12,241 matches
-
din Chișinău. Dintre sute de catarge: [tineri poeți, prozatori] / alcăt. M. Cimpoi și I. Ciocanu. - Ch.: Cartea Mold. . - 1975; Eminescu - pururi tânăr. Dedicații lirice: [Vol. I]: 150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu, 15 ian. 1850-15 ian. 2000 / ed., antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun; cuv. înainte de Eugen Simion; argument de Victor Crăciun; Întâistătătorul M. Cimpoi; concepție graf. : Vl. Zmeev. - Ch.: Litera; București: David, 1998; Personalitatea și creația sa au fost onorate cu numeroase premii: Premiul de
Mihai Cimpoi () [Corola-website/Science/298356_a_299685]
-
și muzicii. A creat muzică și a cîntat propriile versuri, dar și poeme de Pindar, Rutebeuf, François Villon, Lorenzo de Medici, Charles Baudelaire, Edgar Allan Poe, Henri de Regnier, Mihai Eminescu și George Bacovia. I se tipărește la Editura Minerva antologia de poezie românească sub titlul "Cîntecul amintirii" (1978), cuprinzînd poeți de la Dosoftei la Dumitru M. Ion. Prefațează romanul lui Louis F. Céline, "Călătorie la capătul nopții", în traducerea soției sale Maria Ivănescu, tălmăcire căreia i s-a decernat Premiul pentru
Cezar Ivănescu () [Corola-website/Science/298381_a_299710]
-
Bewildering Stories", numărul 8, ca una dintre "cele mai faimoase povestiri science-fiction ale tuturor timpurilor". În 1968, Asociația Scriitorilor de SF (Science-fiction Writers of America) a votat "Căderea nopții" drept cea mai bună povestire scurtă SF scrisă vreodată. În scurta antologie " Căderea nopții și alte povestiri", autorul scrie "Scrierea ' Căderii nopții' a fost un punct marcant în carierea mea profesională... dintr-o dată eram luat în serios și lumea science-fiction-ului a devenit conștientă că exist. Cu trecerea timpului, de fapt, s-a
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
așteptare de 20 de minute, a primit rezultatul: devenise Dr. Asimov. În anii 1950, pe care îi consideră decada de aur a activității sale, a continuat să scrie povestiri scurte pentru reviste SF. O parte dintre acestea sunt incluse în antologia "Best Of", inclusiv "Întrebarea finală" (1956), care studia problema dacă este omenirea capabilă să stopeze și să inverseze entropia. Acest text a fost favoritul său, și este considerat concurent al "Căderii nopții". Referitor la el, Asimov a scris în 1973
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
este un termen adecvat, deoarece descrie ceea ce nu crede, nu ceea ce crede. În cele din urmă s-a autointitulat "umanist", considerând că acesta este un termen mai practic, dar a continuat să se considere evreu, lucru recunoscut în introducerea la antologia SF-ului ebraic editată de Jack Dann, "Wandering Stars": "Nu merg la slujbe, nu urmez niciun ritual și nu am mers niciodată la acel curios rit adolescentin numit Bar Mitzvah. Nu contează. Sunt evreu." În ultima sa autobiografie, Asimov scria
Isaac Asimov () [Corola-website/Science/297103_a_298432]
-
Pogor, Gh. Panu, Petre Missir, căruia i-a dedicat "O scrisoare pierdută", N. Gane). În anii activității sale la "Convorbiri" a admirat-o pe Mite Kremnitz (cumnata lui Maiorescu), care a și tradus mai multe texte din Caragiale, în vederea publicării antologiei de literatură română în Germania. Ruptura cu Junimea a devenit definitivă în 1892, când și-a întrerupt colaborarea la "Convorbiri literare". Ura lui împotriva vechilor prieteni literari și a lui Titu Maiorescu a devenit obsesivă. Abia peste câțiva ani, în timpul
