13,416 matches
-
de la tine. Și pun pariu că nici tu n-ai putea să fii prietenă cu mine. Suntem mult prea atrași unul de celălalt. —Păi, dacă nu putem să fim prieteni, atunci nu putem să fim nimic, am concluzionat eu. Mă durea de moarte, dar a trebuit s-o spun. Nu puteam să mă întorc la James cât timp țineam aprinsă pasiunea lui Adam. Trebuia să fiu dură. Pentru că asta avea să ușureze situația. Pe termen lung, o despărțire totală și cinstită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
mă disprețuia. Din cauză că fusesem proastă și crezusem explicația de rahat pe care mi-o dăduse James. Și pentru rapiditatea cu care sărisem din patul lui și dispărusem cu un alt bărbat. Chiar dacă acel alt bărbat era soțul meu. Chiar mă durea că Adam avea așa o părere proastă despre mine. Deși nu puteam să-l acuz. Nici eu nu mă respectam prea tare. Capitolul treizeci și doitc " Capitolul treizeci și doi" După conversația de marți cu Adam, m-am chinuit din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ca măcar ocazional să fi discutat și despre altceva în afară de fotbal și mașini. Dar, de obicei, George era așa de drăguț. Nu înțelegeam de ce glumea pe seama a ceea ce se întâmplase între mine și James. De ce era așa de crud? Mă durea foarte tare. Dar nu eram în stare să plâng. Trebuia să mă apăr. Să stârpesc răul din fașă. Pentru că dacă nu procedam așa, atunci toată lumea avea să creadă că putea să-și bată joc de mine. Da? i-am răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fost tare greu, iar eu probabil că reprezentasem un soi de surogat. Mă simțea, mă simțeam... nițel jenată, presupun. Fusesem încântată că Adam mă alesese pe mine. Dar, de fapt, el nu mă alesese pe mine. Ci situația mea. Mă durea. Și mă simțeam ca o proastă fiindcă crezusem că un bărbat superb ca el putea să fie interesat, la modul serios, de o femeie atât de banală ca mine. Ce naiba fusese în capul meu? Singurul argument pe care-l puteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
-te din primărie fără să iei actul, Însă două pagini mai Încolo găsești următoarele rînduri: „CÎnd intră În peșteră, Iosif se duse la iesle ca să-și vadă fiul care dormea. Își spuse, Va muri, va trebui să moară, și Îl duru inima” (și acum apare fraza care-ți mai redă, era și timpul, o minusculă speranță, un model egoist de liniște), „dar apoi se gîndi că, după ordinea naturală a lucrurilor, el va muri primul, și că moartea sa, retrăgîndu-l dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ocupat cu Închipuirile, cu elanul, cu focul. Mi se părea, voiam să mi se pară, că literatura adevărată nu face contact cu realitatea, cele două fiind despărțite definitiv, demult, printr-o cezariană divină. Universitas era un spațiu privilegiat unde ne durea Într-un loc aparte de politică și ideologii. Cum probabil le durea și pe ele de noi. În afară de asta, e posibil să ne fi simțit oarecum protejați, prin subconștient mijindu-ne senzația că sîntem feriți sub umbrela domnului profesor cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
mi se pară, că literatura adevărată nu face contact cu realitatea, cele două fiind despărțite definitiv, demult, printr-o cezariană divină. Universitas era un spațiu privilegiat unde ne durea Într-un loc aparte de politică și ideologii. Cum probabil le durea și pe ele de noi. În afară de asta, e posibil să ne fi simțit oarecum protejați, prin subconștient mijindu-ne senzația că sîntem feriți sub umbrela domnului profesor cu dragoste, ne apără el cumva, Peter O’Toole În semiîntuneric, n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
să capete un aspect mai neplăcut. Însă astea s-au petrecut mai tîrziu. Mai Întîi au fost petrecerile organizate În cinstea mea, băutura, interviurile, vizitele. Felicitări, cadouri, pupături, o ploaie de prăjiturele, cu frișcă, ce mai scrieți acum?, vă mai doare piciorul?, ce om extraordinar sînteți, dac-ați ști!, și soția dumneavoastră, și copilul, răspundeam că nu, la mijloc era de bună seamă o confuzie, nu avusesem niciodată nimic la picior, dar cîinele?, cîinele era-n bucătărie și mă privea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
