinile în leninism, dar care altfel sunt foarte diferite una de cealaltă: Stalinismul, Maoismul, și Troțkism. Dacă maoismul poate fi apreciat ca o subcategorie a stalinismului din multe puncte de vedere, troțkismul și stalinismul sunt adversari de neîmpăcat. (Troțkiștii s-au opus a ceea ce ei considerau drept politici nedemocratice ale Uniunii Sovietice sub conducerea lui Stalin, ca și a altor țări care urmaseră exemplul acestuia, în vreme ce staliniștii se opuneau a ceea ce ei considerau drept o trădare
Leninism () [Corola-website/Science/298234_a_299563]
-
pentru alte acțiuni ale NKVD-ului care vizau alte categorii specifice ale populației. O serie de operațiuni naționale ale NKVD-ului au fost duse la îndeplinire în perioada 1937-1940, justificate de teama de a cincea coloană a celui mai probabil adversar, Germania, sau a națiunilor din "vecinătatea capitalistă ostilă". Operațiunea poloneză a NKVD-ului a fost prima de acest fel, reprezentând un tipar pentru cum s-a acționat în cazul altor minorități etnice. Victime ale Marii Epurări au căzut și 19
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
apoi, în luna octombrie a aceluiași an, la preluarea puterii de către bolșevici și instalarea unui regim leninist („comunist”). Aceasta din urmă a condus la un război civil foarte violent, în care bolșevicilor li se opunea și o varietate de alți adversari (, Armata Verde etc). Conflictul a fost însoțit de o prăbușire a economiei ruse, care începuse în timpul războiului, și cu o : el s-a terminat cu victoria bolșevicilor, și cu comasarea, sub egida URSS, a majorității teritoriilor fostului imperiu. Revoluția din
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
mitralia 300 de gărzi roșii și muncitori dezarmați, din ordinul primarului socialist-revoluționar Rudnev. Abia după o săptămână de lupte grele, bolșevicii, în frunte cu tânărul Nikolai Buharin, au cucerit în cele din urmă Kremlinul și au preluat controlul asupra orașului. Adversarii lor (SR și monarhiștii) executaseră o represiune sângeroasă. La 12 noiembrie, noua putere a zădărnicit o încercare de a recuceri Petrogradul, efectuată de Kerenski și de cazacii generalului Krasnov. La rândul său, marele cartier general („stavka”) al armatei ruse și-
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de temerile că clasa muncitoare din cartierele din Petrograd, mereu înfometată și exasperată, se va răscula din nou, de astă dată împotriva puterii născute în octombrie. Un alt factor a mai fost și ideea de a demonstra în mod spectaculos adversarilor de orice fel că puterea bolșevică poate persista chiar și în afara epicentrului său din Petrograd. La 27 martie 1918, Ceka a fost însărcinată cu delictele de presă. Hotărârea a permis accentuarea considerabilă a cenzurii presei nebolșevice. În perioada 11-12 aprilie
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
agenții cei mai hotărâți ai revoluției în zona rurală), acțiunea minorităților naționale care cautau să se emancipeze de fosta tutelă rusească, intervenția armatelor străine (între care tânărul stat polonez angajat în din 1920), și chiar tentativele revoluționarilor antibolșevici. Dar vederile adversarilor din , din , ale menșevicilor, sau chiar ale care o vreme au stăpânit o parte din Ucraina cu a lor , nu au reușit să prevaleze. Prin mitinguri, forță sau represiune, bolșevicii și-au impus hegemonia asupra revoluției, ca și asupra opoziției
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de arestări, execuții, jafuri și distrugeri, cu scopul de a eradica în cele din urmă nu numai puterea ei anterioară, ci și convingerile sale religioase. Mai general, toate părțile implicate au folosit, în grade diferite, aceleași metode de represiune: încarcerarea adversarilor politici și militari, în lagăre, luarea de ostatici (primul decret al ostaticilor a fost adoptat nu de către bolșevici, ci de generalul Niessel, comandantul misiunii militare franceze în Rusia), execuții sumare. Potrivit lui , „tânărul stat al Sovietelor și adversarii săi au recurs
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
de represiune: încarcerarea adversarilor politici și militari, în lagăre, luarea de ostatici (primul decret al ostaticilor a fost adoptat nu de către bolșevici, ci de generalul Niessel, comandantul misiunii militare franceze în Rusia), execuții sumare. Potrivit lui , „tânărul stat al Sovietelor și adversarii săi au recurs la instrumente și metode dezvoltate în timpul Marelui Război”. Nikolai Melkinov, un important membru al guvernului Denikin, a subliniat în Memoriile sale că administrația albă „a aplicat [...] în teritoriile sale, o politică fundamental sovietică”. Chiar și scurtul , care
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
