12,570 matches
-
de istorie nu sunt întotdeauna o ficțiune, un fals - după cum sugerează Barnes, Ion N.Oprea, autor a 34 de lucrări proprii și 9 în colaborare, scoate la lumina zilei din presa vremurilor, din arhivele statului, din opere literar-științifice,din descoperiri arheologice din mărturii transcrise în litere de tipar și scrisori olografe, fapte, stări, concepții asupra cărora nu poate plana îndoiala asupra realității lor. O face cu pasiunea cercetătorului, convins că adaugă ceva ce încă nu s-a spus sau că întărește
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93065]
-
oricărui intelectual. Mai neobișnuit a fost, poate, entuziasmul, aproape agresiv, pe care mi l-a inspirat "nebunia" lui Schliemann de a se duce la Micene, să sape, cu Iliada în mână, fără să-i pese de zâmbetele disprețuitoare ale somităților arheologice, sigure că "impostorul" nu va reuși decât să se acopere de ridicol. Am fost cucerit de fervoarea pe care acest diletant genial a pus-o în pasiunea lui și chiar l-am invidiat. Nu atât pentru ce a dovedit, cât
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
avut parte și de incendii și de cutremure), sarcofage de piatră, vase de pământ ars, o splendidă sculptură reprezentând o Nike înaripată, un orologiu solar, trepte tocite de pași... Dar, pe alocuri, am o senzație de vechime trucată, de scenografie arheologică. Prea sunt frumos aranjate unele vestigii. Mâncăm, din pachete aduse de pe vapor, pe mesele înșirate afară ale unui restaurant care are ceva de cârciumă. Suflă un vânt rece, umed, ploaia pare acum iminentă. Ne ducem apoi la muzeu. Avem, însă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
plictisit, probabil, să ne vadă ciorovăindu-ne, ne face semn să intrăm. Urc de unul singur fosta Cale Sacră, ce suie în serpentină povârnișul pe care, din gloria celui mai mare oracol al antichității, a rămas un fel de cimitir arheologic. Vom sta puțin aici. Autobuzul ne așteaptă să ne ducă înapoi la Atena. N-am timp de reverie și nici chef după sfertul de oră pierdut la intrare. Mă mărginesc să privesc, să încerc să-mi aduc aminte și să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
fusese declara zonă interzisă, pentru că la cutremur se năruise un perete, care dăduse la iveală o mulțime de basoreliefuri preistorice de valoare inestimabilă, dar de când Zsolt ne-a arătat odată o pepită, toată lumea știa că adevăratul motiv nu era descoperirea arheologică, ci faptul că pereții erau doldora de aur, se zicea că ajunge doar să dai cu ciocanul în ardezie, în locurile pe unde trec filoanele, și din perete se și rostogolesc grunjii de aur. Zsolt ne-a povestit că șterpelise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
chestii. Bătrâna s-a ținut bine. Avea o experiență bogată. I-am oferit spre vizionare fața mea întreagă, și e vorba de o față care de obicei le lasă late pe toate, o față mare și cenușie, un adevărat șantier arheologic pe care s-au păstrat vestigiile adolescenței, ale hranei proaste și ale banilor niciodată suficienți, fața unui șarpe gras în care s-au săpat adânc toate păcatele. Preț de câteva clipe am avut parte, la rându-mi, de toată fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
membru emerit al Academiei de medicină din România, în care, la cap. “Evreii și medicina iudaică” evreii stârnesc o adevărată simpatie și recunoștința aportului lor în științe, filosofie, religie, etc.; a întâlnit pasiunea evreilor pentru vindecarea oamenilor, probată cu descoperiri arheologice (manuscrisele de la Marea Moartă și cele din grotele de la Qumram), a reținut nume de mari medici evrei între care Maimonide (1135-1204), rabin medic și filosof, care poate fi considerat unul dintre părinții medicinei și a cărui rugăciune-testament completează Jurământul lui
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
ar vrea oamenii s-o numească, divinitatea este una singură... — Mi-ai înțeles gândurile, spuse repede Împăratul. Vei începe imediat. În timp ce dădea porunca aceea, nici el, nici oamenii săi nu bănuiau că proiectul lui avea să dea naștere unei enigme arheologice. Fiindcă în nici un text de istorie antică ajuns până la noi nu există vreun rând despre ceea ce tânărul Împărat, în acea îndepărtată zi de ianuarie, a hotărât să construiască pe Lacus Nemorensis. După optsprezece secole, lângă lac avea să fie descoperit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
