12,460 matches
-
adesea, scuturate de un fior elegiac ce poetizează satira și îi adâncește semnificațiile. De data aceasta ar părea că pășește pe drumul bătătorit al dramelor cu ilegaliști, tipografii conspirative și damnați ai cauzei politice, dar toată această schemă devenită, prin exces, convențională, este la autorul nostru înșelătoare, este pretextul, materialul narativ în jurul căruia se desfășoară o parabolă despre raporturile dramatice dintre individ și istorie, dintre destinele individuale și istoria înțeleasă ca destin colectiv." (Mircea Ghițulescu, Steaua, 4/1987) "La prima vedere
Tudor Popescu () [Corola-website/Science/302576_a_303905]
-
gaz inert (fără oxigen) sau în vid. Corpul se protejează în mod natural de intoxicația cu potasiu prin dizolvarea și excreția mineralului. În cazuri severe, o persoană va vomita, pentru a păstra limitele biologice ale sângelui în parametri optimi. Dacă excesul de potasiu nu poate fi înlăturat, se instalează problemele cardiace. Potasiul este extrem de coroziv și distructiv asupra țesuturilor umane, iar toxicitatea potasiului metalic în organismul uman este aproape tot timpul atribuită anionului; își manifestă proprietățile toxice prin indigestie, absorbție dermală
Potasiu () [Corola-website/Science/302745_a_304074]
-
de transferină necesară pentru legarea fierului liber. O cantitate prea mare de fier ingerată poate leza direct celulele din tractul gastro-intestinal și poate intra în sânge, distrugând celulele care altfel ar restricționa intrarea sa. Odată ajuns în sânge, fierul în exces poate afecta celulele din inimă, ficat (unde poate duce la sideroză) etc., putând duce la deteriorarea organelor respective pe termen lung sau chiar la moarte. De aceea, preparatele pe bază de fier sunt indicate doar în cazul unei deficiențe de
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
de peste 20 mg de fier pentru fiecare kilogram de masă corporală, 60 mg/kg reprezentând o doză letală . Tratarea medicală a problemelor cauzate de toxicitatea fierului este complexă. Un aspect în acest sens este folosirea deferoxaminei, care leagă și elimină excesul de fier din organism.
Fier () [Corola-website/Science/302787_a_304116]
-
este folosit uraniul ca sursă de energie pentru producerea curentului electric. În reactorul atomic este produsă, de fapt, o explozie atomică controlată, prin intermediul unor bare absorbante de neutroni (conținând bor sau cadmiu) care au rolul de a absorbi neutronii în exces. În toate cazurile se pune problema obținerii, fie a uraniului, fie a unor săruri ale acestuia de puritate nucleară. Impuritățile (chiar urme, de exemplu, bor, element cu secțiune de captură foarte mare) pot duce la deranjamente grave, din cauza unor secțiuni
Uraniu () [Corola-website/Science/302796_a_304125]
-
ca un potențiator de aromă sau conservant. Datorită faptului că bromul se găsește în mare, un procent infim de brom se găsește și în pește. Însă, în aceste foarte mici cantități nu poate fi dăunător omului. Specialiștii au descoperit un exces de brom în varza chinezească (numită și "shungiku") și în ceapa englezească. Alte alimente cu conținut de brom (cu cantități infime, bineînțeles): spanac, salată, pătrunjel, ceai și, în fine, coriandru. Bromul se obține, de obicei, prin oxidarea acidului bromhidric, dar
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
posedă o culoare galben-pală). Dacă se tratează o soluție de iodură de potasiu cu apă de brom în cantități reduse se separă iodul, care, într-o soluție de sulfură de carbon colorează soluția în violet. În această reacției, trebuie evitat excesul de apă de brom. Acidul hipobromos reacționează cu hidroxizii metalici, ca de exemplu cu hidroxidul feros, hidroxidul manganos, hidroxidul nichelos, etc. Aceste baze se oxidează până la hidroxizii de valență superioară în reacție cu acidul hipobromos, doar în mediu alcalin. De
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
reacție al bromurilor este cu apa de clor (un amestec de de clor și acid hipocloros), care oxidează anionul de brom la bromul elementar Br, deci se va putea observa apariția coloritului brun-roșiatic: În cazul în care se adaugă un exces de apă de clor, în locul bromului brun se va obține monoclorura de brom de culoare galbenă deschisă. Acetatul de plumb poate precipita bromurile la bromură de plumb albă, care este solubilă în acid azotic: În reacția cu azotatul mercuros, bromurile
Brom () [Corola-website/Science/302790_a_304119]
-
fost descoperit în 1811 de către Courtois în cenușa plantelor marine. Gay-Lussac constată analogia lui cu clorul și îl numește "iod", datorită vaporilor săi violeți. Iodul este un oligoelement esențial pentru organismul uman, fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
