12,966 matches
-
o entitate identificată prin channeling drept Ra a confirmat în 1981, că Edgar Cayce intra de fapt în channel cu Înregistrările Akashice, și nu cu o entitate. Credincioșii în existența Înregistrărilor Akashice afirmă că ele au fost accesate de oamenii antici din culturi diferite de-a lungul întregii istorii. În ciuda acestei afirmații, nu există nici o referință directă la akasha în niciun document istoric. Termenul în sine akasha, alături de conceptul de bibliotecă aetherică, a originat din filozofia indiană și a fost incorporat
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
contactului tău cu forțele supranaturale ale tărâmurilor. Acestea sunt înregistrările vii ale compasiunii de întrajutorare, care sunt citite ca dovezi în fața instanțelor Uversa atunci când drepturile fiecărui individ la viața veșnică sunt puse la judecată, atunci când sceptrele sunt numărate și Zilele Antice așezate. Difuzările Uversa ies și vin în fața dinaintea lor; mii și mii slujesc lor, și zece mii de ori zece mii stau în fața lor. Hotărârea este stabilită, și cărțile sunt deschise. Și cărțile ce sunt deschise într-o ocazie așa memorabilă sunt
Înregistrările akashice () [Corola-website/Science/317566_a_318895]
-
și Chină desăvârșindu-și studiile. A studiat foarte mult medicină, religie buddistă, creștină, psihologie și Taoism. Mikao Ușui a fost cel care a căutat originile metodelor de vindecare pe care le aplicau Iisus și Buddha, regăsindu-le în rămășițele cultului antic a lui Shiva, în învățăturile esoterice din India. Pe când era rector al Universității Doshisha, din Kyoto,dar și preot creștin, Mikao Ușui fiind rugat de studenții săi să le arate metodele prin care vindeca Iisus, a demarat o cercetare ce
Mikao Usui () [Corola-website/Science/317620_a_318949]
-
Mantegna a fost, începând cu anul 1441, ucenic în atelierul padovan al lui Francesco Squarcione, unul din pictorii importanți ai renașterii timpurii din Italia de Nord cu dovedite preocupări arheologice. Aici Mantegna are prilejul să copieze multe replici de sculpturi antice, executate în ghips, precum și picturi ale artiștilor contemporani toscani și romani. Tânărul artist este influențat mai ales de operele lui Donatello și Paolo Uccello din Padova. Surse contemporane pomenesc faptul că Mantegna ar fi executat deja la șaptesprezece ani tabloul
Andrea Mantegna () [Corola-website/Science/317681_a_319010]
-
moderni creștine ca fiind scrise la cel puțin un deceniu după căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr., și în special în jurul 90-95 d.Hr. Kenneth Gentry în lucrarea sa "Înainte de căderea Ierusalimului" argumentează cu ajutorul arheologiei și a unor texte antice (inclusiv Cartea Apocalipsei) că această carte, Apocalipsa, a fost scrisă în timpul domniei împăratului roman Nero, în anul 60 d.Hr. Tema profetică a Noului Testament este "Necazul", ca o oglindire a celei din Vechiul Testament. În Noul Testament, Isus se referă la
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
de pe pământ. Conceptele zoroastriene se aseamănă foarte mult cu cele din credințele escatologice evreiești, creștine și islamice. Zoroastrianismul, de asemenea, predică că fericirea va fi peste tot, și nu doar într-un îndepărtat regat al paradisului. "Vezi și ". Multe grupuri antice și moderne Maya cred că universul a fost reînnoit de patru ori până astăzi. Prima dată a fost pentru a se realiza viața umană din cea animală ; a două reînnoire a produs un popor din lut care s-a transformat
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
au fost distruși de propriile lor unelte și atacați de animalele lor. Calendarul maiaș bazat pe calcule astronomice arată că sfârșitul unui mare ciclu de 5200 ani va fi pe 21 decembrie 2012. Deși nu există dovezi substanțiale că maiașii antici considerau data ca fiind una semnificativă, mulți oameni au postulat că acestă dată ar fi "Sfârșitul lumii și al universului" din perspectiva maiașă, alții cred că data simboliza pentru mayași doar "venirea unor mari schimbări". Conform unui articol de pe National
Sfârșitul lumii () [Corola-website/Science/317696_a_319025]
-
