12,352 matches
-
faptă. A doua zi de dimineață cei trei răniți au fost internați în spitalul vasluian, au fost tratați iar Lențâca și Săndel, cu răni mai ușoare, au fost lăsați acasă iar Dumitru a rămas internat, cu Emilia la căpătâi . * − Săndel, dragul mamei, eu cred că tu știi mai multe despre neorocirea asta care a venit pe capul nostru, spune-mi drept ce știi tu? − Mamă, am să-ți spun adevărul: matale știi că anul ista am început școala fără caiete, fără
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
prin sinceritatea răspunsului meu, prin rostirea adevărului adevărat! Mă întreb acum, după atâția ani, oare de unde o fi știut tata atâta pedagogie și psihologie pentru momentul greu în care mă aflam?!?... Parcă-l aud și acum spunând blajin, moale: „De! Dragul tatii, ai vrut carte și te-am dat la carte, ca să nu-mi bănuiești mai târziu că nu te-am dat la școală. Nu-i nimic! Nu se poate? Să fim sănătoși! Vei merge acasă, vei munci alături de noi și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
foarte bune, luminându-mi sufletul de școlar necăjit și atât de descurajat la început! Acum, parcă și lumea din jurul meu era alta! În ultima zi de cursuri a venit și tata de acasă pentru unele cumpărături, m-a luat cu drag în prima mea vacanță de elev normalist. În prima zi de vacanță, satul Priponești - sat de oameni gospodari, „tot unul și unul”, și-a sporit numărul cu vreo 25-30 de școlari ce reveneau acasă de sărbători. Revenit acasă după trei
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
vinurile foarte bune și pentru oamenii atât de harnici, de buni, de primitori și de iubitori de frumos! Gospodarii își cinsteau numele și pletele cărunte prin ajutorarea celor din jur, toți trăind într-o adevărată armonie și pace socială. Cu drag îmi amintesc de această primă vacanță când familia noastră s-a prezentat ca un tot întreg, închegat și pe deplin atașată tradițiilor populare, cu foarte mare voie bună. Curând, sora mai mare se va căsători, iar Nicolae, fratele mai mare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
emoțiile intense ce puseseră stăpânire pe el. „- Doamne! măi băiete! Eu n-am știut până acum că o mare bucurie e în stare să omoare omul! Uite, așa mi se urca un nod în gât și-mi venea să cad! Dragul meu, zice tata, pentru bucuria ce mi-ai făcut astăzi, voi munci și voi lupta pentru tine ca să ieși la liman chiar dacă pentru asta ar trebui să-mi vând și cămașa de pe mine!” Mai rămânem un pic lângă gura de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
ocupat se desființează, școala n-are bani să mai plătească așa cum se stabilise la început, primesc o sumă oarecare și peste două săptămâni ocup un post de suplinitor la școala din Popeni, titularul fiind promovat în muncă. Lucrez aici cu drag și spor și multă înțelegere din partea directorului, Ion Șușnea, care m-a finanțat din banii proprii în contul salariului meu de suplinitor pe care l-am primit abia în luna iulie, în timp ce mă aflam în vacanță la Priponeștii mei de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în țara lor tot ceea ce se poate trimite. Noi aproape că nu mai puteam cumpăra ceva. Prima iarnă de război e o iarnă grea, cu alte și alte greutăți inerente stării de război! Până la 17 februarie 1942 am lucrat cu drag și spor și am mângâiat pe mulți din elevii mei, dintre care unii erau chiar orfani de război. Mergând cu colindul și plugușorul cu elevii mei, am îmbrăcat pe cel mai bun școlar. Am pregătit o serbare școlară pentru răniții
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mi-a fost voia! Am avut marele noroc să supraviețuiesc, să revin la viața normală din familie și la munca de învățător pentru care fusesem pregătit în condiții foarte bune în cei opt ani de școală normală la Bârlad. Cu drag, revin la profesia de educator Ca și în celălalt Război, învățătorii și profesorii au plătit un greu tribut de sânge. Din 25 de colegi de promoție, șase din ei au plătit cu sacrificiul suprem - viața - pe fronturi diferite și în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mă văzuse de șase ani. Gospodărie frumoasă, oameni vrednici și muncitori, belșug de grâne în gospodărie! Îi spun motivul adevărat al vizitei, precum că foamea m-a pornit la drum. Omul îmi spune că trei zile voi fi musafirul lui drag și abia după aceea să discutăm și despre aprovizionare. Zilele trec, cumpăr doi saci de grâu și altul de porumb și plec spre casă. Îl întreb dacă ar putea să mi mai vândă și alte cantități, deoarece încă mai am