sau fasciste, uneori aliate, pentru un timp, cu social-democrații ca la Berlin, s-au luptat pentru a reprima prin violență „bolșevismul” (un cuvânt de altfel elastic, sub care au regrupat abuziv orice susținător al unor schimbări sociale, sau chiar orice adversar). În 1919, teama și ura față de bolșevism și Revoluția din Octombrie, față de transformările sale și de eventuala prelungire a ei a jucat un rol neneglijabil la formarea ideologiilor și mișcărilor lui Benito Mussolini în Italia și Adolf Hitler în Germania
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
avea să lase locul unei clase de birocrați, care chiar în sânul Partidului Bolșevic avea să reușească să-și impună șeful de stat. Pentru a face acest lucru, ei a trebuit să-i deporteze și să-i măcelărească pe toți adversarii, „contra-revoluționari” și revoluționari. Mii de militanți comuniști, inclusiv majoritatea din „garda veche” bolșevică, eroi ai lui Octombrie și ai Războiului Civil, aveau să fie deportați, și apoi împușcați. Cei mai celebri dintre ei au fost umiliți și discreditați public în
Revoluția Rusă din 1917 () [Corola-website/Science/298166_a_299495]
-
colonie revoltându-se împotriva fratelui său. A anihilat rebelii și și-a intensificat eforturile, insă inutil după cum s-a dovedit a fi, să convertească băștinașii americani la creștinism. De asemenea a extins operațiunile de extragere a aurului. În acest timp adversarii săi din Spania au convins regalitatea că insula Española ar trebui să aibă un nou guvernator. În mai 1499, coroană l-a îndepărtat pe Columb și l-a numit pe Francisco de Bobadilla, care a ajuns pe data de 23
Cristofor Columb () [Corola-website/Science/298301_a_299630]
-
capturată. La un lanț sau un grup de piese conectate, fiecare piesă are un număr de libertăți egal cu cel al grupului. Dacă în urma unei mutări (plasare a unei piese pe tablă), o piesă sau un grup de piese a adversarului își pierd toate libertățile, grupul se va extrage de pe tablă: a fost capturat. Numărul lor se va aduna la finalul partidei la numărul de puncte încercuite. Astfel în diagrama de mai jos din stânga dacă negrul este la mutare el va
Go (joc) () [Corola-website/Science/298326_a_299655]
-
noile orizonturi spirituale și liberalizarea moralei au creat un anumit tip de "Om al Renașterii" (""Homo universalis renascentista""), caracterizat prin înțelegere ascuțită, deschisă oricărei idei, simț deosebit al frumosului, dorință de afirmare și renume, individualism cu posibilități de dezvoltare multilaterală, adversar al dogmelor și ideilor preconcepute. În aspirația sa spre universalitate, înlătură orice barieră care-i stă în cale, se arată curajos în proiectele sale și plin de forță în acțiune. Este prieten și cunoscător al artelor, colindă - fără dificultate - filosofia
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
literatura, înlocuiește legile morale cu cele estetice. "Omul Renașterii" este, în primul rând, un umanist cu larg spirit de toleranță. În contrast cu acesta, nu dispar fanaticii, partizanii unei singure idei, care văd în fiecare reprezentant al unei păreri contrare, nu un adversar de idei, ci un dușman personal ce trebuie anihilat. Ca orice mișcare socio-culturală, și Renașterea, după o perioadă de apogeu, cunoaște un declin, în care ideile înnoitoare lipsesc iar epigonii realizează, în cel mai bun caz, lucrări de imitație. Declinul
Renașterea () [Corola-website/Science/298285_a_299614]
-
au avut loc greve și revolte locale. Populația și chiar și bogații industriași protejați ai regimului, îl considerau pe Nicolae al II-lea responsabil de dezastru, printre altele și pentru că a trimis trupele și marina înarmate mai prost decât chiar adversarul "asiatic". Făcând bășcălie de știrea că țarul a trimis icoane trupelor demoralizate, pentru a le încuraja, generalul Dragomirov zicea că "japonezii ne bat cu mitralierele, dar nu contează, noi o să-i batem cu icoane." De altfel, în afară de a fi vinovat
Nicolae al II-lea al Rusiei () [Corola-website/Science/298304_a_299633]
-
împotriva lor sunt sigur că binele va învinge. În acea după-amiază s-a adresat Camerei Comunelor, la prima ședință a acesteia ținută într-o duminică în ultimii 120 de ani. Discursul său a fost ținut în liniște și chiar și adversarii săi l-au etichetat drept „reținut și deci eficient”: Toate lucrurile pentru care am muncit, toate lucrurile pe care le-am sperat, toate lucrurile în care am crezut în timpul vieții mele publice s-a prefăcut în ruine. Mai există un
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
doua zi, trupele germane au ocupat Danemarca și au început invazia Norvegiei, țară care a fost rapid ocupată. Britanicii au trimis trupe în Norvegia, armată care nu au avut succes și, la 26 aprilie, Cabinetul de Război a ordonat retragerea. Adversarii primului ministru au hotărât să transforme dezbaterea finală dinaintea vacanței parlamentare într-o contestare a lui Chamberlain, care a aflat și el în curând de acest plan. După ce la început s-a enervat, Chamberlain s-a hotărât să lupte. Așa-