eviți cea mai evidentă și directă interpretare. Dar aceasta a fost evitată." Cel mai vechi dildo cunoscut este un falus de 20 de centimetri din Paleoliticul Superior, adică 30.000 de ani în urmă. Descoperirile arheologice arată că oamenii Egiptului antic foloseau dildo-uri acum 2500 de ani. De asemenea, aceste jucării erau prezente în viață Grecilor, unele fiind reprezentate în arta. Primele dildo-uri erau confecționate din piatră, smoala, lemn sau alte materiale care puteau fi șlefuite pentru a lua forma unui
Dildo () [Corola-website/Science/317785_a_319114]
-
zeița locală a orașului Dep, care a devenit parte a orașului pe care egiptenii l-au numit "Per-Wadjet", "Casa lui Wadjet", iar grecii i-au zis "Buto", un oraș care este un important sit arheologic din epoca predinastică a Egiptului antic, cu evoluțiile culturale din paleolitic. Ea a fost declarată patron și protector al Egiptului de Jos și după unificarea cu Egiptul de Sus, protector comun și patron al întregului Egipt. Imaginea zeiței Wadjet cu discul Soarelui se numește "uraeus" și
Wadjet () [Corola-website/Science/317814_a_319143]
-
lui 1979, albumul este considerat magnum opusul formației și unul dintre momentele cele mai importante din muzica rock românească. Proiectul a început în primăvara anului 1976, etapa de documentare desfășurându-se până în toamna aceluiași an. S-a apelat la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
început în primăvara anului 1976, etapa de documentare desfășurându-se până în toamna aceluiași an. S-a apelat la scrieri antice grecești și romane care îl evocau pe misteriosul personaj dac Zalmoxe, dar și la texte despre alte subiecte ale Orientului antic (egiptene, babiloniene, indiene). Textul albumului a fost redactat de poetul Adrian Hoajă sub pseudonimul Alexandru Basarab. Izvoarele privitoare la biografia personajului central sunt puține la număr și incerte. Confruntând lecturile aflate la îndemână, autorii albumului au semnalat contradicțiile în mod
Zalmoxe (album) () [Corola-website/Science/317849_a_319178]
-
Astronomia Egipteană începe în timpurile preistorice. Multe din cunoștințele despre astronomie ale vechilor egipteni provin din scrierile din morminte, papirusuri, temple sau unele manuscrise. Asemeni celorlalte popoare antice, aceștia se foloseau de configurațiile stelare pentru a explica anumite evenimente importante, îndeosebi renașterea spiritului uman și al faraonului în special. Egiptenii au acordat o mare importanță acestui proces prin care ei credeau că faraonul se va alătura zeilor după ce
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
care se presupune că era folosită în timpul ceremonialului de înălțare a faraonului și era strâns legată de ritualul mumificării. Egiptenii identificau stelele, planetele, Soarele și Luna cu mării lor zei. Astfel: Sirius-Sopdet a fost cea mai importantă stea pentru egiptenii antici și împreună cu soțul ei Sah-Orion și fiul lor Soped formau o triada paralelă cu triada Osiris-Isis-Horus. Planetele erau identificate cu zei care călătoreau pe cer în bărci și erau stele ce nu cunoșteau odihnă. Cerul era împărțit în 36 de
Astronomia în Egiptul Antic () [Corola-website/Science/317817_a_319146]
-
cnemide de oricalc strălucitor, dar al ilustrului Hephaistos.» "Oricalcul" este reîntâlnit în cel de-al doilea "Imn homeric" destinat Afroditei (spre anul 630 î.Hr.), vorbindu-se de cerceii zeiței (IV,9). Cercei cu flori din orihalc și aur scump. » Autorii antici înșiși au ignorat despre ce era vorba. Mai târziu, cuvântul a fost aplicat, rând pe rând, cuprului pur, alamei (aliaj al cuprului cu zincul), și bronzului (aliaj al cuprului cu staniul). La latini, oricalcul desemna, de regulă, alama. În "Critias
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
de fier. Sebastiano Tusa a propus, din aceste analize, că este vorba probabil de oricalc, compoziția acestor lingouri apropiindu-se de aceea a oricalcului evocată în unele ipoteze științifice bazate pe descrierile concise și puțin precise ale oricalcului din textele antice care au ajuns până în zilele noastre. Ca și mitul Atlantidei, oricalcul este prezent în romane și benzi desenate.