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
mai fac un drum. Cu bani potriviți, revin după o săptămână și iau atât cât îmi trebuia ca să ajung la recolta anului viitor. Prevederea e bună oricând. Început de an școlar, după atâția ani încrâncenați, negri și grei! Pornesc cu drag la munca din școala respectivă. Primesc clasa întâi și fără alte griji mă dăruiesc activității didactice. Pe la începutul lui noiembrie urc spre munte și cumpăr și un porc de peste 100 kg., pe care-l conserv ca supliment alimentar. Mă împrumutasem
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
despre cele două deplasări prin Teleorman, că am tot ceea ce e necesar bunei aprovizionări. Plec spre ai mei și petrecem sărbătorile, fără bucuriile din vremurile de altădată! Aproape o jumătate de veac aceste bucurii ne-au fost interzise! Munceam cu drag și spor la școală. Primarul comunist vrea să mă cumpere, propunându-mi să lucrez pentru P.C.R. promițându-mi de toate. Mă uit la el și-i spun: „Cum? P.C.R. cumpără adepții politici?” A fost ultima încercare de a mă atrage
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
1972, după ce pun la punct și ultimele detalii privind masa colegială, plec spre Complex la ora 10. Colegii și profesorii erau deja prezenți. Când să cobor din autobuz, mă văd înhățat de brațe voinice, strâns în brațe și sărutat cu drag de colegii sosiți din diferite colțuri ale țării. I-am recunoscut pe toți. În zăpăceala aceea chiar nu știam cine putea fi uriașul care aproape mă sufoca cu toată făptura sa gigantică, a mormăit ceva și... m-am luminat. Cu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
disperat S.O.S., rugându-l să dea măcar un mic semn că ar exista. Puțin timp înaintea datei adunării noastre se dezlega și misterul tăcerii lui!... Ginerele său din Luduș îmi scria următoarele: „Colegul dumneavoastră pe care cu atâta drag îl așteptați la această revedere nu poate răspunde prezent invitației făcute. A încetat din viață în ziua de 18 martie 1973, ca urmare a unui atac de cord. Vă dorim o revedere plăcută și vă mulțumim pentru invitațiile deosebit de calde
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
motivând în fel și chip absența soției. În iulie 1982 adun pentru a patra oară colegii, care au răspuns în totalitate chemării - dintre foștii noștri profesori, doar Victor Apostoleanu și Stan Cucu se mai aflau în viață și participau cu drag, în amintirea unor vremuri când și noi și ei eram mai tineri și mai încrezători în viitorul nostru. Deci, toată pregătirea și adunarea se consumă la casa noastră dornică de oaspeți de suflet. Era o masă colegială, ca în cazul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
m-a trimis să înfrunt provocările pe care viața mi le-a pus în cale! Atâția ani am muncit și am visat cu aripi larg deschise către viitor, spre libertatea care părea să nu mai vină. Aici am muncit cu drag, cu pasiune și dăruire pe ogorul școlii. Aici mi-am desăvârșit pregătirea pedagogico-profesională și tot aici voi rămâne definitiv în pacea eternă ce va urma... Rândurile de față le consider ca o spovedanie, ca o mărturie a trecerii mele prin
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la vreo stână. Ceea ce au început ai mei am continuat eu, atunci când mi-am luat zborul din cuib. Pentru mine, o călătorie, indiferent unde va fi făcută ea, este o sărbătoare care trebuie pregătită cu migală, cu atenție și cu drag. După ce-am terminat liceul, pentru că nu am intrat la I.A.T.C., în consiliul de familie s-a hotărât să mă angajez într-un teatru pentru a lua contact cu meseria pe care mi-o alesesem. Pentru că la Râmnicu
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
post revoluționare, murdar, neîngrijit, lipsit de ambianță plăcută. Miercuri 25 mai 1994 - Bacău În prima parte a recitalului, parcă am avut „chietroaie” legate de picioare, la suflet și la minte. Medeea (al doilea monolog) care, Doamne! îmi este atât de drag și căruia-i sunt atât de recunoscătoare pentru că (în fond) m-a băgat în Institut; Medeea a fost ca o femeie care se chinuie să nască și nu poate, și nici cezariană nu vrea să i se facă. Oare s-
