13,008 matches
-
sau cetățeni israelieni nemusulmani și membri ai forțelor de ordine israeliene, spre platforma de pe Muntele Templului. Este și unica poartă controlată exclusiv de poliția israeliană, spre deosebire de celelalte porți care se află sub controlul Wakfului islamic.La începutul anului 2007 Serviciul arheologic israelian a început excavări în vederea construirii unui nou pod spre munte, ceea ce a prilejui grave tulburări de ordine în partea de est a Ierusalimului, locuită mai ales de arabi. Poarta lanțului, al carei nume a fost preluat de întreaga stradă
Muntele Templului () [Corola-website/Science/325011_a_326340]
-
nu poate fi localizată cu certitudine, dat fiind că sursa, cronica atribuită lui Fredegar, nu oferă nicio precizare geografică. Astfel, mai multe locuri revendică legături cu locul de desfășurare a bătăliei (de obicei, în baza paralelelor lingvistice și unor săpături arheologice nu tocmai convingătoare), precum colina Rubín din apropiere de Podbořany (în Boemia), colina Úhošť de lângă Kadaň (în Boemia), Bratislava (Slovacia), Trenčín (Slovacia), Beckov (Slovacia), râul Váh river = Voga (Slovacia), Staffelberg lângă Bad Staffelstein (Bavaria), Burk în apropiere de Forchheim (Oberfranken
Bătălia de la Wogastisburg () [Corola-website/Science/325065_a_326394]
-
Biserică lui Ramadan Paleologul", datează din 1694, conform datei înscrise pe frescă de pe fațada bisericii. În 2007 a fost înălțata și restaurată catapeteasma ce datează de la 1694, din timpul lui Constantin Brâncoveanu, în stil brâncovenesc. În localitate se află "Situl arheologic de la Clinceni", cod LMI IF-I-s-B-15177, din punctul "biserică lui Ramadam Paleologu", traversata de drumul spre aerodromul Clinceni, pe malul stâng al pârâului Șabăr, care cuprinde trei așezări: Epoca daco-romană, sec. III - IV p. Chr., cod LMI IF-I-m-B-15177.03, Epoca medievală
Clinceni, Ilfov () [Corola-website/Science/325068_a_326397]
-
apoi de către carieni și abia ulterior de către traci. Deși Strabo a contrazis această teorie, se crede că la sfârșitul secolului al VIII-lea î.e.n. insula a fost colonizată de către grecii din Samos, de unde și numele Samothraki(„Samos din Tracia”). Descoperirile arheologice plasează prezența grecilor pe insulă începând cu secolul al VI-lea î.e.n. Samothraki a fost cucerită de către Imperiul Persan în anul 508 î.e.n., trecând ulterior sub control Atenian. În secolul al V-lea î.e.n. Samothraki a făcut parte din Liga
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
cu feribotul cu importante localități din nordul Greciei: Alexandroupolis și Kavala. Insula nu are niciun aeroport comercial. Printre atracțiile turistice ale insulei se numără și ruinile fortificațiilor genoveze, pitorescul "Chora" (orașul vechi) și mai multe cascade. Cel mai faimos sit arheologic al insulei este Sanctuarul Marilor Zei ("Hieron ton Megalon Theon"). Cel mai cunoscut artefact al insulei a fost descoperit în anul 1863 de către arheologul francez Charles Champoiseau. Statuia de 3,28 m sculptată în marmură albă de Paros este dedicată
Samothraki () [Corola-website/Science/325155_a_326484]
-
armatei americane. Aceștia îl informează că naziștii, în cercetările lor privind forța ocultă, sunt pe urmele vechiului său mentor, Abner Ravenwood, care se află în posesia unei bucăți dintr-un artefact numit Sceptrul lui Ra și că aceștia fac săpături arheologice într-un vechi oraș numit Tanis. Indiana își dă seama că naziștii fac cercetări la Tanis deoarece cred că acolo se află îngropat Chivotul Legământului, obiectul biblic iudaic despre care se crede că ar conține ceea ce a mai rămas din
Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute () [Corola-website/Science/325198_a_326527]
-
ea moare într-o explozie. În timp ce descifrează însemnele de pe medalion, Indiana și Sallah își dau seama că naziștii caută în mod greșit locul în care se află Fântâna Sufletelor. Folosind acest lucru în avantajul lor, ei se infiltrează în situl arheologic nazist și folosesc Sceptrul lui Ra pentru a afla exact locul și descoperă Fântâna Sufletelor, o cameră îngropată în care se află o mulțime de șerpi otrăvitori. Indiana se apără de șerpi cu flăcările focului și găsește Chivotul, dar Belloq
Indiana Jones și căutătorii arcei pierdute () [Corola-website/Science/325198_a_326527]
-
Ibidem). În anul 1954, ia ființă „Biblioteca sătească Grădiștea” (mai apoi Biblioteca Comunală Grădiștea). ( DJVAN, Fondul arhivistic al Primăriei Grădiștea, 1930-1974). Grădiștea are 6 monumente istorice clasate. Acestea sunt: Cetatea dacică - identificată de către învățătorul Cumpănașu Dumitru ca fiind Phrateria - ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763, la Scoruș și mutată în 1911 pe locul actual), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
campionatul pe locul II. Din 2013 echipa evoluează în liga a IV-a, seria Sud. X. TURISMUL În comuna Grădiștea, se găsesc 6 monumente istorice clasate ce ar fii putut sau ar putea genera turism. Acestea sunt: Cetatea dacică ( sit arheologic, așezare Hallstatt ), Biserica Străchinești ( ctitorită între anii 1737-1748 ), Biserica de lemn din satul Diaconești ( construită în anul 1763), Biserica din satul Valea Grădiștei ( ctitorită în anul 1816 ), biserica din satul Grădiștea ( zidită în anul 1840 ) și Casa Voichița. Dar lipsa
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
sector cu depozite sedimentare cu conținut de floră și faună fosilizată, alcătuit din vegetale și resturi de pești. În vecinătatea rezervației naturale se află mai multe obiective de interes turistic (lăcașuri de cult, monumente istorice, arii protejate, zone naturale, situri arheologice), astfel:
Locul fosilifer Râpa Mare () [Corola-website/Science/325326_a_326655]
-
vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (94,62%), cu o minoritate de penticostali (1,02%). Pentru 3,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. Teritoriul comunei prezintă urme de locuire încă din preistorie. Acest lucru îl atestă numeroasele descoperiri arheologice datând încă din perioada eneoliticului. Descoperiri aparținând culturii Cucuteni au fost făcute în situl de la Fulgeriș - "Trei Cireși" (cercetări intreprinse de arheologul Lăcrămioara Istina), iar epoca bronzului este documentată prin descoperirile făcute la Pâncești, Soci și Petrești. Principalul obiectiv arheologic
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
arheologice datând încă din perioada eneoliticului. Descoperiri aparținând culturii Cucuteni au fost făcute în situl de la Fulgeriș - "Trei Cireși" (cercetări intreprinse de arheologul Lăcrămioara Istina), iar epoca bronzului este documentată prin descoperirile făcute la Pâncești, Soci și Petrești. Principalul obiectiv arheologic de pe raza comunei este situl Pâncești - "Cetățuia", plasat greșit în unele lucrări ca fiind în satul Răcătău (com. Horgești). Aici au fost evidențiate urme de locuire din epoca bronzului (cultura Monteoru), Hallstatt (cultura Cozia-Brad) și cultura geto-dacă (sec. IV i.Hr.