Ion Luca Caragiale () [Corola-website/Science/297104_a_298433]
-
fabulelor astfel: „Poetul trebuie să ia ca material miturile. [...] De aceea am ales miturile la îndemâna mea, aceste fabule de Esop pe care le știam pe de rost, și pe care le-am luat din întâmplare.“ Demetrios din Falera publică prima antologie de fabule atestată istoric. Această antologie, pierdută, a dat naștere la numeroase versiuni. Una din ele a fost păstrată sub forma unui ansamblu de manuscrise datând probabil din secolul I, și numită "Augustana". La această colecție se face de fapt
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
ca material miturile. [...] De aceea am ales miturile la îndemâna mea, aceste fabule de Esop pe care le știam pe de rost, și pe care le-am luat din întâmplare.“ Demetrios din Falera publică prima antologie de fabule atestată istoric. Această antologie, pierdută, a dat naștere la numeroase versiuni. Una din ele a fost păstrată sub forma unui ansamblu de manuscrise datând probabil din secolul I, și numită "Augustana". La această colecție se face de fapt referire când se menționează astăzi „fabulele
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
feudale și a inechităților sale. Fabula cedează aici locul unei comedii animale unde totul se întrepătrunde. În secolul XII, Marie de France publică o culegere de 63 de fabule. Fabula a cunoscut de asemenea un succes remarcabil în India, prin intermediul antologiei "Pañchatantra". Redactată inițial în sanscrită, între 300 î.Hr. și 570, această antologie de fabule va cunoaște numeroase modificări. Una din versiunile derivate se numește "Hitopadesa" sau „Îndrumarea utilă“. Găsim aici animalele întâlnite în mai toate fabulele: măgarul, leul, maimuța, șarpele
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
unde totul se întrepătrunde. În secolul XII, Marie de France publică o culegere de 63 de fabule. Fabula a cunoscut de asemenea un succes remarcabil în India, prin intermediul antologiei "Pañchatantra". Redactată inițial în sanscrită, între 300 î.Hr. și 570, această antologie de fabule va cunoaște numeroase modificări. Una din versiunile derivate se numește "Hitopadesa" sau „Îndrumarea utilă“. Găsim aici animalele întâlnite în mai toate fabulele: măgarul, leul, maimuța, șarpele ș.a.m.d, singura diferență fiind șacalul ce joacă aici rolul vulpii
Fabulă () [Corola-website/Science/297137_a_298466]
-
1993 am efectuat un turneu paradoxist în Brazilia pe la universități și asociații literare.<br> În decursul a 20 de ani de existență a paradoxismului, s-au publicat 25 de cărți și peste 200 comentarii (articole, recenzii, note), plus 3 antologii internaționale cuprinzând circa 300 scriitori de pe glob, cu texte în diverse limbi.» (Florentin Smarandache) Florentin Smarandache a definit următoarele trăsături caracteristice ale Mișcării: «*1) Teza fundamentală a Paradoxismului: orice are în același timp un înțeles și un nonînțeles, în armonie
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
2000, http://fs.gallup.unm.edu//ParadoxistAnthology 2.pdf <br> J.-M. Levenard, I. Rotaru, A. Skemer, editori, First Internațional Anthology on Paradoxism (eseuri, note), 1993, http://fs.gallup.unm.edu//FirstParadoxistAnthology.pdf <br> <br> Cărți și articole plus cinci Antologii Paradoxiste Internaționale în mai multe limbi despre paradoxism se pot descarcă de la http://www.gallup.unm.edu/~smarandache/a/Paradoxism.htm .
