KorAP: Find »[drukola/base=dumnezeu & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...467 468 469 ...592 >

14,797 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264

aș simți groaznic dacă vreunuia dintre ei i s-ar întâmpla ceva în timp ce eu sunt de partea cealaltă a lumii. Îi căzu fața. —Mă refuzi. Dacă mă întrebi din nou după Crăciun, atunci promit că voi spune da. Promit. Ce Dumnezeu spuneam? Îi făceam promisiuni pe termen lung? Nici măcar nu știam ce urma să fac în seara respectivă. Ar fi trebuit să-i dau vestea proastă cu milă și apoi să mă întorc la viața mea perfectă cu Mark, viața pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
noi și vom depăși toate problemele împreună. S-a relaxat un pic, suficient cât trupul lui să-l atingă pe al meu. Nu era vorba de Ultimul tango la Paris, nu în autobuzul 319 spre Battersea, dar era un progres. — Dumnezeule mare, nu pot să cred! M-am aplecat peste Mark ca să văd la ce se uita. În dreptul autobuzului rula un Cadillac decapotabil. În spate stătea Phil, cu părul lui rar dat cu gel și cu fața machiată à la David

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
și Mark reprezentăm culmea relațiilor umane pentru tine, și tu aspiri la înălțimile amețitoare pe care am ajuns noi? Maria își lăsă buza de jos să atârne puțin. Sună destul de ridicol când formulezi așa. Dar nu te înșeli în totalitate. Dumnezeule, nu-i de mirare că nu ți-ai găsit până acum un bărbat. Nu există mulți bărbați cu păr strălucitor care poartă aceeași mărime la cămașă ca și tine, care să se bucure de flirturi, cumpărături și decolorarea părului facial

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630

nu am putut reconstitui frumusețea impozantă a întregului edificiu, pe care avui prilejul să-l identific chiar în creatorul lor, faimosul cocoșat de obârșie vieneză. Alfons Petzold, scriitorul epocal, avea înșurubat între ghebul spinării și al pieptului, un cap de dumnezeu, fără gât. Părul castaniu îi acoperea o bună parte a frunții, sub care ochii de un albastru pur cercetau întrebători și mirați. Acolo, în raiul Tirolului, trântiți în fânul proaspăt cosit, Alfons Petzold mi-a vorbit despre viața lui zbuciumată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196

era În nobilul și plăcutul stil al zilei aflate pe sfârșite virgulă... și vechiul Paris În căutarea căruia se afla mereu linioară... uneori simțit cu intensitate linioară... alteori și mai intens căutat linioară... era În strălucirea imemorială a marii virgulă...“ — Dumnezeule mare, câte virgule! protestă dactilografa. Blestematele de propoziții parcă nu se mai termină. Asta nu mai are decât trei rânduri, spuse cea care o ajuta. — Numai! exclamă dactilografa. Am pierdut șirul. Incapabilă să Își Înfrâneze curiozitatea, Theodora se apropie de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
lui Du Maurier nu-i spuse nimic despre toate acestea. — Revoltător, murmură el. Și plin de cruzime. — Da, uneori mi se pare că cruzimea e singurul păcat adevărat, zise Du Maurier. I-am spus că nu pot crede Într-un Dumnezeu capabil de atâta meschinărie și că intenționez să revin la arta după natură cu prima ocazie. În realitate, mă lăsasem de desen și de pictură ca să-mi odihnesc ochiul, dar era o replică bună de final și cu ea am

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
ocazie. În realitate, mă lăsasem de desen și de pictură ca să-mi odihnesc ochiul, dar era o replică bună de final și cu ea am ieșit din biserică, val-vârtej. A strigat după mine: „Nu-l pune la Încercare pe Domnul, Dumnezeul tău!“ Și recunosc că am avut clipe, În zilele care au urmat, când am simțit un fel de... teamă superstițioasă. Cum o să mă simt, mă Întrebam, dacă-mi pierd vederea și la celălalt ochi? După multă meditație, am ajuns la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
zicem, șase luni... Puteți câștiga două sau trei mii. Apoi, dacă piesa prinde cu adevărat, se duce vorba și se montează și În America, În Australia, peste tot. Henry Arthur Jones a scos zece mii Într-un an din ultima piesă. — Dumnezeule mare! Henry aproape că auzea clinchetul monedelor numărate Într-un birou fără geamuri, din spatele scenei. — Dar nu ziceți hop până n-ați sărit, continuă Compton, ca și cum i-ar fi citit gândurile. Publicul londonez e greu de mulțumit, iar concurența e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
dacă era necesar, va porni pe jos spre St James pentru a ajunge la timp ca să vadă din culise actorii răspunzând aplauzelor și, dacă primirea o cerea, să iasă el Însuși pentru o reverență. Aceasta avea să fie pe la unsprezece. Dumnezeule mare! Mai avea aproape o zi Întreagă până a putea scăpa de suspans, Într-un fel sau altul. În depărtare, cesul bătu trei sferturi. „Încă un an.“ Unde oare se dusese? Ce realizase pe parcursul lui, din punctul de vedere al