fiind indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni. Carența sau excesul de iod au efecte nocive asupra organismului. Carența cronică de iod determină scăderea sintezei de hormoni tiroidieni, cu gușă endemică și manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.). Iodul a fost descoperit din întâmplare în anul 1811 de către Bernard Courtois (1777-1838), un farmacist al armatei franceze. Ulterior, se va alătura companiei tatălui său, ce
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
fabrica salpetru de Chile, una din componentele prafului de pușcă, foarte solicitat la aceea dată, fiind folosit în cadrul Războaielor napoleoniene. Courtois prepara salpetru prin adăugarea acidului sulfuric în cenușa algelor marine. Într-o zi, acesta a adăugat acid sulfuric în exces, cauzând formarea unor vapori violeți care în contact cu obiecte reci desublimau, formând cristale închise la culoare. Ulterior acestei întâmplări, a efectuat numeroase experimente asupra cristalelor, iar rezultatele obținute le-a publicat în anul 1813. Courtois a împărțit mostre din
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
apărând în multiple forme ionice (în mod obișnuit, I și ionul iodat IO) ce au caractere chimice diferite. Acest lucru face ca I să fie asimilat mai ușor în biosferă prin asimilarea acestuia în vegetație, sol, lapte, țesuturi animale etc. Excesul de Xe stabil din meteoriți a fost clasificat ca rezultat al dezintegrării izotopului I, produs de supernove, ce a creat praful interstelar și gazele din care este alcătuit sistemul solar. I a fost primul radionuclid dispărut care a fost identificat
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
în care gușa era endemică rezervele de apă aveau un conținut redus de iod, dar încercările de la mijlocul secolului al XIX-lea de vindecare a gușii cu ajutorul acestui element a fost abandonată când pacienții au început să sufere vizibil din cauza excesului de iod. În anul 1850 s-a stabilit că iodul este un element chimic esențial pentru organismele vii. Necesarul zilnic de iod este de 100-200 μg. Importanța acestuia la om și animale se manifestă prin biosinteza hormonilor tiroidieni (tiroxina și
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
pe cale legală obligativitatea procesatorilor de sare de consum de a livra pe piață numai sare iodată. Carența de iod prezintă următoarele manifestări: hipotiroidie, nanism tiroidian, activitate cerebrală diminuată, gușă endemică, anemie, mixedem, obezitate, piele îngroșată și uscată, senzații de frig. Excesul de iod în organism conduce spre hiperfagie (deși bolnavii cu hipersecreție de hormoni tiroidieni scad în greutate datorită catabolismului stimulat prea puternic), supraexcitare corticală (iritabilitate și nervozitate ce conduc până la tremurături ale mâinilor), senzații permanente de cald (ce au ca
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
iod Povidone (un iodofor). Iodul formează un complex albastru intens cu amidonul și glicogenul (clatrat). Pe această proprietate se bazează numeroase aplicații practice de identificare a unor compuși organici. În iodometrie, concentrația unui oxidant poate fi determinată prin adăugarea unui exces de iodură, împreună cu puțin iod, pentru distrugerea iodului elementar/triiodurii ca rezultat al oxidării de către materialul oxidant. Un indicator de amidon este folosit pe măsură ce indicatorul se epuizează, crescând contrastul vizual (albastrul închis devine incolor, în locul decolorării triiodurii galbene). Iodul poate
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
organism este de 1 mg/m, elementul în sine fiind periculos pentru organism, o doză de 2 grame reprezentând o cantitate toxică. Pe de altă parte, iodurile sunt relativ inofensive, cu toate că ele pot produce reacții adverse dacă sunt prezente în exces. Măsurile de urgență în caz de otrăvire cu iod constau în menținerea căilor respiratorii deschise și intubarea endotraheală dacă edemul pulmonar devine progresiv. Pierderea fluidelor din cauza gastroenteritei se compensează cu soluții cristaloide intravenoase. Decontaminarea de urgență a persoanelor care au
Iod () [Corola-website/Science/302791_a_304120]
-
o veritabilă erezie iar arta brută materializată în pic- turile cu noroi generau revolte colective. Spiritualizarea imaginii părea atunci un proiect ratat și tocmai de aceea a generat epigoni entuziaști și comentatori encomiastici. Frus- trarea unora din vest provenea din excesul consumist al epocii postindustriale și o ireversibilă alienare; disperarea celor din est își afla temeiul în fatidica dictatură. Unii artiști occidentali epuizaseră exercițiile libertății individuale și de creație, cei din est nu și-o puteau imagina vreodată posi- bilă. A
Val Gheorghiu by Valentin Ciuc? () [Corola-other/Science/83656_a_84981]
