13,496 matches
-
propună propriile-i deziderate sau legi. El nu poate avea dreptul la așa ceva, el nu e „din lumea lor”, iar lumea lor, mai știi, poate chiar lumea, nu e făcută pentru inși de teapa lui! În timpul copilăriei și tinereții, o ciudată „autoriate” o exersau asupra mea femeile și, uneori, chiar și fetele care erau cu câțiva ani mai În vârstă. O pulsiune precoce sexuală poate explica acest fapt, dar și, printre altele, o nevoie, o foame adâncă, devoratoare, de autoritate care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
adevărata, insuportabila sa față”, orbindu-i și culcându-i la pământ pe cei care voiau „să-l Înțeleagă”. Și ei l-au și „Înțeles”, dovadă că l-au urmat și și-au anulat viața lor pentru ideile lui, atât de ciudate - pentru vremea sa, dar și pentru orice altă vreme! - și ciudățenia lor, a apostolilor săi, este că l-au urmat deplin fără să-l Înțeleagă cu adevărat. Dar ce, putea fi el oare Înțeles?! Sau doar fals Înțeles, cum l-
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
fapt de Adevărul său, de ceea el este! - și unul din sensurile numelui său, Iehova sau Iahve, este, nu-i așa: „cel ce este!” - tot astfel „el”, ceea ce numim Prezentul, este cu adevărat Adevărul. Dar, curios - este oare singurul lucru ciudat În istoria noastră spirituală? -, noi nu avem nevoie de acest adevăr și nu numai pentru „simplul” motiv că nu-l putem suporta cu fragilele noastre alcătuiri corporale și psihice: nu, ci pentru că „el”, se pare, nu este făcut pentru noi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cei mai mari, mai originali creatori ai literaturii moderne române; și nu numai! L-am „văzut” pe prietenul meu, brusc, aproape cu brutalitate, pe Nichita În acea orgie gesticulatorie și afectivă a lui Mitia, de fapt am „presimțit”, cu o ciudată limpezime și acuitate a „vederii vitoare”, un alt Nichita, care, ca și acel ofițer nesocotit și generos, avea să-și transforme uriașele-i calități intelectuale și sufletești În tot atâtea arme contra sa, de care, În roman, aveau În mod
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ține „județ” grav și definitiv În orele cele mai neașteptate ale nopții sau În situațiile cele mai „nepotrivite”, mai „neașteptate” ale vieții noastre, ale acelui „diurn” care ne aruncă, Împinge și Împotmolește În formele cele mai previzibile, abrutizante, dar și ciudate, ale acelui „moloz social” care adeseori ne face dacă nu să uităm, să dăm Însă pur și simplu la o parte ceea ce este esențial În noi, din „misia noastră” pe pământ, din „rolul nostru pe Terra” cum spune Th. Mann
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când ambii parteneri au dreptate, exponențiali, ambii, ai unor adevăruri imuabile, eterne, iar „nebunia” lor nu este alta decât aceea de a voi să Întrupeze Legea! În vremurile moderne, exilul - mă repet, cer iertare! - exilul era o formă a unei ciudate victorii, a capacității unor indivizi de a scăpa din „lagărul tiraniei”, roșu sau negru, fascist. Nu discut aici cine are dreptate, Grecii, care făceau din fuga de polys sau din alungarea cuiva o nenorocire, sau noi, care ne apărăm azi
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nevoie de organizare economică și administrativă, de eradicare a corupției la atâtea nivele majore ale societății, de rezolvarea șomajului etc. etc.! Da, sunt de acord, numai că... eu sunt de părere că nu vom rezolva niciodată aceste grave probleme, aceste „ciudate” și grave „Întârzieri” În plan european, numai cu „eficiente și adaptate” măsuri consfințite, Încă o dată, de o putere străină, binevoitoare, de astă dată, dar!... Mai bine zis: nu cred că vom „ajunge din urmă” statele europene, În rândul cărora ambiționăm
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
În refuzul multor colegi de-ai mei față de revista pe care o făceam, dincolo de rezerva pe care o aveau pentru echidistanța mea politică, este și această intoleranță de gust, această acaparare a unui singur fel de a vedea lucrurile, fapt ciudat, În cultură mai ales, unde „viitorul” se anunță adesea pe mai multe căi. Îmi amintesc de o discuție cu ministrul de atunci al Culturii, Andrei Pleșu, când Îmi reproșa, În vastul său cabinet, nu numai că tirajul revistei scădea văzând
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
