65,754 matches
-
identificări cu noua poetică antilivrescă și antiestetizantă: „La poeții de azi se simte hotărîrea fermă de a scăpa de orice artă de inspirație falsă din cărți, așa cum fac 9/10 din poeții noștri, de a scăpa de orice estetism și afecțiune”. Nota bene, Vinea citise volumul Fire de iarbă în traducere franceză, împrumutîndu-l de la Arghezi... (v. «A nu se da cărți cu împrumut» (amintiri despre Tudor Arghezi)”, în Steaua, anul XII, nr. 6, 6 iunie 1961, reprodus în vol. Publicistică literară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
deschide larg ușa, iar Endō ar sta cu spatele, lui Gaston nu i-ar mai trece prin cap să fugă. — Câine-san! — Ce? — Dumneavostră. Gaston rânji. Sunteți ca Napoleon-san. Gaston nu îl uitase pe bătrânul câine, Napoleon, pentru care nutrea o afecțiune ieșită din comun, ca și când el ar fi fost consolarea pentru toate hărțuielile și bătăile primite. Acum, privind profilul lui Endō, simțea aceeași atracție pentru chipul asasinului. Endō-san, vă plac câinii, nu? Pe Endō l-a surprins întrebarea. — De ce? — Mie-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
nu-l mai interesează soarta mea, că era un efort zadarnic, că numai legăturile de sînge Îl mai făceau Încă să-mi fie tată, ceea ce nu era destul. Am Încercat să-i explic că nu aveam nimic În comun, nici afecțiune, nici prietenie, absolut nimic. Eram convinsă că urma să fie o invitație aruncată pe apa sîmbetei, dar el a venit pînă la urmă. În timpul ceremoniei, tata și soția lui au stat În rîndul al patrulea, Înțoliți În hainele de duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
drumul În jos pe stradă, m-am Întors și am zărit ceva ce nu mai văzusem niciodată: Michael o ținea pe după umeri pe Linda. Abia atunci mi-a trecut prin minte că fusesem rareori martora vreunor semne de căldură sau afecțiune Între cei doi. Eram atît de obișnuită să o aud pe Linda luîndu-se de soțul ei (pentru că nu-i plăcea felul În care mînca sau cum stătea pe scaun sau Își dorea ca el să fie așa și pe dincolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
auzi zicînd nimic de ale mele. Asta pentru că tu ești perfect, zice ea și-mi face cu ochiul. — Știam eu că există un motiv pentru care m-am Însurat cu tine. Gregory se Întinde și-i strînge mîna plin de afecțiune. — Serios? se Încruntă nevastă-sa. Vreau numai să mă asigur că totul e la vedere. N-o să uit niciodată cînd am mers În vacanță cu părinții mei și cu niște prieteni de-ai lor și, de Îndată ce ne-am Întors la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apleacă și-i dă un sărut, modul În care Trish Îl implică și pe el În conversația ei: „Nu-i așa, Gregory? Și noi facem așa, nu, Gregory? Ce părere ai, Gregory?“. Mă Întreb dacă ei doi observă lipsa de afecțiune dintre mine și soțul meu. Cred că fiecare cuplu e diferit. Ar observa diferența numai dacă ne-ar fi cunoscut de la Început, de dinainte să-l avem pe Tom. Am fost și noi afectuoși. Odată, am vorbit și noi frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
fericită. Fie că asta l-a făcut mai iubitor, fie că Linda a Început să-l aprecieze mai mult, cert este că sînt amîndoi de departe mai fericiți decît erau acum cîțiva ani. Atunci, demult, nu observasem nici un gest de afecțiune Între ei. Michael abia dacă deschidea gura, iar Linda o făcea mai ales ca să-l reducă la tăcere. Acum, Își vorbesc și-și zîmbesc și chiar am văzut-o pe Linda sărutîndu-și din senin soțul. Sigur, asta nu se Întîmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
șir să vină cineva dispus să-l asculte și cu care să împărtășească altceva decât armele. Bunicul îl iubise, dar se arătase deosebit de zelos într-o singură privință: să facă din el o căpetenie, fără cel mai mărunt gest de afecțiune. În timp ce mâncam, Faroald m-a întrebat: - Când începi lecțiile? I-am răspuns: - Mâine, stăpâne. Rotari a bombănit mânios, dar a doua zi de dimineață, după baie, a venit în odaia mea. Mi-am pus pe masă cărțile, cinci la număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-ți va fi greu să ajungi în țara părinților tăi. Aceste scrisori îți vor îngădui să te-ntorci liniștit înapoi. Ai nevoie de bani? I-am spus că nu, dar tot i-am cerut o favoare: - Doamna