14,490 matches
-
ale ei au fost asasinate de un grup de 5 husari republicani pe treptele castelului Boistissandeau din localitatea Les Herbiers. În 1942, castelul a fost donat congregației "Frères de Saint-Gabriel" care au instalat un noviciat în castel. Cu prilejul reabilitării castelului, în capela acestuia a fost instalat vitraliul "Massacrarea Doamnei de Hillerin", executat de maistrul sticlar Van Guy în 1957 Marie-Anne Vaillots s-a născut în 13 mai 1736 la Fontainebleau. Tatăl ei a murit la câteva luni după nașterea ei
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
la Orléans în 1857. Ea este cunoscută pentru memoriile sale, care prezintă războiul de Vendée din punctul de vedere ar regaliștilor. Un vitraliu dedicat marchizei de La Rochejaquelein, realizat de maistrul sticlar parizian Émile Hirsch (1832-1904) a fost instalat în capela castelului de Clisson din Boismé cu ocazia renovării acesteia în 1878. Unele din vitraliile mai moderne abandonează reprezentările figurative și prezintă diferite imagini alegorice. Dintre acestea pot fi menționate: Vitraliile bisericilor din zona în care a avut loc războiul din Vendée
Vitralii despre războiul din Vendée () [Corola-website/Science/316681_a_318010]
-
apărare triplă a hotarelor. Linia exterioară o constituiau akritai, categorie pe care împăratul a readus-o la viață, eliberând-o de toate impozitele și acordându-i privilegii funciare. Așezările de akritai se sprijineau oe un redutabil lanț de cetăți și castele, cu puternice garnizoane de mercenari-a doua linie. În sfârșit, în interiorul statului apărea, în caz de pericol, linia a treia-milițiile kataphraktarilor-pronoiari (mai târziu, aceștia erau numiți kaballarioi), cu detașamentele lor. Unitățile auxiliare-artileria, infanteria, precum și inginerii-erau, în general, mercenare, dar erau
Theodor I Laskaris () [Corola-website/Science/316751_a_318080]
-
în mai toate orașele și comunele din Italia medievală, mai cu seamă între secolele al XII-lea și al XIV-lea. Cele două grupuri susțineau Statul papal, respectiv pe împăratul german. Denumirea de ghibelin provine, după toate probabilitățile, de la numele castelului Waiblingen, aparținând regelui Conrad al III-lea de Hohenstaufen, în timpul disputei sale cu ducele de Bavaria, susținut de papalitate. Pronunțat ca "Wibellingen", numele castelului a devenit în limba italiană "Ghibellino". Cele două denumiri, guelfi și ghibelini, au apărut în Italia
Ghibelini () [Corola-website/Science/315001_a_316330]
-
susțineau Statul papal, respectiv pe împăratul german. Denumirea de ghibelin provine, după toate probabilitățile, de la numele castelului Waiblingen, aparținând regelui Conrad al III-lea de Hohenstaufen, în timpul disputei sale cu ducele de Bavaria, susținut de papalitate. Pronunțat ca "Wibellingen", numele castelului a devenit în limba italiană "Ghibellino". Cele două denumiri, guelfi și ghibelini, au apărut în Italia în vremea împăratului Frederic I "Barbarossa".
Ghibelini () [Corola-website/Science/315001_a_316330]
-
(徳川家康, în japoneză, Tokugawa Ieyasu, Tokugawa fiind numele de familie) (n. 1542; d. 1616) a fost primul șogun din șogunatul Tokugawa. Născut în castelul "Okazaki" (în provincia "Mikawa", astăzi în prefectura Aichi), cu numele de "Tokechiyo Matsudaira" (Matsudaira fiind numele de familie), a fost fiul lui "Hirotada Matsudaira", un fel de mic hatman. Mama sa, care va fi cunoscută ulterior sub numele de "Odai
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
primind la scurt timp după aceasta permisiunea de a se întoarce în propria provincie, unde își va schimba numele în "Motoyasu". Cu tatăl său, Hirotada, decedat în 1549, Motoyasu era acum șeful clanului, și după scurt timp de la revenirea la castelul Okazaki, începe pregătirile de război cu "Nobunaga Oda", care amenința să atace provincia Mikawa. Reintrând în posesia celor două castele pierdute de tatăl său, "Terabe" și "Hirose", precum și partea de vest a provonciei Mikawa, Motoyasu ocupă provincia "Suruga" (actualmente în
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
Motoyasu". Cu tatăl său, Hirotada, decedat în 1549, Motoyasu era acum șeful clanului, și după scurt timp de la revenirea la castelul Okazaki, începe pregătirile de război cu "Nobunaga Oda", care amenința să atace provincia Mikawa. Reintrând în posesia celor două castele pierdute de tatăl său, "Terabe" și "Hirose", precum și partea de vest a provonciei Mikawa, Motoyasu ocupă provincia "Suruga" (actualmente în prefectura Shizuoka). În 1561, Motoyasu abandonează alinața cu clanul Imagawa și se aliază în schimb cu Nobunaga Oda, fostul inamic
