12,003 matches
-
Irlandei, astăzi în Irlanda - 20 ianuarie 1928, Londra, Regatul Unit) a fost un ofițer al Marinei Regale Britanice. În primii ani ai secolului al XX-lea, a servit ca amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare. De Robeck a comandat forța navală aliată din Dardanele în timpul Primului Război Mondial. Campania sa de forțare a strâmtorii, demarată la 18 martie 1915, a fost aproape de succes, artileria turcă de pe uscat fiind aproape de a rămâne fără muniții: minele din strâmtori au dus însă la pierderea
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
august 1906, comandant al cuirasatului HMS "Dominion" din Flota Canalului în ianuarie 1908 și apoi ofițer inspector la școlile de instrucție de băieți în ianuarie 1910. Înaintat în gradul de contraamiral la 1 decembrie 1911, a devenit amiral de patrulă, comandând patru flotile de distrugătoare în aprilie 1912. De Robeck a primit comanda Escadrilei 9 Crucișătoare, nava-amiral fiind crucișătorul HMS "Amphitrite" în august 1914, imediat după izbucnirea Primului Război Mondial, și a capturat vasele germane SS "Schleisen" și SS "Graecia". De Robeck a
John de Robeck () [Corola-website/Science/334674_a_336003]
-
în Franța, a făcut o oprire în Veneția, pe care nu a mai părăsit-o până la sfârșitul vieții, cu excepția unei vizite în orașul său natal, Florența, în anul 1540. La recomandarea cardinalului Grimani obține în 1527 de la dogele Andrea Gritti comandă restaurării cupolei principale de la bazilica Sân Marco. Doar doi ani mai tarziu el a devenit "proto", d. h. adică constructor suprem al bazilicii Sân Marco. El transforma Corul cu două amvoane. În același an a început reproiectarea completă a pieței
Jacopo Sansovino () [Corola-website/Science/334730_a_336059]
-
a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 31 iulie 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi sub comanda generalului Józef Bem și Corpul V al Armatei Ruse comandat de generalul Alexander von Lüders, sprijinit de câteva unități austriece conduse de generalul Eduard Clam-Gallas. Bătălia a fost câștigată de către armata ruso-austriacă și se presupune că poetul și eroul național maghiar Sándor Petőfi ar fi murit pe câmpul de luptă
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
deși trupul său nu a fost niciodată găsit. Bem a revenit în Transilvania la 28 iulie 1849, după o expediție în Moldova împotriva forțelor ruse aflate sub comanda generalului Ustrugov. El a pregătit o ofensivă împotriva grupului de armate ruse comandat de generalul Magnus Johann von Grotenhjelm. A trebuit să anuleze această ofensivă, deoarece a primit informații că Lüders ocupase pasul Turnu Roșu și orașul Sibiu și înainta către el. Bem știa că o bătălie împotriva lui Lüders ar fi decisivă
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
sub comanda generalului Aleksandr Bogdanovici Engelhardt. El a poziționat un escadron cazac de recunoaștere pe drumul către Făgăraș. Batalionul de artilerie a fost plasat pe drumul către Mediaș. În plus față de aceste forțe, Lüders avea sprijinul unei armate austriece aliate comandate de generalul Eduard Clam-Gallas. Grupul său, format din șase batalioane de infanterie, câteva unități de cazaci și 6 sau 8 tunuri, trebuia să-și unească forțele cu Corpul V Rus. După ce a aflat la 8 dimineața că oastea maghiară a
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