mea, fărâma de afecțiune pe care o merit aș vrea să i-o dăruiești lui Rotari din Brescia. Te rog, onorează-l cu ocrotirea ta. M-am aplecat să-i sărut mâinile, dar ea m-a făcut să mă ridic și m-a sărutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mă obișnuiesc cu complicata viață de la curte, și pacea mi-o găseam doar în timpul partidelor de vânătoare, al turnirurilor, al petrecerilor și mai ales atunci când puteam să fiu alături de Gaila. Îmi accepta cu tact confidențele, mă consola cu blândețea și afecțiunea ei; o singură privire din partea ei avea puterea să mă însenineze. Eram ca doi frați, care se iubesc cu duioșie, în ciuda faptului că vedeam în ea și femeia, lucru care adesea mă tulbura. Desele noastre întâlniri au stârnit bârfe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
în priviri atunci când s-a uitat la Rotari. Am simțit obișnuitul gol în stomac. După ce i-am sărutat mâinile, am tăcut și m-am retras. Dar imediat după aceea am fost nevoit să-mi învinovățesc fantezia de prea multă exaltare. Afecțiunea și interesul ei față de mine păreau neschimbate, iar cu Rotari se purta ca o mamă. I-a dat un pachet cu daruri pentru Gaila, pe care a numit-o „dulcea și frumoasa de ea“, și pentru Rodoald. În fine, ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mea. Vor veni la mine fiindcă eu sunt moștenitoarea legitimă a marilor Agilulf și Teodolinda, unicul și acceptabilul simbol al continuității regatului. După care, venindu-și în fire, a pus la bătaie glasul ei mieros: - Ai grijă ca sincera ta afecțiune pentru Rotari, dragostea ta pentru familia lui să nu se transforme dintr-un bine într-un rău. Să nu faci precum acea sclavă care taie penele de pe aripile găinii ca să nu zboare. Și mai cu seamă nu-l lipsi pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
relatat cu lux de amănunte. Pentru prima oară și-a îmbrățișat din nou soțul, privindu-l cu dor în ochi. Rotari era atât de emoționat, încât a roșit. A bolborosit ceva de neînțeles și, în loc să răspundă cum se cuvine acelei afecțiuni, mi s-a adresat: - Spune-i tot ce știi despre Romilde și pune să-i fie împlinită orice dorință și vrere. Oare sufletul lui Romilde să fi fost mai josnic decât cel al Gundepergăi? Dacă am putut să văd în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-o la sine n-a trecut o zi fără să se fi mângâiat cu ea. III Întorcându-se Rotari de la Spoleto, s-a mirat când a dat cu ochii de mine, dar îmbrățișarea lui a fost lungă și plină de afecțiune. Eram din nou în picioare la dreapta sa, în timp ce el stătea pe tron cu coroana pe cap; din nou îi îmblânzisem sentințele, căci el era drept, dar necruțător. Stăteam zilnic câteva ore și cu Gaila, încercând să-i alin durerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
află ea în orice clipă. Când o striga, ea îi răspundea „Da, frate”, deși el era de fapt nepotul ei. Nu vorbea cu nici una din noi despre el și nu cred că am auzit-o vreodată pronunțându-i numele, dar afecțiunea dintre ei se vedea și asta mă umplea de bucurie. Ruben era ușor de văzut, pentru că stătea mereu printre noi, pe când Iuda nu știai niciodată unde e. El trebuia să stea în spatele turmelor, dar câteodată îl ruga pe unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
nici eu nu i-am spus cât de dor îmi fusese de el sau cât de goală îmi fusese inima, cum îmi luase lumina vieții atunci când plecase. M-am uitat în ochii lui și el mi-a răspuns plin de afecțiune. M-a mângâiat pe mână și mi-a dus apoi mâna la buze. Inima îmi bătea în ritmurile gemene ale fericirii și ale singurătății. Două seri mai târziu, l-am urmărit pe Re-mose dintr-un colț al camerei la banchetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aproape ajunsese. Bacul tocmai urma să plece cînd Pierre-Marie de Kersaint părăsi În cele din urmă limuzina și veni să-și prezinte condoleanțele celor din familia Kermeur. O Îmbrățișă spontan pe Jeanne, singura persoană adultă căreia Îi arătase o sinceră afecțiune cînd era copil, și Îi strînse mîna lui Loïc. - Nu ezitați să faceți apel la noi dacă aveți nevoie de vreun sfat pentru șantierul naval. - Mulțumesc, dar se ocupă Christian, răspunse laconic Loïc. PM nu stărui și arătă spre