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
pe care le avea (inclusiv Mikawa), dar în schimb va primi 8 provincii din regiunea Kantō, făcându-l să aibă venituri de 2 557 000 "koku" de orez. Ca reședință își alege micul port Edo (provincia "Musashi"), unde construiește un castel pe ruinele unei fortărețe pe care o construise în sec. 15 "Dōkan Ōta". Gâsind diferite pretexte, Ieyasu nu va participa la expedițiile lui Toyotomi în Coreea, expediții care îl vor consuma pe aceste din urmă până la sfârșitul vieții. Pe patul
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
mută la Sumpu (actualmente orașul Shizuoka), lucru ce nu l-a împiedecat să se amestece în problemele vremii, în special în relațiile cu celelalte clanuri. Pentru a preveni o concentrare de putere în jurul lui Hideyori, fiul lui Hideyoshi Toyotomi, atacă castelul Osaka de două ori, în 1614 și în 1615, cucerindu-l la a doua încercare și distrugând fortificațiile exterioare. Hideyori a preferat să comită seppuku, dar fiul său de 17 ani, "Kunimatsu", a fost decapitat. Puterea clanului Tokugawa era acum
Ieyasu Tokugawa () [Corola-website/Science/315007_a_316336]
-
de copii, facând-o una dintre cele mai bine citite autoare din istorie. Ea s-a făcut cunoscută datorită Cronicilor cu Vampiri, iar „” se intregrează seriei noilor cronici vu vampiri. „” a fost lansat în 1999. În secolului al XX-lea, de la castelul lui în partea de nord a Toscanei, Vittorio își scrie tragica poveste de viată. În 1450, Vittorio este un nobil de șaisprezece ani,a cărui familie este asasinată de către un puternic și vechi grup de vampiri. Cu toate acestea Vittorio
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
Ursulei, o vampiroaică care se îndrăgostise de el. Cu toate acestea el o ura, ea fiind asasina fraților săi, dar o și iubea fără să-și dea seama. După ce și-a înmormântat familia s-a hotărât să plece din acel castel blestemat, și asta a și făcut la lumina protectoare a primelor raze de soare. Gândul său era acela de a ajunge la Florența, dar pe drum se rătăcește și ajunge într-un oraș foarte bizar, acolo nu existau copii mici
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
care i-o purta și îndrăgostindu-se de ea. La scurt timp după această întâmplare tânărul nobil dezleagă și misterul absenței copiilor și bătrânilor din sat, ei fiind luați de către vampiri la un anumit interval de timp și duși la castelul lor unde urmau a fi sacrificați. Vittorio se hotărăște să-i urmeze pe vampiri și astfel ucide unul dintre ei, dar descoperă și locul unde aceștia își petreceau timpul. Odată ajuns acolo descoperă o cetate veche, în stil franțuzesc cu
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
deoarece este singurul om care știe unde sunt vampirii și dacă are voință și crede cu adevărat îi va învinge. În acest moment Vittorio este hotărât să distrugă acel cuib de șerpi veninoși care omoară fără milă. În drum spre castel este însoțit de cei doi îngeri ai lui Fra Fillipo, și de mai marele îngerilor, ei fiind acolo doar pentru a-l însoți, ne-având voie să și intervină. Tânărul Vittorio ajunge la castelul blestemat în zorii zilei și intră
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
omoară fără milă. În drum spre castel este însoțit de cei doi îngeri ai lui Fra Fillipo, și de mai marele îngerilor, ei fiind acolo doar pentru a-l însoți, ne-având voie să și intervină. Tânărul Vittorio ajunge la castelul blestemat în zorii zilei și intră în cripta unde dormeau vampirii, îi omoară fără milă aruncându-le capetele sub razele soarelui pentru a arde. El îi omorâse pe toți înainte de apusul soarelui, dar mai rămăsese Ursula, pe care nu avea
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
unde îi văzuse întâia dată. Astfel Vittorio și Ursula au continuat să facă numeroase victime inocente, dar cu toate aceste sufletul i-a rămas uman, iar dragostea lor este pură și eternă. Motiv pentru care ei s-au retras la castelul unde a copilărit tânărul adolescent de odinioară, iar după 500 de ani s-a hotărât să-și scrie povestea. O poveste, nu despre faptele sale întunecate, ci despre chinurile și suferințele prin care a trecut pentru a ajunge un vampir
Vampirul Vittorio () [Corola-website/Science/315018_a_316347]
-
este o asociație culturală și sportivă al carei obiectiv principal este de a construi castells (castele umane). Aceasta are statut de asociație cu interes public. Grupul a fost fondat în 1948 în Vilafranca del Penedès, ca răspuns la creșterea interesului pentru construcția de turnuri umane, o tradiție catalana care a evoluat încă din secolul al XVIII