de artilerie și a unor unități de cavalerie. Rezistența husarilor a fost spartă, iar cavaleria rusă a ajuns în spatele maghiarilor. Ungurii au rupt frontul și au început să se retragă către Albești, fiind urmăriți de ruși. În acest timp, oștile comandate de colonelul Dobanay au fost învinse de trupele generalului Clam-Gallas. Armata maghiară a avut pierderi importante: aproximativ 1.200 de oameni morți, 500 de prizonieri și 8 tunuri capturate de inamic. Pierderile rușilor nu sunt cunoscute. Sándor Petőfi, poet și
Bătălia de la Albești () [Corola-website/Science/334756_a_336085]
-
există pe insulă o stație meteorologică automată. Trei expediții de radioamatori au vizitat insula, și sporadic debarcă acolo turiști. Prima observare a Insulei Petru I a avut loc la 21 ianuarie 1821, în cadrul expediției lui Fabian Gottlieb von Bellingshausen, care comanda vasele "Vostok" și "Mirnîi, "sub pavilion rus. El a botezat insula după țarul Petru I cel Mare al Rusiei. Banchiza a făcut imposibilă apropierea lui Bellingshausen la mai mult de 25 km. A fost prima insulă observată la sud de
Insula Petru I () [Corola-website/Science/334758_a_336087]
-
mai multe limbi și ecranizat de patru ori până în prezent. "Omul de aur" este cel mai cunoscut și mai citit roman al lui Jókai, influențând operele literare ulterioare ale mai multor scriitori maghiari. În toamna anului 1828, corabia „Sfânta Barbara”, comandată de căpitanul Mihály Tímár, transporta pe Dunăre de la Galați către Ungaria o încărcătură de 5.000 de tone de grâu și doi pasageri: comerciantul grec Euthym Trikalisz (proprietarul încărcăturii) și fiica sa, Timéa, în vârstă de 13 ani. Nava reușește
Omul de aur (roman) () [Corola-website/Science/334780_a_336109]
-
-lea în Paris. În 1667 este numit director al Mobilierului regal. La sfârșitul anilor 1650, Mazarin (care a murit în 1661) îl prezintă regelui Ludovic al XIV-lea. Le Brun are, prin urmare, o reputație solidă. Curtea începe să-i comande cele mai variate lucrări: scene ecvestre, fresce mari, decorațiuni de grădină, tapiserii, mobilier și obiecte decorative. Marele său talent, energia sa, simțul său pentru decor și stilul său emfatic și pompos, perfect în ton cu gusturile regelui fac din Le
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
este deosebit de impresionat de lucrările pe care le-a creat pentru intrarea lui triumfală în Paris și decorațiunile realizate la Vaux-le-Vicomte. Regele îi cere crearea unei serii de picturi de mari dimensiuni care descriu istoria lui Alexandru. În 1660, îi comandă "Familia lui Darius la picioarele lui Alexandru" (Paris, muzeul Luvru). Din acest moment toate proiectele regale se realizează sub îndrumarea lui Le Brun. Din 1661 este însărcinat cu decorarea castelului Versailles, la care va munci timp de 30 de ani
Charles Le Brun () [Corola-website/Science/334829_a_336158]
-
a fost o luptă majoră din cadrul Revoluției Maghiare de la 1848-1849 ce a avut loc la 9 august 1849 între Armata Revoluționară Maghiară susținută de un grup de voluntari polonezi și italieni sub comanda generalului Józef Bem și armata austriacă comandată de generalul Julius Jacob von Haynau, sprijinită de câteva unități ruse conduse de generalul Fiodor Paniutîn. Bătălia a fost câștigată de către armata austriaco-rusă. Ungurii au putut să folosească aici doar divizia sudică a armatei și, deși dispuneau de mai mulți
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
lateral. Armata maghiară a trebuit sa se retragă în direcția râului Bega Veche. Generalul Mór Perczel a încercat să-i ajute pe unguri și a trimis legiunea a IX-a la Dudeștii Noi. Dar, pentru că nimeni nu a vrut să comande această legiune, ostașii s-au retras, de asemenea, către Bega Veche. Bem i-a ordonat lui Kmety să avanseze în timp ce el s-a îndreptat către flancul drept. Dar a căzut de pe cal și s-a accidentat, lipsind întreaga armată maghiară
