14,023 matches
-
Institutul de cercetări Fizico-chimice, cu clinicile și institutele din Cluj, cu filiala Academiei Române din Cluj ș.a. Dacă ne uităm la ce a realizat în timp de 10 ani, așa cum arată și profesorul Crișan Mircioiu, putem spune, fără teama de a greși, ca Petru Ir. Pogângeanu a pus bazele teoretice și practice ale învățământului de fizica la Facultatea de Farmacie a Institutului de Medicină și Farmacie clujean, sau, altfel spus, este creatorul acestui învățământ, fapt recunoscut unanim de clasă academică clujeana. În
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
adresa. La ora șapte a fost la mine. Vreun ceas am discutat despre literatură și filme. Am făcut cafele și-am vrut să torn lichior de cireșe în pahare. "Nu turna, mi-a spus, noi nu bem." Credeam că a greșit persoana de-a zis "noi", dar am trecut cu vederea și eu am băut. Mi-a răscolit cărțile, a admirat unele dintre ele și s-a mirat sincer găsind cîteva care discutau din punct de vedere științific problema religiei. M-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Dar refuz argumentele! Refuz acuzația! Sînt pedepsit pentru comportarea mea față de femeia aceea blondă, venită în delegație, căreia i-am propus să mai întîrzie o zi în oraș. Sînt acuzat că am fost vulgar cu ea. Cum?! Cînd?! Unde am greșit?! De mii de ani, datoria primului pas în dragoste revine bărbatului. Oare nu tocmai veșnicul zîmbet încurajator al doamnei blonde mi-a dat speranțe? Pretind că măcar la atîta lucru mă pricep; în anul acela întîi de facultate, femeia de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
combinatul, sute de salariați stau la locurile lor de muncă, iar dumneata semnezi bilete de voie! Cînd i-am semnat biletul, nu era..., strînge din umeri Don Șef. Lăsați, tovarășe Ștefănescu, i-o taie directorul, nu e prima oară cînd greșești. Cum rămîne cu consumul de oxigen? întreabă el, rotindu-și privirea peste cei prezenți. Îl reducem în toate secțiile și mergem cu debit minim, sau oprim cîteva secții? Ochii directorului se rotesc de mai multe ori, citind de pe expresia fețelor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gurile de pătrundere în canal. Rămîn și dumnealor să ne ajute, sau au venit să vadă? întreabă el, uitîndu-se spre cei trei care mă însoțesc. Rămînem dacă-i nevoie, răspunde Lupu. Unde-s mai mulți ochi, scade posibilitatea de-a greși, spune Dinu. Am să vin mai tîrziu pe la separator, hotărăște Luchian, făcîndu-mi semn că rămîne și el. Bine, mulțumesc! le zic și plec. Pe aleea dinspre separator mă întîlnesc cu directorul general, însoțit de vreo cinci-șase ingineri, grăbindu-se spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
formez zero, iar cînd aud tonul de oraș, formez numărul știut. Inima îmi bate puternic, iar obrajii îmi iau foc sînt iar adolescent!... Telefonul sună în gol, prelung. Închid și o iau de la capăt, în speranța că prima oară am greșit numărul, iar acum o să-mi răspundă, să-i pot spune: "Sărut mîinile! Sînt Vlădeanu. Vă rog să mă iertați și să uitați cuvîntul acela urît!" Dar telefonul sună în gol. Formez numărul și a treia oară. Același sunet prelung, a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
mă rostogolesc pe ultimele. Aș vrea să înjur, dar nu mai am nici o tragere de inimă. Arunc o privire spre sacul spart, încerc să-i zic ceva în gînd lui Vlad; mă stăpînesc, de teamă că, nervos cum sînt, pot greși. În fond, în sufletul meu, mă bucur: Vlad, prietenul meu, a reușit să dea ceasul timpului înapoi, așa cum și-a dorit. În ușă, mă opresc, mă întorc și cuprind totul într-o privire. Mergi cu bine! exclam încet, cu dragoste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tăioasă de soare de iar nă, în începutul acestei primăveri de stăpânire asupra Parisului?! Am scris strâmb. În biurou nu a mai rămas bun decât becul albastru de la pomul de Crăciun al copilăriilor tale succesive și lumina cade prost și greșit pe hârtie și mă înșeală. Curge lumina albăstrie pe hârtia albăstrie și, sub peniță, umbra ei aleargă de zor pentru aceleași cuvinte. A bătut 12½. Se va fi răcit apa din baie? Mie nu-mi strigă nimeni: „Cum, încă nu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
vreodată vom fi silite de viață să încetăm corespondența noastră, în fiecare seară noi două ne vom căuta peste depărtare și vom vorbi peste oameni și împrejurări. Amândouă vom spune mereu: „acum se gândește la mine“ și niciodată nu vom greși; poate ne vom striga desnădăjduite nu de îndoiala reciprocă, ci de tragismul împrejurărilor care ne-ar despărți. Gândul meu de acum are un punct fix: să-ți pot trimete o cât de mică sumă de bani, care să-ți netezească
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
a făcut un imens serviciu: tocmai îți apăruse articolul și eu nu știam, din cauza cumplitei timidități care mă împiedicase să mai sun o dată la Adevărul ca să aflu data apariției. N-am putut dormi decât foarte agitat gândindu mă că ai greșit având încredere în mine; de dimineață de la 8 la 12, ore; la douăsprezece fix, la redacția jurnalului. N-am găsit decât trei, dar mâine în clasă vreau să fac un apel foarte călduros către fete să caute eventualele numere, la