de bună seamă o confuzie, nu avusesem niciodată nimic la picior, dar cîinele?, cîinele era-n bucătărie și mă privea cu ochii lui verzi, resemnați, oblici, și-am priceput repede că nu făcea bine deloc, o fi presimțit ceva, Îl durea stomacul, animalele știu Întotdeauna ce urmează să se Întîmple după atîtea felicitări, așa că spuneam că mănîncă la ore fixe, doarme ca un prinț și aleargă pe gazon mai iute decît cîinele celuilalt scriitor, care nu luase premiu. Lumea se bucura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dacă stai acasă și scrii cu speranța că vei mai lua un premiu din care să-ți achiți datoriile provocate de celălalt, vine o clipă cînd ești dat afară de la locul de muncă. De la o vreme a-nceput să mă doară și piciorul. Noii vecini au aflat de distincția literară de la cei vechi, există un sistem de informare Între vecini, vase comunicante, focuri În parc, de frunze, un alfabet secret. Mi-am cumpărat o altă broască, chinezească, Însă-n scurt timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ceasornicar are mai multe iluzii decît un mareșal. Chiar dacă nu-i neapărat productiv. Mărturisesc Însă că lipsa de productivitate Îmi provoacă multă suferință, nu contează cantitatea, știu, dar totuși. Și-i vorba strict de timp. Trecerea fără cărți a timpului doare ca un dinte stricat. Dar n-am Încotro, trebuie să trăiesc, toate chestiile astea sufocante. Pe care nu le vezi În filme. Legăturile mele cu filmul avînd o valoare aparte, fiind cît se poate de banale. Mi-am imaginat În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Kissing America. În vreme ce Adrian Dumitru Își descrie În România liberă bucuria produsă de dărîmarea simbolurilor comuniștilor, Într-un articol ce afundă cititorul În cel mai ezoteric titlu al săptămînii: „Se sparg rozetele comuniștilor”. Mai rău este că pe comuniști Îi doare sau le face chiar plăcere exact acolo. Oricum, substantivul „rozetă” mă trimite-n viteză la revista Cazier, unde citesc Înfiorat o povestire cu substrat metafizic: „Fundul Ameliei”. În contrast cu Amelia, din Ora aflu cu mai multă plăcere că „La Lili În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Am impresia că totul a pornit de la ultima, celebra replică din Reconstituirea, cînd George Mihăiță moare lovindu-se cu ceafa de șina de cale ferată și, la Întrebarea plină de-ngrijorare a prietenului său dacă se simte bine, dacă-l doare ceva, răspunde muribund a lehamite: „Mă doare-n cur, bă”. S-a tricotat atît pe replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ultima, celebra replică din Reconstituirea, cînd George Mihăiță moare lovindu-se cu ceafa de șina de cale ferată și, la Întrebarea plină de-ngrijorare a prietenului său dacă se simte bine, dacă-l doare ceva, răspunde muribund a lehamite: „Mă doare-n cur, bă”. S-a tricotat atît pe replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun ceva despre peliculă deși, uneori mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
doare-n cur, bă”. S-a tricotat atît pe replica asta, Încît nici nu mai sînt sigur dacă există cu adevărat În film, În schimb sînt convins că nu mai are rost să spun ceva despre peliculă deși, uneori mă doare și pe mine acolo, În special după ce mă izbesc cu capul de-o șină de cale ferată. Nu se poate trece nici peste faptul că retragerea lui din circulație de către Direcția Difuzării Filmelor i-a crescut mult cota. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a lăsat Reconstituirea văzut acum și nu atunci cînd trebuia, cînd te reconstituia și avea o electrică priză emoțională, trec repede peste copacii filmați În manieră Wajda, ritmul lent, simbolistica subțire a replicilor, bine cel puțin că pe ăla-l doare-n cur În final, peste George Constantin procurorul , Îmbrăcat Într-un costum alb și cu o pălărie cochetă de pai peste geniul său actoricesc de-a dreptul Înspăimîntător, și ajung În sfîrșit la Prea tîrziu. (De remarcat cît de bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Scripcaru și-a tăiat venele În holul primăriei din Botoșani. O angajată a Bibliotecii Universitare și-a tăiat venele În chiuvetă. Ce să mai zic de o femeie care și-a dat foc În fața primăriei din Ploiești. „Costică, mă doare sufletul să văd acele răni pe corpul tău, dar dacă ăsta-i prețul pe care trebuie să-l plătesc