Bătălia de la Timișoara () [Corola-website/Science/334805_a_336134]
-
existență de o picătură de sânge de pe podea. El o forțează curând pe fosta sa amantă să-i aducă jertfe umane necesare pentru a avea corpul întreg... dar Cenobiții nu vot fi prea fericiți în legătură cu acest lucru. Clive Barker a comandat inițial o coloană sonoră pentru" Hellraiser" formației de muzică industrială Coil. Muzica furnizată de aceasta a fost respinsă și Christopher Young a compus o muzică orchestrală mai tradițională pentru filmul care deja era realizat. Muzica celor de la Coil, care se
Hellraiser (film) () [Corola-website/Science/332039_a_333368]
-
adresat numeroase memorii Academiei Române, Ministerului Instrucțiuni Publice, Ministerului de Finanțe și Parlamentului pentru a realiza o copie a Columnei lui Traian care să fie expusă în România. Eforturile sale au fost încununate de succes în 1939 când statul român a comandat copia, aceasta fiind terminată în 1943. Copia a fost executată din ciment alb armat, amestecat cu praf de marmură, și respectă proporțiile monumentului. Din cauza războiului mulajele au fost depozitate în diverse locuri în Roma (Muzeul Lateran, Forul lui Traian, Palatul
Emil Panaitescu () [Corola-website/Science/332056_a_333385]
-
precum și alte tehnici și inovații care vor iniția marele salt tehnologic spre era modernă. Dar prin intermediul rutelor, se va infiltra un ucigaș nevăzut care va decima populația Europei. Ciuma a izbucnit în Asia Centrală în anii 1340. Hanul Jani Beg a comandat forțe tătare ce au atacat portul crimeean Kaffa în 1343. După ce asediul i-a fost respins de forțele italiene, a revenit în 1345. Dar mongolii au fost cuprinși de ciumă, boală provocată de lipsa de igienă și răspândită prin intermediul șobolanilor
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
familiile nobiliare. În iulie 1358, Parisul s-a predat în față trupelor Delfinului. Conducătorul rebeliunii din oraș, Étienne Marcel, a fost ucis. Asociații săi bogați l-au părăsit. Rebeliunea a fost reprimată de Carol al II-lea de Navarra, care comandă o armată a nobililor francezi. Carol l-a invitat pe Guillaume Cale, liderul rebel, să negocieze un armistițiu. Când a sosit în orașul Mello pentru negocieri a fost capturat și decapitat. Armata lui Cale, de 20 000 de oameni, a
Criza secolului al XIV-lea () [Corola-website/Science/332131_a_333460]
-
BEF, ajunseseră pe aliniamentul râului Dyle conform planului. Unitățile avansate ale germanilor au atins același aliniament pe 15 mai. Deși primele atacuri ale germanilor au fost respinse, amenințarea principală avea să vină mai la sud, unde Grupul de Armate A comandat de Gerd von Rundstedt a atacat pe neașteptate după traversarea pădurile din Ardeni și a râului Meuse. Aici, în timpul Bătăliei de la Sedan, germanii au înfrânt și pus pe fugă armatele a 2-a și a 9-a franceze. În condițiile
Corpul Expediționar Britanic (Al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/332226_a_333555]
-
bazelor militare franceze din Alep (Siria), Bizerte (Tunisia) și Dakar (Senegal) și care prevedeau o extindere a cooperării militare cu Axa în cazul unor contramăsuri ale Aliaților. Cu toate acestea, Weygand a colaborat cu germanii livrând pentru trupele Afrika Korps comandate de Erwin Rommel cam 1.200 de camioane și alte vehicule franceze, piese de artilerie grea și muniție pentru acestea. Se pare că Weygand era favorabil unei colaborări discrete cu Germania. Motivul pentru care s-a opus folosirii bazelor franceze
Maxime Weygand () [Corola-website/Science/332401_a_333730]