pe lângă catedra prof. Heitmann, susținător al literelor noastre și prieten cu Crohmălniceanuă, și Sami m-a rugat, când mă’ntorc În țară, să-l caut pe prietenul lui Pleșu și să Încerc să-l Încurajez, aflându-se el Într-o „ciudată belea”; Într-adevăr, cu „ocazia” scandalului „meditației transcendentale”, alături de Marin Sorescu, fusese „prins” și Andrei Pleșu, tânăr eseist și cronicar de artă plastică a cărui figură extrem de expresivă o Întrezărisem odată la restaurantul Uniunii Scriitorilor: un tânăr Socrate, grav, cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
lor „le mergea foarte rău”, Într-un fel, ca filosofi, situația lor era chiar mai disperată decât a noastră, literați având un nume, un public larg și o critică, care, prin câteva nume prestigioase, ne sprijinea. Inteligenți, școliți la acea ciudată „universitate” a lui Noica de la Păltiniș, pe care, mai mult decât scrierile filosofului, o făcuse celebră cartea lui Liiceanu Jurnalul de la Păltiniș - atacată, e drept, de unele oficine culturale, dar apărută În „absența autorului” din țară, fapt ce nu prea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai fi scris și publicat, desigur cu extraordinare eforturi, câteva cărți interesante, de reală valoare pentru cultura noastră. Care suferă, sărmana, de una din cunoscutele boli ale unei culturi tinere: un fel de poliomielită a vocației de gen, o oprire ciudată a energiei creatoare aproape imediat după un Început exploziv și aparent extrem de promițător, o sterilitate precoce, o mică paranoia literară secondată de o pierdere aproape totală a simțului autocritic. Acolo unde tânărul „talentat” creator român se oprește, același tânăr german
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
reușise să publice sub nasul cenzurii atotputernice și al partidului câteva romane nu prea „realist-socialiste”, ba, dacă te uitai mai cu atenție, se pare că erau chiar Îmbibate, aceste pagini masive, de un clar spirit „anarhic-individiualist” și care preamăreau filosofi ciudați, „anti-umani”, dacă nu „fasciști” de-a dreptul, cum era Neamțul acela... cum dracu’l chema... ah, da, parcă Nietzsche!... Aminteam mai sus, cu o impardonabilă concizie, despre lupta continuă, În forme dure, uneori dialectice, Între „individ și masă”. Ei bine
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea singurătate dură, impusă, ce seamănă cu declasarea! - și nici de indiferența sau trădarea „jenată” a prietenilor, de sărăcie sau de ridicolul pe care-l stârnește demnitatea noastră, regăsită și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acest prag ca pe unul convivial, pictura, mai ales, ne Înfățișa un bătrân venerabil, Înconjurat pe patul de moarte de numeroasa și respectuoasa familie, astăzi stațiunile de reanimare din toată lumea ne arată inși prinși În ghearele morții, izolați sub aparate ciudate, luptând uneori săptămîni dacă nu și ani Întregi cu ceea ce pare a fi cel mai aprig, mai nemilos dușman al omului, răpindu-i-se astfel, acestui moment, acestor ceasuri, demnitatea lor firească. Spaima de moarte, În cazul meu, s-a
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
impregnată de reflexe și obiceiuri care nu-mi sunt familiare. Și-apoi, faptul că acel tinerel, care avea o slujbă modestă la un ziar și, practic, nici nu prea avea locuință, mi-a citit și câteva versuri cu un timbru ciudat, nou, aș spune că a contat prea puțin. Deși, evident, a contat enorm apoi, când acel tinerel a semnat sub numele de Nichita Stănescu, la Începutul anilor șaizeci, câteva volume care purtau titlurile O viziune a sentimentelor sau Dreptul la
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
am trecut, ridicând privirea spre monstruosul și „armonicul” firmament, spre Sublimul Însuși, care, cum o spuneam, ne turtește tocmai printr-o inexprimabilă, dar acut resimțită disproporție, după „un moment” de clătinare, de umană și, adeseori, repetată clătinare, prin acest reflex ciudat, poetic, cum l-am numit, Îmi fac Într-un anume fel curaj - de fapt, mă Îndrept plin de orgoliu și mai ales de o ciudată bucurie de a fi! - și declar a fi, a deveni cu adevărat, dacă nu scopul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
disproporție, după „un moment” de clătinare, de umană și, adeseori, repetată clătinare, prin acest reflex ciudat, poetic, cum l-am numit, Îmi fac Într-un anume fel curaj - de fapt, mă Îndrept plin de orgoliu și mai ales de o ciudată bucurie de a fi! - și declar a fi, a deveni cu adevărat, dacă nu scopul, atunci oricum centrul acelei demonstrații gigantice de materie și mișcare: prin simpla, consecventa mea spiritualitate, ea Însăși un alt firmament, răsfrânt Înlăuntru. Spre care... Înlăuntru