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
ferme. Parker a sugerat și că dacă Churchill ar fi fost lider în a doua jumătate a anilor 1930, ar fi construit o serie de alianțe ce l-ar fi împiedicat pe Hitler, și probabil i-ar fi determinat pe adversarii lui Hitler din Germania să determine înlăturarea sa de la putere. Dutton a făcut observația că reputația lui Chamberlain, bună sau rea, va fi probabil întotdeauna legată de evaluarea politicilor față de Germania: Orice altceva s-ar fi putut spune despre viața
Neville Chamberlain () [Corola-website/Science/298299_a_299628]
-
au vrut să respecte rezultatul alegerilor și pe 5/18 ianuarie 1918 sub conducerea lui Lenin au dizolvat cu forța Adunarea Constituțională. Acest act a fost una din scânteile care au condus, ulterior, la lungul război civil dintre bolșevici și adversarii lor socialiști, menșevici și țariști (rușii albi). O încercare de cucerire a Moscovei, făcută o lună mai târziu, a întâmpinat o rezistență mai importantă, bolșevicii nereușind să aibă controlul total asupra orașului decât în martie 1918. O coaliție de grupări
Revoluția din Octombrie () [Corola-website/Science/298393_a_299722]
-
Ludovic al XIV-lea, dar s-a răzgândit și a plecat în insula Wight, pe coasta meridională a Angliei, unde a locuit la castelul Carisbrooke. Aproape de Parlament, dar departe de centrul de putere, Carol a putut începe delicatele tratative cu adversarii. Suveranul a renunțat la toate propunerile Parlamentului și a decis să se alieze din nou cu scoțienii, în schimb le-a promis că va impune religia prezbiteriană, (de probă) ca religie oficială în Anglia, pentru trei ani. Astfel a izbucnit
Revoluția engleză () [Corola-website/Science/298388_a_299717]
-
de o popularitate copleșitoare printre membrii adunărilor cetățenești, a fost nevoit să manipuleze alianțe formidabile în Senatul roman pentru a-și putea asigura alegerea. Având deja o prietenie solidă cu fabulos de bogatul Marcus Licinius Crassus, l-a abordat pe adversarul acestuia, Pompei cel Mare, propunându-i o coaliție. Pompei era deja frustrat din cauza incapacității sale de a obține reforma teritorială pentru veteranii săi din est, iar Cezar a aplanat sclipitor orice diferende existente pe atunci între cei doi puternici lideri
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
poporului, alături de cei mai puternici doi oameni din Roma (cu excepția sa), și de oportunitatea de a avea glorie infinită în Galia. La vârsta de patruzeci de ani, deși deținea cel mai înalt post din Roma și continua să își înfrângă adversarii la fiecare întoarcere, adevărata sa grandoare avea să vină mai târziu. Mărșăluind cu rapiditate prin siguranța relativă a provinciilor aflate în subordinea sa, pentru a își invoca imperiumul și a evita judecata, Cezar avea să modifice platforma geopolitică a lumii
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
și alte tipuri de non-combatanți. După ce au pornit la drum, fără a ține seamă de obiecția lui Cezar, trupele aveau să se întâlnească, inevitabil. După mai multe încăierări, Cezar a cucerit partea muntoasă cu cele șase legiuni ale sale, momind adversarul într-o bătălie neechilibrată. În apropiere de capitala tribului Aedui, Cezar a strivit helveții, măcelărindu-i, indiferent de statutul de combatant al adversarului. Conform lui Cezar, dintre cei 370.000 de inamici mobilizați, doar 130.000 au supraviețuit bătăliei. În
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
inevitabil. După mai multe încăierări, Cezar a cucerit partea muntoasă cu cele șase legiuni ale sale, momind adversarul într-o bătălie neechilibrată. În apropiere de capitala tribului Aedui, Cezar a strivit helveții, măcelărindu-i, indiferent de statutul de combatant al adversarului. Conform lui Cezar, dintre cei 370.000 de inamici mobilizați, doar 130.000 au supraviețuit bătăliei. În următoarele zile a ordonat trupelor să urmărească ce mai rămăsese din armata adversă; se pare că au fost uciși încă 20.000 de
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]
-
vei găsi mulți precum Marius“. Soții Copii Nepoți Iubite Posibili iubiți În Roma antică, homosexualitatea masculină era comună și larg răspândită în societate, în special în clasele sociale superioare. Însă, oficial, societatea romană dezaproba homosexualitatea. Potrivit lui Cicero, Bibulus și altor adversari ai lui Cezar, el a avut la începutul carierei sale o aventură cu Nicomedes al III-a al Bithyniei. Veridice sau fictive, povestirile au avut drept scop discreditarea, încercând să-l facă pe Cezar să pară a fi fost în
Iulius Cezar () [Corola-website/Science/298363_a_299692]