timone enorme, dar nu și vâsle sau vele. Cea de-a doua, în schimb, deși se afla pe lacul acela mic, avea furcheți pentru șaizeci de vâslași. Ce însemna asta? Și cine construise corăbiile acolo? Cine le scufundase? O enigmă arheologică și o totală, nedreaptă tăcere a istoricilor. Într-o zi însă, de pe epave s-au recuperat câteva bucăți de plumb. După îndepărtarea mâlului, pe metalul moale s-a observat, imprimat clar și perfect lizibil, intact, sigiliul constructorului. Era un nume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de simplă de a studia serios personalitatea și țelurile celui care a dorit să construiască două corăbii splendide, fără egal în civilizația noastră. S-a afirmat, cu naivitate, că era vorba de două nave militare sau destinate orgiilor, de parcă informațiile arheologice s-ar putea preta unor utilizări atât de diferite. Dar în acea îndepărtată zi de ianuarie, Claudius, poetul mistic, spusese: — Corabia sacră, Ma-ne-djet, care se învârtește încet, urmărind luna de pe cer, reprezintă marea călătorie a sufletului. Știi rugăciunea? Tunc minor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
fost descoperite, cu inevitabilele deteriorări suferite, după douăzeci de secole. Astăzi, încă mai putem admira pe acel zid enigmaticul surâs al filosofului care-și contemplă moartea. Lacurile sacre din deșertul Egiptului și misterioasele corăbii isiace. După milenii de abandon, săpăturile arheologice au scos la iveală, în apropiere de templul de la Sais (unde bătrânul preot i-a dezvăluit lui Gajus Caesar vechile mistere), o mare depresiune circulară, acoperită de nisip, iar de jur împrejur un drum pavat cu dale. La fel s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
papală. În cele din urmă, a fost transformat în teatru unde se prezentau celebrele operete franțuzești. Abia după o mie nouă sute de ani structurile imperiale au ieșit din nou, incomplet, la lumină. Iubirea și ura față de Germanicus au lăsat mărturii arheologice. În 1963, de pildă, la Amelia, în Umbria, printre niște vechi ruine s-a descoperit o statuie de bronz înaltă de aproximativ doi metri, însă spartă în bucăți. A fost reconstituită cu grijă, dovedindu-se o reprezentare a lui Germanicus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
sub o grămadă de țigle. Sau, în vechea Velleia, în apropiere de Piacenza, o superbă statuie a Agrippinei, pe care Maria-Luiza de Austria, soția lui Napoleon, a găsit-o și a pus-o într-un muzeu. Cea mai emoționantă descoperire arheologică legată de această poveste este un cub de marmură gol pe dinăuntru. Făcea parte din monumentul funebru al Agrippinei și conținea urna cu cenușa ei, deoarece pe el se află o inscripție dictată, cu siguranță, de fiul său ajuns împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Palatinus, își afirma puterea temporară asupra Romei. Curând a venit însă Evul Mediu, cu ura lui ideologică și furturile de lespezi de piatră, cărămizi și țigle. Din superbele edificii augustiniene avea să rămână prea puțin: descrierile istoricilor și minuțioasa reconstituire arheologică. Din cele cincizeci de herme din marmură neagră veche ce împodobeau sanctuarul lui Apollo, de pildă, au fost dezgropate trei, expuse astăzi în penumbra umilitoare a unei săli mici, alături de alte rămășițe. Din gigantica statuie a zeului au fost descoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vârful colinei Palatinus contra modestei sume de 50.000 de scuzi. Abia în 1870 tânărul stat italian, prin exproprieri și prin cumpărarea parcului, a unor mănăstiri și vile, a reușit să inițieze pe colina imperială primele tentative confuze de cercetare arheologică. Lacus Nemorensis. În 1840, pictorul englez John Turner, care a coborât pe serpentinele drumului până la lac, a pictat cu sensibilitate romantică ruinele marii peșteri, odeion, și sculpturile acoperite aproape în întregime de mărăciniș. Cercetarea misterioaselor ruine a fost îngreuiată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
Castelli Romani, un incendiu sălbatic avea să transforme în cenușă ceea ce douăzeci de secole nu reușiseră să distrugă. Puține obiecte, mutate anterior în alte locații sau scăpate din întâmplare de furia flăcărilor, au rămas să dea mărturie despre o aventură arheologică singulară. Pe puntea primei corăbii care a ieșit la suprafață, începând de la cea de-a șaizeci și doua ordonată, adică a șaizeci și doua bârnă transversală, s-a descoperit un bloc de o grosime excepțională, un solid amestec de calx
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