Castellers de Vilafranca () [Corola-website/Science/315032_a_316361]
-
agitată din această perioadă a dus la revolta și eventuala separare a diverselor domenii ale ducatului, ce vor avea o existență mai mult sau mai puțin independentă pentru restul Evului Mediu. Astfel apar următoarele state în cadrul Imperiului: Gerard construiește un castel senioral lângă o mică localitate, Nanceio, localitate ce va devenii capitala ducatului, Nancy. La moartea lui Gerard, contele de Bar și cumnatul lui Frederic III contestă succesiunea, dar împăratul tranșează în favoarea fiului lui Gerard, Thierry. Rivalitatea între ducii de Lorena
Ducatul Lorena () [Corola-website/Science/315051_a_316380]
-
(Maria Alexandrine Freiin von Vetsera) (n. 19 martie 1871, Viena - d. 30 ianuarie 1889, Castelul Mayerling) a fost o baronesă austriacă, iubita lui Rudolf, Prinț Moștenitor al Austriei. Maria Vetsera a fost fiica baronului Albin Vetsera și a Helenei Baltazzi. Ca și alte fete tinere de la curte, ea a fost fascinată de Arhiducele Rudolf, pe
Maria von Vetsera () [Corola-website/Science/315065_a_316394]
-
întâlni pe Rudolf de mai multe ori în taină, întâlniri amoroase secrete înlesnite de baroana Larisch, o verișoară a prințului, și de Agnes Jahoda, camerista Mariei. Pe 28 ianuarie 1889, către ora 15, cei doi îndrăgostiți s-au întâlnit la castelul de vânătoare al prințului, în Mayerling. Prințul își petrecuse noaptea dinaintea acestei întâlniri cu Mizzi Caspar, o amantă, care ulterior va povesti că Rudolf, contrar obiceiurilor sale, era turmentat. În dimineața zilei de 30 ianuarie 1889 au fost găsite cadavrele
Maria von Vetsera () [Corola-website/Science/315065_a_316394]
-
a regelui Iacob I al Angliei. A doua fiică a regelui Frederick al II-lea al Danemarcei, Ana s-a căsătorit cu Iacob în 1589 la vârsta de paisprezece ani și a avut patru copii. Ana s-a născut la castelul Skanderborg în Danemarca. Nașterea ei a fost o lovitură pentru tatăl său, regele Frederick al II-lea al Danemarcei, care spera un moștenitor. Totuși, trei ani mai târziu, mama Anei, Sofia de Mecklenburg, l-a născut pe viitorul Christian al
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
asupra fiicei mai mari, însă Frederic a logodit-o pe Elisabeta cu Henry Julius, Duce de Brunswick, promițând scoțienilor a doua fiică a sa, Ana. La 20 august 1589, Ana s-a căsătorit prin procură (lipsa mirelui) cu Iacob la Castelul Kronborg; mirele a fost reprezentat de George Keith, al 5-lea Conte Marischal. Zece zile mai târziu, Ana a plecat spre Scoția dar flota ei a fost copleșită de o serie de peripeții, în cele din urmă fiind forțată să
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
călătorit pe uscat până la Oslo, însoțită de Contele Marischal și de alți membri ai ambasadelor scoțiane și daneze. Ana și Iacob s-au căsătorit formal la Oslo la 23 noiembrie 1589. La 22 decembrie, Iacob a vizitat noile rude la Castelul Kronborg din Elsinore, unde tinerii căsătoriți au fost întâmpinați de regina Sophie, de regele Christian al IV-lea în vârstă de doisprezece ani și cei patru regenți ai lui Christian. Cuplul s-a mutat la Copenhaga la 7 martie și
Ana a Danemarcei () [Corola-website/Science/315098_a_316427]
-
verniană. În afara lor apar și alte zone europene, cum ar fi Scandinavia în "O călătorie spre centrul Pământului" și "Un bilet de loterie", Prusia în "Drumul Franței", Țările baltice în "O tragedie în Livonia", Imperiul Habsburgic în "Mathias Sandorf" și "Castelul din Carpați", Italia în "Mathias Sandorf" și Imperiul otoman în "Ocolul Pământului în 80 de zile", "Arhipelagul în flăcări" și "Kéraban Încăpățânatul". Acest din urmă roman constituie un prilej perfect pentru Jules Verne de a descrie bazinul Mării Negre, în timp ce în
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]
-
oțel folosit pentru a explora India în "Casa cu aburi", sau mașinăria capabilă să circule atât pe pământ, cât și prin apă și aer din "Stăpânul Lumii'. Lor li se adaugă un precursor al televizorului aflat într-una din încăperile castelului transilvan de la Colț și prezentat în romanul "Castelul din Carpați". Dar poate cea mai deosebită dovadă de vizionarism științific a constituit-o imaginarea zborului spre Lună. Latura științifică aflată la baza lansării vehiculului cu care protagoniștii romanelor "De la Pământ la
Voyages extraordinaires () [Corola-website/Science/315104_a_316433]