Paradoxism () [Corola-website/Science/297176_a_298505]
-
februarie 1845), "Broadway Journal" (nr. 1, 8 februarie 1845), "Southern Literary Messenger" (vol. 11, martie 1845), "Literary Emporium" (vol. 2, decembrie 1845), "Saturday Courier" (nr. 16, 25 iulie 1846) și "Richmond Examiner" (25 septembrie 1849). A apărut și în numeroase antologii, începând cu "Poets and Poetry of America", realizată de Rufus Wilmot Griswold in 1847. Succesul imediat al „Corbul”-ui i-a făcut pe cei de la editura G. P. Putnam's Sons să publice o colecție cu proza lui Poe, intitulată
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
Palatul bântuit”, plus alte 13 poezii. În prefață, Poe le-a numit „fleacuri”, care au fost modificate fără permisiunea sa. Publicările ulterioare ale poemului au inclus desene realizate de ilustratori bine cunoscuți. „Corbul” a apărut în anul 1858 într-o antologie britanică dedicată lui Poe, cu ilustrații de John Tenniel, cunoscut pentru realizarea ilustrațiilor din "Alice în Țara Minunilor" ("The Poetical Works of Edgar Allan Poe: With Original Memoir", London: Sampson Low). Poemul a fost publicat independent, cu xilogravură de Gustave
Corbul () [Corola-website/Science/298053_a_299382]
-
lui Virgiliu (1848). În același an este trimis la Aix-en-Provence spre a-și lua licența în drept și publică singura poezie pe care a scris-o în limba franceză, o "Odă" închinată Republicii. Saint René Taillandier alcătuiește și publică o antologie a poeziei occitane. "Li Prouvencalo" (Provesalii) care se deschide și se închide cu două poeme de Mistral (1851). În 1854, Mistral, împreună cu alți scriitori de limbă provensală ("felibri"), înființează societatea literară "Le Félibrige". Pe data de 25 martie 1915 Frédéric
Frédéric Mistral () [Corola-website/Science/298184_a_299513]
-
vieții credincios modului suprarealist de a trăi și de a scrie poezia, ceea ce dovedește că pentru el alegerea suprarealismului nu a fost o opțiune conjuncturală, ci expresia celei mai autentice afirmări de sine. Majoritatea notelor bibliografice au fost extrase din antologia "Literatura română de avangardă", îngrijită de Gabriela Duda, Universitatea din Ploiești, Editura Humanitas, 1997, ISBN 973-28-0730-X Interviuri
Gellu Naum () [Corola-website/Science/297445_a_298774]
-
poetul și publicistul de stânga Adrian Păunescu și până la publiciști și politicieni de extremă dreaptă, ca fondatorul și președintele Partidului România Mare (PRM) și discipol al lui Eugen Barbu, Corneliu Vadim Tudor (fost poet de curte al familiei Ceaușescu, vezi: Antologia rușinii), istoricul Gheorghe Buzatu, senator PRM și alții. Prentru a crea un «brand Antonescu», specialiștii s-au folosit de metode profesioniste, uneori bazate pe date provenite din biroul de ștergere de urme și măsluire a istoriei din cadrul Ministerului Afacerilor Externe
Ion Antonescu () [Corola-website/Science/297423_a_298752]
-
de pace de la Paris ca secretar al lui Alexandru Vaida-Voievod, președintele delegației ardelene. În ziua semnării tratatului, a publicat într-o ediție restrânsă de lux, volumul "Grădina dintre ziduri". În 1921 a apărut, sub îngrijirea sa, volumul " Poezia toamnei", o antologie din versurile poeților români care au cântat toamna. În 1922 a scos, împreună cu Tudor Arghezi, Revista Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri "Pe Argeș în sus", în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
Cuget românesc, iar în anul următor a publicat volumul de versuri "Pe Argeș în sus", în care două poeme celebre conțin portretele bunicilor săi, "Bunicul" și "Bunica". În 1925 a Publicat volumul "Satul meu" și a scos împreună cu criticul Perpessicius "Antologia poeților de azi". În 1935 a descoperit Balcicul, destinația preferată a Reginei Maria a României, care atrăgea ca un magnet pictorii și poeții epocii, unde și-a construit o vilă. A publicat "Poeme într-un vers", influențate de haiku și