întru veșnică amintire: coliere, brățări, veșminte de mătase, sistre, vase pentru arderea parfumurilor. Piatra a fost descoperită după multe veacuri, fără ca pe moment să se înțeleagă originea ei. Edificiile egiptene necunoscute. Visul neîmplinit al călătoriei în Egipt a lăsat mărturii arheologice. Prin 1830, cercetătorul Girolamo Segato a făcut o călătorie în Egiptul de Sus, unde a dat peste un templu pe care grecii l-au numit Tentyris, iar noi îl numim Denderah, dar care, în realitate, purtase numele mistic Iunit Tentor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
biblioteci bizantine sau în mănăstiri din Occident, când amintirea vechiului imperiu era înecată în ură. Astfel, de foarte multe ori, pentru a avea o poveste istorică autentică trebuie să luptăm cu caracterul incomplet sau cu parti-pris-urile mărturiilor scrise. Însă descoperirile arheologice - edificii, inscripții, monede, morminte, ostraka, obiecte de marmură și bronz, fresce, bijuterii, țesături, monumente... - se ivesc din trecut, glasuri ale unor mărturii incoruptibile. Familia Julia-Claudia schemă v. original pp. 488-489 ............. linia familiei Julia ---------linia familiei Claudia condamnări și / sau moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
virgin, ales. Viața lui de explorator al sufletului popular, cadru care închide în straturi trecutul și încolțește cu frăgezimi naive viitorul, e plină de surprinderi rare și de preț”. Avem, așadar, o imagine a tradiției dinamice, „explorate” (inovate) fantezist, deopotrivă arheologic și genuin-prospectiv: un altfel de „primitivism” modern, pus într-o surprinzătoare analogie cu cazul dramaturgului irlandez John Millington Synge, „pe care poetul Yeats l-a izgonit din Parisul unde se irosea în frămîntări sterile tocmai în insulele Aram”; acolo, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe filiera folclorului sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o cultură periferică „minoră”. Pînă la un punct, neo-păgînismul bizantinizant - în cheie expresionist-folclorică - al lui Lucian Blaga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
imediat, ce este de făcut cu parcarea subterană ce se construia în București, unde după trei săptămâni de săpături, lucrătorii de la parcarea subterană au dat peste niște ziduri și peste ceva oale mai ciobite. Băsescu a decretat imediat, că situl arheologic respectiv este o pivniță plină cu murături din secolul XVIII și fiindcă nu avea și butoaie cu vin, săpăturile vor continua, numai că trebuie instalat un paravan, ca să nu râdă lumea de muncitorii de acolo care totuși muncesc, o apucătură
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
-se în colivie, un montaj cu butoaie și vopsea roșie curgând pe jos, sugerând a fi o mare pată de sânge etc., nu mi-au putut schimba proasta impresie despre noua tendință a artei, nefericita idee de a combina vestigiile arheologice cu așa-zisa artă a sec. XXI, ba, din contră, mi-a creat o stare de disconfort și nefericita impresie că mă aflu în fața unui al unui film de groază nereușit, creat de un individ fără talent, care nu o
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
după un număr de zile, ca să afle apoi că de fapt trecuse un veac. Basmul e din Vietnam. Vor mai fi și altele... - Basmele astea sunt foarte frumoase, numai că tema comună nu e altceva decât un simbol. - Ai dovadă arheologică, materială că e numai un simbol? - Cred că dovezi arheologice trebuie să-ți cer eu!... Vrei neapărat să-ți justifici ipoteza durerii și întoarcerii unui pământean prin cosmos cu viteza luminii, însă... - Însă cum voiai să interpreteze altfel lucrurile niște
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
fapt trecuse un veac. Basmul e din Vietnam. Vor mai fi și altele... - Basmele astea sunt foarte frumoase, numai că tema comună nu e altceva decât un simbol. - Ai dovadă arheologică, materială că e numai un simbol? - Cred că dovezi arheologice trebuie să-ți cer eu!... Vrei neapărat să-ți justifici ipoteza durerii și întoarcerii unui pământean prin cosmos cu viteza luminii, însă... - Însă cum voiai să interpreteze altfel lucrurile niște martori oculari aproape primitivi ai acestei relativități a timpului pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
îi înlănțuie capul în cravașă și îl plesnește la fund. Canarul, câinele, pisica, șantierul, toată lumea râde. Nu toată lumea. Dacă în domeniul performanțelor și expedientelor amoroase, Ulpiu Galopenția pare condamnat să rămână toată viața un biet Viorel, în celălalt domeniu, pur arheologic, formidabila sa dotare naturală, tenacitatea, intuiția artistică, înclinarea către răbdare, precum și frica de-a mai dormi noaptea, singur, în baracă, într-un loc reperabil adică, îl conduc spre minuni realizate în lucrul său. Din depozitul de sfărâmături împrăștiate și lepădate
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]