mașina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întregime ocupat, i-o trînti Loïc. Privirea posacă a lui Lucas se opri asupra tabloului unde se țineau cheile, care arăta că aproape toate camerele erau libere. Marie arboră cel mai frumos zîmbet de care era În stare. - Dar, din afecțiune pentru mine, fratele meu Îți va găsi cu siguranță o cameră... Loïc aruncă o privire surprinsă În direcția soră-sii, apoi, cu un aer morocănos, Îi Întinse o cheie polițistului. Fără să mai aștepte vreun răspuns, Fersen se Îndreptă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Se văzu nevoită să-l apuce zdravăn de umeri și să-l răsucească spre ea ca să-l poată privi În față. - Yves, răspunde-mi! Unde erai În noaptea În care a murit Gildas? - Încetează, Marie. Ți-o spun cu toată afecțiunea pe care o am pentru tine, și pentru propria ta salvare. Încetează! - Vrei să spui: să Încetez de a mai căuta adevărul? - Unele adevăruri pot fi fatale. Riști să deschizi cutia Pandorei, las-o baltă. Tonul sincer, la fel ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
dură și se refugiase În lumea lui imaginară. Loïc, zdrobit de durere, Îi lăsase pe părinții lui să se ocupe de Nicolas. Jeanne Își adora nepotul, dar uneori era lipsită de tandrețe. Marie suferise și ea de aceeași lipsă de afecțiune, astfel că puștiul, la fel ca ea, Își găsea adesea refugiul pe lîngă Milic, a cărui fire tăcută dovedea mai multă căldură decît manierele energice ale soției lui. Capul tînărului lovi violent peretele. Loïc nu se mai putea stăpîni. Fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
părea să se adreseze altcuiva decît ei. Jeanne se interpuse. - Marie, dacă faci asta, nu mai ești fata mea. Cum putea mama ei să-i spună un asemenea lucru? Tot astfel, nu mai găsea În ochii ei nici o urmă de afecțiune, ci numai o hotărîre adresată unei străine. Loïc se ridică și părăsi Încăperea. Marie Încercă să facă o mișcare ca să-l urmeze, dar Jeanne o apucă ferm de braț. - Lasă-l, și așa suferă destul. - Crezi cumva că eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cuplu, gîndi el. În clipa aceea, simți o dorință violentă s-o ucidă. Marie era cu adevărat fericită la gîndul că o să-l revadă pe Pierric. Își spuse că măcar el, cu firea lui simplă, nu se putuse schimba. O afecțiune deosebită o lega Încă din copilărie de vlăjganul pe care-l tot vedea rătăcind pe insulă. De fiecare dată cînd o Întîlnea, Îi zîmbea cu un zîmbet de copil, dezarmant prin naivitate și Încredere, iar singurătatea acelui uriaș copilăros o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
vremuri nefericite și tulburi. Țara În care se născuse cădea, Încet dar sigur, În zona economică a țărilor mediu dezvoltate; contemporanii săi, pândiți adesea de sărăcie, și-au petrecut viața, În plus, În singurătate și amărăciune. Sentimentele de iubire, de afecțiune și fraternitate umană dispăruseră În mare măsură; cel mai adesea, În relațiile lor reciproce, oamenii din generația sa dovedeau indiferență și chiar cruzime. În momentul dispariției sale, Michel Djerzinski era unanim apreciat ca un biolog eminent și era un candidat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Yessayan Îi Îndepărtase cu blândețe mâna. Ceea ce simțise acel băiețaș fusese ceva extrem de pur și de delicat, anterior oricărei sexualități, oricărei experiențe erotice. Fusese o simplă dorință de a atinge un trup afectuos, de a fi cuprins de brațe iubitoare. Afecțiunea este anterioară seducției, iată de ce-i atât de greu să pierzi orice speranță. De ce oare, În seara aceea, i-a atins Carolinei Yessayan coapsa și nu brațul (ceea ce ea, foarte probabil, ar fi acceptat, iar de aici ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
hotărâse. În ultimele trei săptămâni, venise În cortul lui David noapte de noapte. Prima dată o duruse puțin, dar după aceea simțise plăcere, multă plăcere; nici nu bănuia că plăcerea sexuală poate fi atât de intensă. Totuși, nu simțea nici o afecțiune pentru acest individ; știa că o va Înlocui foarte repede, poate o făcea chiar acum. În aceeași seară, la o cină Între amici, Laurent povesti cu entuziasm cazul Annabellei. Pentru fete ca ea luptaseră ei, spunea Laurent; pentru ca o fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]