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
era deja Înțesată de felicitări, scrisori și telegrame. La citirea mesajului, expresia i se schimbă. Ce s-a Întâmplat? Îl Întrebă Shone. Alexander citi Încet cuvintele lipite pe o fâșie de hârtie: — „ÎȚI UREZ DIN INIMĂ UN EȘEC TOTAL DISEARĂ.“ — Dumnezeule mare! exclamă Shone. Cine-a trimis-o? — Nu e semnată, zise Alexander, Înmânându-i telegrama. Shone cercetă documentul. — A fost trimisă de la oficiul poștal din Sloane Square, spuse el. O să fac cercetări.] Lui Minnie Bourget Îi scrise: „Este ora cinci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
cărora li s-a dat numele de Trilby, ca de exemplu pantofi, perii de cămine sau ustensile de bucătărie? Fără nici un fel de permisiune, bineînțeles. Nu știam de ustensilele de bucătărie, spuse Henry, dar aud că există un cârnat Trilby. — Dumnezeule bun! exclamă Du Maurier. Ăsta e ceva nou. Mai bine nu-mi spuneai. Mă tem că e un tip de vulgaritate foarte american. Una dintre urmările mai puțin plăcute ale entuziasmului nostru față de democrație și capitalism. — Primesc fără Întrerupere invitații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-o altă plimbare. Am vești, Henry, spuse Du Maurier. Ne mutăm la Londra. — Adică... definitiv? Doamne, Dumnezeule, când? — Cât putem mai curând. Copiii au crescut și New Grove House nu mai e convenabilă pentru o pereche de moșnegi ca mine și ca Pem. Și acum, că lumea a aflat unde locuim, vine până aici, stă În stradă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
una dintre editurile cele mai mari din lume, și dacă lași la o parte tirajele pirat apărute la Început, pentru care oricum nu are nimeni cifre... e posibil ca Trilby să fie cel mai bine vândut roman al tuturor timpurilor. — Dumnezeule mare! exclamă Henry. — Un fapt care te pune pe gânduri, nu-i așa? Să-ți mai aduc un pahar de sherry? — Nu, mulțumesc. Am nevoie de puțin aer. În practică, Îi mai luă o jumătate de oră până să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219

aluzie la calitatea infimă a colaborărilor prezentate. Neîndoios, acuzația era justă; dar nu și Înțelegerea criteriului care Îmi servea de busolă. Amețeli mai multe decât ale celor mai răi Aristarhi continuă să-mi provoace lectura retrospectivă a hârtioarelor fără nici un Dumnezeu pe care, fără măcar să le fi răsfoit, le Încredințam domnului director al atelierelor grafice. Sunt sincer cu tine, după cum vezi: treceau direct din plic la linotip și nu mă oboseam să văd nici măcar dacă erau În proză sau În versuri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638