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
armonicul de dizarmonic, trecătorul de etern, de acel „etern” de care Încă o dată e capabil creierul nostru ce se mișcă pe acele „cârje” sau „prejudecăți miraculoase” ale cauzalității. 4 Și, recunosc Încă o dată, vitalismul meu neînfrânat sau, mai știi, o ciudată și extravagantă asociere a genelor sau neuronilor, care m-au Împins mereu să-i contrazic pe toți cuminții din jur și din cărți, chiar și stimabile, cînd se plângeau de scurtimea vieții sau chiar de ea Însăși, de felul cum
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dimineți. Sau vise! Și azi, aflat În al optulea deceniu de existență, la patruzeci de ani de la plecarea dintre cei vii, figura Tatălui meu - un bun și onest tată de familie, un vrednic cetățean! - Îmi apare În vise, cu o ciudată insistență și regularitate, Încruntat, aproape dușmănos, de parcă nu mi s-a sfârșit copilăria, dependența de teribila sa autoritate, incapacitatea mea de a fi stăpân pe actele și reacțiile mele. Și-apoi, tinerețea! Pubertatea, adolescența și lunga, sâcâitoarea mea post-adolescență, timp
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
eu, este o stare vecină cu nebunia, a unui individ, dacă prin nebunie Înțelegem și altceva decât clasicele stări psihotice studiate la școală și aplicate În psihiatrie. Acea nebunie În care zac grăunțele viitoarelor mari descoperiri științifice sau ale unor ciudate și tulburătoare viziuni artistice, cele care, după ce Înfrică și consternează una sau două generații, adapatate unor alte canoane, zise „clascie”, Îi umplu de uimire și de entuziasm pe urmașii lor; care nu, nu sunt mai „inteligenți”, mai puțin „mediocri” decât
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ce să facă deoarece „nu există cuvinte pentru a o exprima!”, cum se cântă pe toate meridianele. Beția, beția de toate felurile, este un „transport”, o ieșire din „ceea ce ne este dat”, bine și, mai ales - rău, cum spuneam, o ciudată, Înecăcioasă și „vinovată” formă a libertății. O revoltă contra destinului - cel imediat, dar și cel „mare”, cel invincibil și absurd, cel care ți-a croit o „haină” care nu este pe măsura ta, o „haină” care seamănă adeseori cu acele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
se pare că nu scriam rău Înainte, cel puțin așa m-au lăsat să cred cei mai importanți critici și nu puțini lectori, decenii la rând, nu?!... Atunci, de ce m-aș „schimba”, de ce aș intra eu Însumi, spuneam, În această ciudată, mi se pare, „diagonalizare”! Și-apoi... continuam eu, imperturbabil, făcând față evidenței, deoarece În jurul meu și al nostru, de câțiva ani, Pleșu avea dreptate, au „diagonalizat” nu puține dintre vârfurile literare românești, ba unii, siguri de farmecul sau prestigiul lor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
altele; sau este o simplă eroare de perspectivă, deoarece ne-am aflat În mijlocul valurilor și vâltorilor sale!... Nu, nu opusul unei nenorociri este leacul destinului, ci... tocmai acea „nenorocire, necaz mare sau catastrofă” este „leacul”, dacă ai „inconștientul curaj” sau „ciudata, nebuna inspirație” de a-l repeta, chiar și În alte sau aceleași condiții, la o altă vârstă și când, mai ales, părea că ești ferit pentru totdeauna de acest „fel, tip” de nenorociri, de catastrofe, nedreptăți sociale! Iar eu nu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
aplecăm asupra propriei noastre „fântâni existențiale”, splendida metaforă „a fântânii” cu care-și Începe Th. Mann uriașul edificiu „fals istoric” al vechii Biblii și al istoriei din Iosif și frații săi. Iar Proust, la rândul lui, Își Începe vasta și ciudata epopee a „falsului trecut” prin căderea În somn, o „altă fântână”, nu-i așa: somnul ca o „lentilă” aburită și În același timp aptă de a scoate la suprafața psihicului anesteziat și Încordat - eliberat de stimulii cotidieni, deconcertanți și superficiali
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
rând; de altfel, eu Însumi, În ciuda aparențelor și a unor bâiguieli critice despre „megalomania lui Breban”, nu sunt convins de „absoluta valoare” a textelor mele și cred, am mai spus-o În câteva rânduri, că adevărata valoare În cariera noastră „ciudată”, a artiștilor creatori, se arată abia În postumitate! Nu atât „valoarea”, pe care, de bine-de rău, o indică și antumitatea și vocile ei autorizate, critice, mai ales dacă această confirmare de critică și de public trece granița mai multor decenii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]