Oricalc () [Corola-website/Science/318029_a_319358]
-
a avut loc în 2 etape, pe 3 octombrie și apoi pe 23 octombrie 42 î.Hr.. Filippi era un oraș antic din Tracia, mai târziu colonie romană în provincia Macedonia, la 120 km nord-est de Salonic (Grecia), îm apropiere de actualul oraș Kavala. După asasinarea lui Cezar, Brutus și Cassius (cei doi conspiratori principali cunoscuți și sub numele de "Liberatores"), au
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
Una din primele lor sarcini a fost să distrugă forțele „eliberatorilor”, nu numai pentru a obține controlul total al lumii romane, dar și pentru a răzbuna asasinarea lui Cezar. Bătălia a constat în două angajamente pe câmpia din vestul orașului antic Filippi. Prima confruntare a avut loc în prima săptămână a lunii octombrie; Brutus se confruntă cu Octavian, în timp ce forțele lui Marc Antoniu au fost împotriva celor ale lui Cassius. Antoniu a încercat să-i atragă în luptă, dar „Liberatorii” ezitau
Bătălia de la Filippi () [Corola-website/Science/318073_a_319402]
-
de altfel, ca toate Bisericile Protestante, că Biblia este singurul izvor al credinței și că în ea se găsesc adevăratele învățături ale creștinismului; în consecință creștinii nu ar trebui să creadă în spusele Papei, așa cum fac catolicii, sau în tradițiile antice cum fac ortodocșii. Aspectul teologic principal al acestei biserici este faptul că toți oamenii se pot mântui dacă citesc și cred în Biblie. Această biserică a apărut în Sfântul Imperiu Roman, dar s-a răspândit rapid în Scandinavia și țările
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
este un manuscris tip papirus, scris cu hieroglife cursive și ilustrat cu miniaturi în culori. Papirusul este creat în timpul dinastiei a 19-a a Noului Regat al Egiptului antic în anii 1240 î.Hr.. este text funerar. Papirusul lui Ani este o carte a morții egipteană și, la fel ca celelalte versiuni, conține o descriere a concepției despre viața de apoi, precum și o colecție de laude, ode, imnuri, invocații și
Papirusul lui Ani () [Corola-website/Science/318093_a_319422]
-
credințe. Scopul acestora este de obicei să ofere sfaturi celor de curând decedați sau la un pas de moarte despre cum să supraviețuiască și să prospere în viața de apoi. Exemplul cel mai faimos de literatură funerară este din Egiptul antic, "Cartea morților", care se înmormânta alături de cel proaspăt decedat pentru a-l ghida prin diversele etape pe care le-ar întâlni cel mort înainte de a fi admis în viața de apoi. Cartea morților a urmat o tradiție a literaturii egiptene
Text funerar () [Corola-website/Science/318102_a_319431]
-
Aceasta este o listă de legiuni romane. La denumirea acestora s-au folosit cifre romane "moderne" care uneori sunt diferite de cele "standard" din perioada antică. De exemplu în loc de "IV", "IX", "XIV", "XVIII" sau "XIX" se foloseau în mod tradițional "IIII", "VIIII", "XIIII", "XIIX" sau "XVIIII". Numerotarea legiunii este confuză. Mai multe legiuni au același număr cu altele. Augustus a numerotat primele legiuni pe care le-
Listă de legiuni romane () [Corola-website/Science/318164_a_319493]
-
în regiunea golfului Vičja din vecinătatea localității Ložišća demonstrează existența unor legături comerciale intense dintre locuitorii iliri ai insulei și navigatorii greci. Brač devenise în această epocă un teritoriu de tranzit al unor rute maritime comerciale ce făceau legătura între anticul Salona (Solinul de astăzi) și insula Issa (Visul din zilele noastre) respectiv gurile râului Pad. Probabil, în nenumăratele lor vizite, grecii pe lângă negoțul practicat cu localnicii, au folosit insula ca bază de aprovizionare, refugiu sau loc de depozitare a mărfurilor
Brač () [Corola-website/Science/318182_a_319511]
-
Odesa a Ucrainei. Majoritatea denumirilor acestor limane sunt tătărești, dar pe hărțile anterioare anilor 1812 sau 1878, apar uneori și denumiri moldovenești, care nu au fost reținute de geografii ruși. au avut o istorie zbuciumată, aparținând succesiv Geților, Sciților, Grecilor antici, Romanilor, Bizantinilor, Bulgarilor (687), Maghiarilor (în jur de 790), Pecinegilor (în jur de 870), Comanilor (Polovților - 1176), Tătarilor (1241), Dobrogenilor (1366), Muntenilor (1394), Moldovenilor (1408), Turcilor (1484) și Rușilor (1812). Vechile denumiri sau forme moldovenești ale denumirilor, precum „Frumoasa” (pentru
Limanele basarabene () [Corola-website/Science/318225_a_319554]
-
în ochi dezvăluia spiritul aprins ce-l însuflețea. El luptase de partea noastră în campaniile precedente și a căpătat dreptul de afi cetățean roman; mai mult, a fost chiar ridicat la rangul de cavaler; Velleius Paterculus 2.108. Mulți autori antici, precum Tacitus, Lucius Annæus Florus, Gaius Suetonius Tranquillus, Strabon. Numele lui Arminius este probabil derivat de la zeul Irmun. Însă, probabil că numele său inițial începea cu „Seg-/Sig-”. Acesta se găsește, spre exemplu în unele epopei precum „Cântecul Nibelungilor” (care
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]
-
și i-a oferit o porțiune din teritoriul de la sud de Dunăre. În anul 450 d.H., Theodosius II moare, iar tronuk său va fi ocupat de un veteran pe nume Marcian. Attila și teribila sa armată au atacat Gallia. Estimările antice vorbesc de faptul că armata lui Attila avea de la 300.000 până la 700.000 de soldați. Apărătorul Galliei era Flavius Aëtius, un demn urmaș al lui Stilicon. Attila reușește să captureze orașul Orléans, dar se îndreaptă către orașul modern Châlons
Armata romană () [Corola-website/Science/318162_a_319491]