-
1654-1657. Badea Bălăceanu a fost trimis de către Constantin Șerban la Iași, pentru a-i scăpa de la moarte pe boierii Toma Cantacuzino și Iordache Cantacuzino, care fuseseră arestați de domnul Gheorghe Ștefan. În 1660, Bălăceanu a mers în Moldova, unde a comandat straja trimisă împotriva lui Gheorghe Ghica. Sunt documentate următoarele dregătorii: vătaf (1661-1663), mare postelnic (în 1664), agă (în 1665), mare sluger (în 1666), mare serdar (1667-1668). În 1669, a fost închis de domnul Antonie din Popești și de boierii Cantacuzini
Badea Bălăceanu () [Corola-website/Science/332487_a_333816]
-
prezentând copilăria eroinei în satul ei natal. Pe latura opusă este reprezentată ca elevă, salutată de cercetașii din organizația cărora făcuse parte curs secundar. Celelalte două fețe ne-o înfățișează în război, pornind la atac cu plutonul pe care îl comanda. Ultimul basorelief prezintă momentul final, când purtată pe brațe de soldați spre locul de odihnă. Cele patru colțuri, sunt străjuite de patru femei în costum national, ținând în mâini câte o cunună de lauri. Ecaterina Teorodoriu murise în ziua de
Arethia Tătărescu () [Corola-website/Science/332491_a_333820]
-
compozițiile lui Glass e marcată de o melodie de jale care e preluată rând pe rând de viori, în vreme ce restul instrumentelor interpretează aceeași textură pulsatilă, obsedantă. Simfonia no. 3, considerată drept cea mai apropiată de structura clasică a-a fost comandată lui Philip Glass de Orchestra de cameră din Stuttgart care a fost dirijată la premieră de același Davies. Philip Glass a acordat fiecăruia dintre cele nouăsprezece instrumente cu coarde, zece viori, patru viole, trei violoncele și două contrabasuri un rol
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
viori, patru viole, trei violoncele și două contrabasuri un rol de solist. Heroes,Low SymphonyAmerican ComposersSinfonieorchester Simfonia no.5, intitulată Before the Creation este o simfonie pentru cor și orchestră alcătuită din trei părți, Requiem, Bardo și Nirmanakaya. A fost comandată compozitorului de Festivalul de la Salzburg, premiera având loc, în august 1999, în pragul unui mileniu nou, ca o punte în timp, ca o reculegere și apoteoză. Simfonia, socotită o capodoperă, este construită din 12 mișcări, cu o amplă mobilizare a
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
rugăciune budistă, în beatitudinea unui spațiu inundat de lumină. Intitulată Plutonian Ode, Simfonia no. 6 a fost inspirată de poemul lui Allen Ginsberg cu același titlu, care are trei părți, la fel ca și partitura muzicală. Simfonia i-a fost comandată de Carnegie Hall, pentru a sărbători cea de-a 65-a aniversare a compozitorului. Premiera a avut loc cu același Dennis Russell Davies, care a dirijat American Composers Orchestra. Nu este singura colaborare a marelui poet beat cu Philip Glass
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]
-
dirijat această simfonie despre MesoAmerica și strămoșii americanilor care au precedat venirea exploratorilor europeni. Concertul susținut de National Symphony Orchestra a avut loc la Kennedy Center, în prezența lui Philip Glass, în 20 ianuarie 2005. Simfonia no.8 a fost comandată de Bruckner Orchestra din Linz care a interpretat-o la Brooklyn Academy of Music, sub bagheta lui Davies. A fost primită de critica de specialitate cu o mulțime de considerații hiper laudative, legate de bogăția cromatică a muzicii, de textura
Philip Glass la 80 de ani și premiera mondială a Simfoniei a 11-a, la Carnegie Hall by DOINA URICARIU din New York () [Corola-website/Journalistic/105802_a_107094]