pentru a avea un prieten faimos, Îl accept. Fata din lift.” Prietenul faimos cu răni pe corpul tău poate fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fire de reporter populat de senzații de plutire. Ca a Stelianei Gârbea, care-a băgat de seamă drept În Totuși iubirea că „i-au apărut niște alunițe În anumite părți ale organismului, motiv pentru care actul sexual mai mult o doare decît Îi place”. Dr. C. Ionescu-TÎrgoviște Îi răspunde Încurajator: „alunițele pot fi În element atractiv pentru sexul opus”. În special dacă-s amplasate pe organism și nu În spațiu. Dragoste durdulie, ceva nou. Din care nu rețin decît trimiterea la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
care nu se discută, ba se discută, nu și pe Moș Gerilă, Simon @ Garfunkel și Gogol și Dizzy Gillespie, iar Greața lui Sartre era copleșitor de minoră față de greața mea apocaliptică. Întotdeauna am vrut să ajung gigolo și ginecolog, mă dureau gonadele, singurele ființe acceptabile-n socialism fiind gheișele, chiar dacă la o femeie apreciez mai Întîi gleznele și gheișele nu au glezne, urmează Însă gambele, giugiulelile, pulpele, deși nu sînt cu g, și nici puțin mai sus nu e cu g
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ea nu-l iubește pe Papadopolis și are membre minunate pe care le Întinde spre Gregor, dar Îl ia grecu’ la bătaie (Apollo Îmbracă blana În acest scop) și mai că-l omoară cu cnutul, ea rîde, pe el Îl doare, dar apoi simte o plăcere suprasenzuală. Și văduva pleacă cu grecul, iar Severin se-ntoarce la tata. După trei ani primește o scrisoare de la Wanda de unde află că sentimentul ei de iubire a fost Înăbușit de pasiunea lui dementă. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Elena Marin Alexe Licăr de stele bolta revarsă Noapte de toamnă pură frumoasă Șoapta fierbinte în tainic fior Plânsă de nouri pășește ușor Iar doare cumplit omul din mine Setos de firesc și prea plin de sine Se-așterne umbra de jalnic suspin Plânge povara pe umăr divin Inima poartă poem de nescris Dor printre stele pe aripi de vis Noapte senină tu sfetnic sfios
Ascunsa durere by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83270_a_84595]
-
și-mi împart suspinurile pe tăcute cu ploaia... Nu împrumut nimic de la vânt de multă vreme nu mai are nimic al lui risipitorul... Când amiaza cade în genunchi, incendiată și zace la pământ moleșită, implor răcoarea teiului înalt... Încă mă doare plânsul ierbii fragile, nevinovată, căzută sub cântecul dur și nemilos al coasei... Obosită de țipătul tăcerii din jur, aștern fânul proaspăt aromat și mă culc îngândurată... În lumina tainică a căruntelor stele, îmi las privirile descătușate să se scalde în
O zi cu mine by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83287_a_84612]
-
de neveste. Îi urăști, flăcău? Ce vorbe mari. I se Învîrtea capul. — Da, Îi urăsc. — Îi urăști pe bună dreptate, dacă e să mă iau după istoria ta. Mai urăști ceva la fel de mult? Strînse pumnii atît de tare, că-l dureau mîinile. Pe Exley! Pe nenorocitul de Exley! Pe Jack Tomberon, care a fost și el acolo. Dick Stens o să facă ciroză pentru că ăștia doi ne-au turnat. Smith clătină din cap. — Flăcău, lasă-l pe Vincennes. El a servit drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
face curte lui Karen, cînd era cu ea, se simțea extrem de departe de Malibu Rendezvous. Joan Morrow Loew tot ostilă rămăsese. Welton și hoașca lui Îl acceptau În silă, iar Karen Îl iubea atît de mult, Încît aproape că Îl durea. Îl durea și să lucreze la Moravuri - slujba asta era un fleac - și se lega de droguri ori de cîte ori avea ocazia. Sid Hudgens nu-l mai suna așa des - nu mai era unul din flăcăii de la Narcotice. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
lui Karen, cînd era cu ea, se simțea extrem de departe de Malibu Rendezvous. Joan Morrow Loew tot ostilă rămăsese. Welton și hoașca lui Îl acceptau În silă, iar Karen Îl iubea atît de mult, Încît aproape că Îl durea. Îl durea și să lucreze la Moravuri - slujba asta era un fleac - și se lega de droguri ori de cîte ori avea ocazia. Sid Hudgens nu-l mai suna așa des - nu mai era unul din flăcăii de la Narcotice. După numărul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]