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
numit „Placa” și renumit în întreaga lume). Acesta din urmă este o poezie, el, în întregime, cu micile Taberne spre care ești invitat de greci vorbăreți și ispititori, cu studenții care cântă pe străzi, pentru câteva drahme pe care, cu drag, turiștii le pun în pălăriile așezate lângă ei, este elegant, curat și așezat, având, de fapt, aceeași destinație. Aici ți-e teamă cu fiecare pas pe care-l faci, te-nconjoară brusc zeci de copii sau tineri cărora nu le
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
dacă ai puțină imaginație ți le poți închipui luminând seara, aceeași stradă populată și gălăgioasă. Ne-am rătăcit puțin, dar a te rătăci în Barcelona, mai ales în aceasta zonă, nu poate constitui decât o mare bucurie. Te rătăcești de drag, descoperind noi și noi unghiuri, străduțe înguste, cu ziduri colorate de multiple flori așezate pe ferestre în balcoane, ziduri înalte expresive, vechi și totuși viguroase, invitându-te la visare. În cele din urma am ajuns pe vestita stradă despre care
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
vorbă multă și fără oboseală. Oare mâinile lor, mințile lor, corpurile lor încordate n-au nevoie de o pauză? Parcă nu. E prea frumos ca să te oprești din lucru și nici nu mai contează pentru cine lucrezi. O faci de drag, de meserie, de amorul artei, și ca să nu risipești darul primit de la Dumnezeu. La corturi activitatea a stagnat. S-au ridicat două corturi și jumătate și e ora 13.00. Mai e mult până diseară. E! De-acum sunt
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
protocol de la "Cinematografie" și mă întreabă dacă artiștii noștri sunt cumva supărați de ceva, întrucât nu "trecuseră pe la bar" deloc, așa cum o făcuseră, în repetate rânduri, rușii, polonezii, bulgarii... M-am interesat asupra cauzei și "Decebal" mi-a spus: Domnule dragă, și eu, și Ilarion urmăm un tratament, luăm pastile și n-avem voie să bem, că altfel în jumătate de oră închideau nemții barul!". I-am relatat explicația neamțului și acesta s-a distrat copios, oferindu-se să ne invite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
românești, urmărind reflectarea acestora cu obiectivitate, admiratori sinceri ai poporului român, atât de încercat, ai istoriei noastre frământate, ai bogatei și generoasei noastre culturi, ai "gurii de rai" numită România. Închei cu o amintire la care mă întorc mereu cu drag: am avut privilegiul de a-l însoți pe directorul prestigiosului cotidian francez "Le Monde". Fizic semăna leit cu actorul meu preferat Jean Gabin și nu cu un Jean Gabin oarecare, ci cu cel din "Domnul" o persoană în vârstă, rasată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
am remarcat și acolo un sentiment de "ușurare" (perceput ulterior și la colegii din direcție și la alți "oameni de bine"). L-am întrebat ca atare pe ambasadorul Bogdan ce-i cu "s-a întors Macovei" și acesta a răspuns: "Dragul meu, suntem în Ministerul de Externe, unde din păcate circulă tot felul de zvonuri, care de care mai fanteziste". Cunoscându-ne bine unul cu altul, am insistat cerând o explicație și am primit-o: "Ai cerut aprobare pentru Madrid și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
a prevăzut într-o dimineață și o vizită într-un chibuț. Totul era frumos, case arătoase, curățenie și ordine. Am fost invitați în casa unei familii de evrei-români. De circa 60 de ani, doi oameni simpatici, care-și aminteau cu drag și nostalgie de România, unde ambii fuseseră profesori universitari și el și scriitor apreciat. Ne-au povestit că odată sosiți în Israel au luat-o de la "O ",trebuind să muncească de dimineață până seara, la târnăcop, hârleț și lopată, până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Monet, Van Gogh, Picasso și pentru a da "o tură" prin coloratul și atrăgătorul "Targ de artizanat", cu tot felul de minuni din pietre semiprețioase, argint, alamă, lemn, piele, textile, ușurându-ne buzunarele pentru obiecte pe care le păstrăm cu drag în "colecțiile" noastre. Drumul de 400 de kilometri dintre Rio și Sao Paulo poate fi parcurs prin Campinas, "pe uscat", sau prin Angra dos Reis, tot "pe uscat", dar pe malul oceanului. Așa că la întoarcere am preferat să mergem pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]