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
precum și o necropolă din aceeași perioadă și urmele unei așezări fortificate din Epoca Bronzului. În rest, alte trei obiecive din comună sunt incluse în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monumente de interes local. Unul este un alt sit arheologic, aflat la nord de satul Fulgeriș, între pâraiele Fulgeriș și Soci, ce conțin urmele unor așezări din eneolitic (cultura Cucuteni, faza A), Epoca Bronzului (cultura Monteoru) și perioada geto-dacică. Celelalte două sunt clasificate ca monumente de arhitectură școala (1910) din
Comuna Pâncești, Bacău () [Corola-website/Science/324578_a_325907]
-
Buciumi reprezintă una din vechile așezări ale Trotusului din ținutul Bacăului. Se află așezat într-o zonă subcarpatica, la o depărtare de aproximativ 8 km de Municipiul Onești. Satul Buciumi este atestat documentar din timpul lui Ștefan cel Mare. Săpăturile arheologice efectuate în raza municipiului Onești au scos la iveală urme importante încă din perioada neolitica. În toamna anului 1978 în locuința săteanului Petrică Iftinca a fost descoperită o râșnita foarte veche de către locuitorul Ghiță Teaca, un pasionat cercetător amator al
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
Gogâltan 1999, p. 107. c) De aici provin mai multe fragmente de brățări și o sârmă spiralică din aur, preistorice. Bibliografie: Gumă 1993, p. 245, 295. d) Aici se află o așezare hallstattiană. Bibliografie: Gumă 1993, p. 295. 2. Situri arheologice cu stratigrafie complexă. a) Punctul Oxenbrickel, Ocsabrickel, Ocsăplaț sau Ocsaplaț. În hotar, la 500 m SE de sat, s-a descoperit o mare așezare neolitică multistratigrafiată, aflată la 250 m SE de comună. Locul este înconjurat de foste brațe ale
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
a) Punctul Oxenbrickel, Ocsabrickel, Ocsăplaț sau Ocsaplaț. În hotar, la 500 m SE de sat, s-a descoperit o mare așezare neolitică multistratigrafiată, aflată la 250 m SE de comună. Locul este înconjurat de foste brațe ale râului Bega. Materialele arheologice descoperite aparțin culturii Vinča și grupului cultural Foeni, importuri clasice și ceramică Latène. Tot aici se află și o necropolă prefeudală (secolele VII-VIII / IX d.Chr.). Bibliografie: Lazarovici 1979b, p. 207; Gudea și Moțiu 1983, p. 192; Mare 1994; Drăgoescu
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
202, 203. e) Tot de aici provine o monedă din argint de la Valens. Bibliografie: Toma-Demian 2002-2003, p. 184. f) Un denar de la Marcus Aurelius s-a descoperit în comună. Bibliografie: Mitrea 1964, p. 579; 1964a, p. 383 Informatii din: "Descoperiri arheologice din Banatul românesc - repertoriu " de Sabin Adrian LUCA la pag.220 nr.524
Sânandrei, Timiș () [Corola-website/Science/324661_a_325990]
-
Bâlteni este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Gorj, Oltenia, România. Comuna Bâlteni este o veche vatră gorjeană. Dovezile arheologice și toponimia locală atestă existența omului în aceste locuri încă din comuna primitivă, prin obiecte confecționate din diferite materiale (ciocane și topoare de piatră în zona Cocoreni și Peșteana-Jiu ). Aceste meleaguri făceau parte din voievodatul lui Litovoi, iar pe aici
Bâlteni, Gorj () [Corola-website/Science/324726_a_326055]
-
de 45 de kilometri. Vecinii comunei Pietroșani sunt: satul Pietrișu la est (aparținând comunei Găujani din județul Giurgiu), comuna Bujoru la vest (județul Teleorman), la sud fluviul Dunărea, iar la nord comuna Gogoșari și satul Izvoru (județul Giurgiu). Conform descoperirilor arheologice din zona de vest a satului, numită Reca (pe malul râului Vedea), pe teritoriul actualei comune Pietroșani au existat civilizații străvechi, chiar din epoca bronzului. De asemenea, se pare că în timpul expansiunilor romane, la Pietroșani a existat un castru roman