voi face instructajul echipei. Aș vrea să vii și dumneata și să-mi spui ce crezi despre membrii grupului. În fond, ți-am respectat recomandările din raportul FVN. „Mi-ai respectat recomandările, Își zise Norman, simțind că-i vine rău. Dumnezeule, dar nu făceam decât să-mi plătesc casa!“ — Am știut că ai să te grăbești să profiți de prilejul acesta pentru a-ți pune ideile În practică. De aceea te-am inclus În echipă ca psiholog, cu toate că un individ mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Încă de acum trei zile, când ai Început să ne transporți Încoace. Și aș mai zice că În acest moment știi probabil exact unde se află aceasta. Greșesc cumva? Barnes nu spuse nimic. Încremenise cu un zâmbet fix pe figură. „Dumnezeule, Își spuse Norman, privindu-l pe Barnes. Harry are dreptate!“ Harry era recunoscut ca având o minte prin excelență logică și o abilitate deductivă uimitoare și rece, dar Norman nu-l văzuse niciodată „la lucru“ . Da, ai dreptate, spuse Barnes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
se simți bucuros să-i vadă pe ceilalți membri ai echipei, care deja Își ocupaseră locurile În sala de instructaj, având În față niște cești de material plastic, pline cu cafea. Se lăsă să cadă pe un scaun, lângă Harry. — Dumnezeule, tu ai trecut prin blestematul ăsta de examen medical? Îl Întrebă el pe Harry. — Mda. Încă de ieri. — Mi-au Înfipt un ac uite-așa de lung În picior, continuă el să se lamenteze. — Adevărat? Mie nu. — Dar respirația cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
opt sute de metri. Prin hublou văzură scafandrii care lucrau la structura de rezistență a grilei. Aceștia făcură semne cu mâna către submarin. Pilotul le răspunse acționând un miniclaxon. Pot auzi asta? — Firește. Apa e un foarte bun conducător pentru sunete. — Dumnezeule! exclamă Ted. Drept În fața lor, gigantica aripă de titan se ridica zveltă deasupra fundului oceanului. Norman nu se așteptase deloc la asemenea dimensiuni; În timp ce submarinul cârmi la stânga, aripa le acoperi În Întregime câmpul vizual timp de aproape un minut. Metalul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Norman avu un moment de panică simțind cum fotoliul Îi Învăluie Întreg corpul, strângândui umerii și șoldurile. Căptușeala din piele Îi Înconjură capul, acoperindu-i urechile, apoi fruntea. Se cufundă tot mai adânc, dispărând În fotoliul care parcă Îl Înghițise. — Dumnezeule!... Apoi fotoliul avu o mișcare bruscă, aducându-l pe Norman lângă consola de control. Huruitul se opri. Și apoi nimic. — Probabil că fotoliul a „crezut“ că vrei să zbori, opină Beth. Hm, făcu Norman, Încercând să-și controleze respirația și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
un al patrulea fotoliu. Pielea Învelea o formă ce părea a fi a unui om. — Ce chestie... — E un om acolo? Să aruncăm o privire, spuse Beth, apăsând pe butoanele de pe cotieră. Fotoliul zumzăi, se deplasă Înapoi și se desfăcu. — Dumnezeule, după, toți acești ani... perfect conservat, exclamă Ted. — Era și normal, remarcă Harry, având În vedere că e un manechin. — Dar pare viu... — Nu trebuie să ne surprindă progresele Înregistrate de descendenții noștri, zise Harry. Sunt atât de avansați față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
alte zone din Univers este foarte curbat, producând un fel de deplasare ca la zidul morții, precum și tot felul de distorsiuni ale timpului. De fapt, dacă ne gândim la o gaură neagră... Se opri brusc. Da, Ted? O gaură neagră... — Dumnezeule, șopti Ted. Împingându-și ochelarii spre rădăcina nasului, Harry interveni: Ted, o dată În viață s-ar putea să ai și tu dreptate. Amândoi se repeziră la niște foi de hârtie și Începură să scrie. — Nu poate fi o gaură Schwartzschild

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
Și pe urmă, umilința cu aprinsul luminilor. Știi ce a zis Barnes despre asta? Că aș fi putut să provoc un scurt-circuit și să-i pun pe toți În pericol. A spus că nu știam ce fac. Că sunt impulsivă. Dumnezeule, impulsivă! Soldățoi cretin din epoca de piatră! — Dă volumul mai tare, spuse Harry. Prefer să-l ascult pe Ted. — Asta-i bună! — Beth, toți suntem supuși unei tensiuni psihice acute, spuse Norman. Ne va afecta pe toți, Într-un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
produse lui Norman o senzație stranie. Încă se mai vedea un gigantic inel negru care se Întindea spre marginile ecranului și care delimita stelele din exterior față de cele din interior. Era ca și cum ar fi zburat printr-un uriaș covrig negru. — Dumnezeule, șopti Harry. Știți ce aveți În fața ochilor? — Nu, răspunse Beth. Ce e grămada aia de stele din mijloc? — E un alt univers! — Ce? — Mă rog, este probabil un alt univers. Sau ar putea fi o zona diferită a universului nostru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
fi ucisă? Îl Întrerupse Barnes. Norman Încuviință din cap. — Așa cum spunea odată cineva, nu poți rupe mâinile cuiva care nu are mâini. Nu poate fi ucisă? Adică e nemuritoare? — Nu știu, spuse Norman. De fapt, asta e problema. Adică, Doamne Dumnezeule, ceva care nu poate fi ucis, zise Barnes, cum ar putea fi anihilat? Își mușcă buza. Nu mi-ar plăcea deloc să deschid sfera asta și să eliberez ceva ce nu poate fi ucis. Pentru asta nu vei fi avansat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
nu se mai pot Întoarce să ne ia și pe noi. Cel puțin câteva zile, până se mai liniștește oceanul. — Deci suntem blocați aici? — Exact. — Pentru cât timp? — Câteva zile, spuse Barnes. — Câte anume? — S-ar putea o săptămână. — Doamne Dumnezeule! exclamă Beth. Ted Își aruncă sacul pe canapea: Ce noroc fantastic! Beth se Întoarse spre el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]