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
literatura chineză și din literatura japoneză. A primit în 1936 premiul național pentru literatură și a fost ales membru corespondent al Academiei Române. În 1937 a tradus din Charles Baudelaire și a publicat volumul "Țărm pierdut". A publicat în 1942 o antologie de traduceri din poezia germană și volumul de versuri "Împlinire". În 1944, sub titul "Poezii - Ion Pillat|Poezii", a apărut întreaga sa operă lirică, scrisă în perioada 1906 - 1941. La data de 17 aprilie 1945 a suferit o congestie cerebrală
Ion Pillat () [Corola-website/Science/297550_a_298879]
-
invitată a unor universități, academii, organizații culturale — mai multe călătorii de documentare și studiu în diverse țări europene și a participat la congrese și festivaluri de poezie. În afara volumelor menționate, i-au mai apărut grupaje de poeme în reviste și antologii din Anglia, S.U.A., Italia, Spania, Franța, Belgia, Germania, Austria, Olanda, Finlanda, Polonia, Ungaria, Bulgaria, Cehoslovacia, Brazilia, Cuba, Turcia, Siria, Grecia, China, Japonia, Israel, Albania. După 1989, acestor traduceri li se adaugă eseurile literare și articolele de analiză politică apărute în
Ana Blandiana () [Corola-website/Science/297559_a_298888]
-
pentru întreaga lor activitate literară. În ședința de la 9 aprilie 1897, N. Quintescu, Gr. G. Tocilescu, Gr. Ștefănescu și Spiru Haret susțin premierea lui Coșbuc, "„traducerea Aeneis fiind o lucrare de mare merit”", "„triumful absolut al unui talent consacrat”". În "Antologia sanscrită" Coșbuc a tradus, fragmentar, părțile cele mai reprezentative ale literaturii de meditație indiană ("Rig Veda", "Mahabharata", "Ramayana"). A tradus, de asemenea, din "Don Carlos" de Schiller și, din original sau prin intermediar german, fragmente ample după "Sacontala" lui Kălidăsa
George Coșbuc () [Corola-website/Science/297547_a_298876]
-
a crescut prin includerea unui episod din serialul Zona Crepusculară, urmat, în anul următor, de Captain Power și câteva filme artistice (Băiatul și Câinele, Cyborg 2087 etc.) În martie 1992, a început să fie difuzat The Ray Bradbury Theater, o antologie televizată (1985-1992), bazată pe povestirile scriitorului Ray Bradbury. În toamna 1993, Știință și Imaginație s-a transformat în Serial SF, o emisiune de sine stătătoare cu o durată de o oră, în cadrul căreia a început difuzarea, pentru prima oară în
Film științifico-fantastic () [Corola-website/Science/317002_a_318331]
-
a contribuit și el la conturarea fenomenului SF prin difuzarea serialul Star Trek: Seria originală. Curând, acestora li s-a alăturat și Star Trek: Seria animată, tot pe Tele 7abc. În toamna 1996, emisiunea Serial SF a mai găzduit o antologie video după cea a lui Ray Bradbury: „Bine ați venit în pavilionul cu maimuțe”, o ecranizare după Kurt Vonnegut. Apoi a început difuzarea celei de-a treia serii Star Trek de succes: Deep Space 9, în care 5-10% din fiecare
Film științifico-fantastic () [Corola-website/Science/317002_a_318331]
-
1983 Premiul Uniunii Scriitorilor pentru literatură de anticipație. A publicat nuvele, povestiri fantastice și științifico-fantastice în reviste literare precum "Argeș", "Magazin", "Viața Militară", "Suplimentul literar-artistic al Scânteii Tineretului (SLAST)", "Supliment Police Magazin al revistei Poliția Română" etc. Este inclus în antologii de proză SF precum "O planetă numită anticipația" (Editura Junimea, 1985) sau de poezie, precum "Sub flamură de tricolor" (Editura Militară, 1987). În 1990 devine membru al "Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România". Între 1992-2001 este redactor la revista Poliția Română
Ioan Popa (scriitor) () [Corola-website/Science/317163_a_318492]