Pietroșani, Teleorman () [Corola-website/Science/324793_a_326122]
-
176 shekeli noi. Nucleul așezării se află la poalele turnurii de nord a Munților Yotvat, iar o parte nouă a orășelului se întinde în valea Sakhnin (Sahl Araba) Se crede că așezarea exista încă în vremea regatului evreiesc antic. Urme arheologice ale așezării din secolul al V lea î.e.n. s-au găsit în preajma bisericii creștine din localitate. În epoca Mishnei și a Talmudului este menționată sub numele ebraic Arav, Districtul era numit în epoca talmudică Arbata. Iosephus Flavius menționează localitatea sub
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
Cetatea Scurtă este o așezare neolitică pe un deal numit Dealul Lidii sau Dealul Cetatea Scurtă aflat în vecinătatea Orlatului la nord-vestul satului. Pe această înălțime cercetările arheologice și mențiunile documentare identifică numeroase situri printre care o așezare neolitică și două fortificații cu valuri de pământ: Cetatea Scurtă și Cetatea ""La Zidu"". Teritoriul sitului Cetății Scurte (Cod LMI SB-I-s-A-11983), este fortificat cu valuri de pământ din pantă, în
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
Zidu"". Teritoriul sitului Cetății Scurte (Cod LMI SB-I-s-A-11983), este fortificat cu valuri de pământ din pantă, în cornișa dealului în partea de vest fiind ridicată pe vremuri o palisadă. Prima atestare documentară a cetății este în anul 1319, prima cercetare arheologică a fost făcuta între anii 1967 - 1969. Situl este mărginit în sud și est de apele pârâului Cernavodă, spre nord-vest aflându-se două șanțuri cu val. S-au descoperit materiale și urme ceramice atribuite așa-numitei culturi de Ciugud fapt
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
est de apele pârâului Cernavodă, spre nord-vest aflându-se două șanțuri cu val. S-au descoperit materiale și urme ceramice atribuite așa-numitei culturi de Ciugud fapt ce a permis datarea întregii fortificații în secolul al XII-lea. În urma cercetărilor arheologice s-au descoperit urme de locuire (Cod LMI SB-I-m-A-11983.02) încă din vremuri preistorice (Cultura Coțofeni) și romane, fortificația (Cod LMI SB-I-m-A-11983.01) fiind atribuită locuitorilor evului mediu. Pe zona sitului au fost descoperite fragmente de ceramică de tip Ciugud
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
a existat și o așezare neolitică. De la această fortificație și-a primit numele și Orlatul, numit în anul 1322, Comuna de Sub Cetate (Warolyafolw). Cetatea a fost identificată, de catre unii, cu cetatea regală de graniță Salgo (în traducere, Strălucitoarea). În cercetările arheologice pe care le-a efectuat aici, Thomas Nägler menționează existența pe vârful "La Zidu", pe înălțimea de lângă halta CFR, a unui sit arheologic (SB-I-s-B-11984) ce conține o cetate de piatră (Cod LMI SB-I-m-B-11984.01) cu rol de așezare din epoca
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]
-
Cetatea a fost identificată, de catre unii, cu cetatea regală de graniță Salgo (în traducere, Strălucitoarea). În cercetările arheologice pe care le-a efectuat aici, Thomas Nägler menționează existența pe vârful "La Zidu", pe înălțimea de lângă halta CFR, a unui sit arheologic (SB-I-s-B-11984) ce conține o cetate de piatră (Cod LMI SB-I-m-B-11984.01) cu rol de așezare din epoca bronzului (Cod LMI SB-I-m-B-11984.02), ovală, prinsă cu mortar, cu un diametru de maxim 228m, ziduri cu o grosime medie de 1,4m
Cetatea Scurtă (Orlat) () [Corola-website/Science/326079_a_327408]