-
cazacii până la ocuparea Moscovei, în 1814. Cum erau, fără nicio îndoială, cei mai exotici luptători ai armatei ruse, din punctul de vedere al francezilor, cazacii s-au bucurat de o mare atenție și notorietate, în parte, legată de presupusele lor excese din timpul campaniei din 1812. Cazacii ruși au înființat numeroase așezări (numite "stanițe") și fortărețe de-a lungul "frontierelor primejduite": fortul Vernii (Almatî, Kazahstan) în Asia Centrală, Groznîi în Caucazul de nord, fortul Alexandrovsk (Fort Șevcenko, Kazahstan), Krasnovodsk (Turkmenbași, Turkmenistan), stanița
Cazaci () [Corola-website/Science/303250_a_304579]
-
în anul 47 î.Hr., în timp ce Iulius Cezar se lupta cu ultimii oameni ai lui Pompei, care se refugiase în provincia Africa. Dar aptitudinile lui Antoniu ca administrator erau slabe pentru un general de asemenea calibru, el a început iarăși cu excese dintre cele mai extravagante, descrise de către Cicero în "Philippicae". În 46 î.Hr. se pare că au avut un conflict pentru că Cezar a insistat cu privire la plata pentru o proprietate a lui Pompei pe care Antoniu insinua că a cumpărat-o, dar
Marc Antoniu () [Corola-website/Science/303302_a_304631]
-
de tratament inuman și chiar ucideri nelegiuite de oameni nevinovați și lipsiți de apărare, descriind pe larg atrocitățile comise contra evreilor din România. Observațiile mele au trezit în mareșalul Antonescu și la premierul interimar Mihai Antonescu manifestări de regret pentru excesele comise „din greșeală” sau de „elemente iresponsabile” și (promisiuni) de moderație în viitor... Programul de exterminare sistematică continuă totuși și nu văd vreo speranță pentru evreii români atâta timp cât actualul regim... va rămâne la putere"". De teama judecății puterilor democratice, care
Mihai Antonescu () [Corola-website/Science/303301_a_304630]
-
cazuri de spirociclie sau dispoziție ciclică. Genul Ranunculus (piciorul cocoșului) cuprinde numeroase specii erbacee, cu flori actinomorfe, hemiciclice, de tipul 5, albe sau galbene. Fructele sunt poliachene rostrate. R. repens L. (piciorul cocoșului tîrîtor) crește mai ales pe terenuri cu exces de umiditate; R. arvensis L. (cornicei) este buruiană segetală, cu fructe spinoase; R. ficaria L. (grîușor) este specie vernală, silvicolă, cu rădăcini îngroșate ca niște mici tuberculi, și cu muguri mici, ovoizi (bulbili), situați la subsuoara frunzelor, prin care planta
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
Irwin Gellman, care a scris o cronică a carierei lui Nixon în Congres, sugerează că „a fost remarcabil printre colegii din Congres, o poveste de succes într-o vreme zbuciumată, în care a manevrat atitudinea anticomunistă de bun simț împotriva exceselor lui McCarthy”. Aitken simte că „Nixon, atât ca om cât și ca politician, a fost excesiv criticat pentru defectele lui și insuficient recunoscut pentru calitățile sale. Și totuși chiar și în spiritul revizionismului istoric, nu este posibil un verdict simplu
Richard Nixon () [Corola-website/Science/302377_a_303706]
-
îi apare una dintre cărțile de căpătâi ale revoluționarilor de la 1848 (inclusiv a celor români): "Le peuple" („Poporul”). În timpul revoluției franceze de la 1848, Michelet, spre deosebire de mulți alți scriitori, nu a intrat în viața politică activă, deși a fost des solicitat. Excesele acestei revoluții, mai ales atunci când trupele au tras în opozanți, l-au convins că democrația nu este posibilă decât atunci când ea va fi definită și învățată de către toți cetățenii. Michelet s-a dedicat cu mai multă forță operei sale literare
Jules Michelet () [Corola-website/Science/302907_a_304236]
-
barocco"), trecut prin filiera limbii franceze ("baroque"). În ambele limbi, sensul inițial al cuvântului era un substantiv ce desemna o perlă de formă neregulată. Ca adjectiv desemnează ceva migălos și realizat în cele mai mici detalii, uneori realizat cu un exces de zel, posibil superfluu. Atât Biserica Catolică cât și aristocrația seculară au aderat rapid la valorile barocului, ba chiar mai mult, l-au îmbrățișat și încurajat pentru că vedeau în el diferite modalități de a-și extinde controlul asupra societății. Biserica
Baroc () [Corola-website/Science/299451_a_300780]
-
au fost în cercetarea științifică și în dezvoltare, mai ales în domeniul chimic. Câteva aplicații ale cesiului existau încă din anii 1920, când a început să fie folosit în tuburi cu vid, unde a avut două funcții: ca epurator (înlătura excesul de oxigen de după fabricare) și ca strat deasupra catodului de încălzire, pentru a crește conductivitatea electrică a acestuia. Cesiul nu a fost recunoscut ca un metal cu utilizări industriale înainte de anii 1950. Printre aplicațiie cesiului non-radioactiv menționăm aplicațiile în celule
Cesiu () [Corola-website/Science/304474_a_305803]