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Nu, refuz să-ți descriu amănunțit acea înspăimântătoare dezordine, acele canapele și divanele desfundate, covoarele uzate sau scoase, parchetul ascuns sub un strat de praf și, în același timp, acea inexplicabilă eleganță care domina totul, în ciuda bietelor lor rochii pătate, greșit în cheiate și de o curățenie îndo ielnică. Nu știu prin ce stranie asociație de idei îmi vine în minte pen siunea Vauquer a lui Moș Goriot. Nici un fel de grijă pentru cochetăria feminină. Pica povestește ca o bătrână doamnă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fapt nu, nu a zis chiar așa, că îi pare rău - a zis că o să-i dea în judecată pe cei care i-au organizat petrecerea. Dar totuși. Asta înseamnă că îi pasă, nu? Dumnezeule, poate că am judecat-o greșit pe Elinor tot timpul ăsta. Poate cu toții am judecat-o greșit. Poate că, sub tot exteriorul ăla de gheață se ascunde o cu totul altă persoană. Da! E vulnerabilă și nesigură și s-a înconjurat cu o carapace protectoare. Iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
sunt mult prea fericită. E cel mai ciudat sentiment din viața mea. Îi întâlnesc privirea lui Suze și ea îmi zâmbește euforică. Strălucește toată din clipa în care s-a născut el și mă întreb dacă nu cumva i-au greșit doza de gaz ilariant. — Nu e absolut perfect? — Este. Îi ating unghiuța minusculă. Și când te gândești că a crescut înăuntrul lui Suze, tot timpul ăsta. — Vreți o ceașcă de ceai? zice o asistentă, intrând în camera caldă și luminoasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
lucru pe care mi l-ai spus mai demult. Toată ziua numai la asta mă gândesc. Și nu-mi iese deloc din minte. — La ce anume? spun alertată. — Ai zis... Se oprește, de parcă ar vrea să se asigure că nu greșește cuvintele. Ai zis că ne aflăm pe planeta asta pentru prea puțin timp. Și, la sfârșitul zilei, ce e mai important? Să știi că ți-au ieșit socotelile și că ești pe plus - sau să știi că ești persoana care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
destule lucrări care au prezentat obiectiv Holocaustul din România, bazându-se strict pe documente și fapte (vezi <endnote id="243, 244, 356, 553, 554, 555, 584, 693, 775, 852, 899, 900"/>). În astfel de cazuri, diagnosticul este cu atât mai greșit cu cât este mai scurt și mai tranșant. A nu vedea nuanțele și detaliile, a renunța la analizele obiective și echilibrate, a nu ține cont de con- di țiile istorice, politice și culturale specifice, a Înlocui o reali tate dramatică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
naționalități”. (Țiganii, În schimb, nu au fost niciodată menționați În discursul oficial.) Unele dintre autoritățile comunității evreiești nu s-au lăsat nici ele mai prejos. După părerea mea, șef rabinul Moses Rosen - el Însuși o persoană cu comportament autoritar - a greșit atunci când a militat, În anii ’80, pentru interzicerea editării publicisticii socio-politice a lui Mihai Eminescu, cea referitoare la evrei <endnote id="(849, pp. 272 ș.u.)"/>. Sigur că Îngrijorarea rabinului șef din România este de Înțeles. Cercurile politice și culturale
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
populației evreiești În ultimele secole, precum și condițiile igienice precare din ghetourile și târgurile (stetl-urile) Europei Centrale și de Est ar fi condus la o stare accentuată de murdărie a evreilor și, implicit, la un miros neplăcut degajat de aceștia. „Este greșit să consideri că putoarea ar fi la evrei naturală și endemică - scria medicul Ramazzini În 1700 despre «maladiile ghetourilor» din Italia - ; mirosul, pe care Îl răspândește lumea măruntă din rândurile lor, se datorează Înghesuielii din casele lor și sărăciei” <endnote
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
rituală, se Întâlnește cu un câine pe drum, trebuie să se Întoarcă și să se recufunde În feredeu (micva) <endnote id="(126, pp. 14 și 31)"/>. „Evreii - scria Dimitrie Dan - țin la credința că sufletul acelui ce În viață a greșit, după moarte va intra Într-un câine. Câinele este alungat de evrei. Prin urmare, sufletul acelui om păcătos Își ispășește destul de amar păcatele trupului prin petrecerea În aceste animale și se mântuiește abia după pristăvirea [= moartea] lor. Această credință explică
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
lu Dumnezeu cu Înțeles să-l auzim” <endnote id="(176, p. 1873)"/>. Aspida apare cu aceeași simbolistică Într-un psalm În care Dumnezeu este invocat pentru a-i judeca și pedepsi pe cei păcătoși și nelegiuiți : „Cei fără de lege Își greșesc cărarea de la naștere, iar cei mincinoși rătăcesc din pântecele maicii lor. Veninul lor este ca veninul șarpelui ; ei sunt ca o aspidă surdă care-și astupă urechile, și care nu aude glasul vrăjitorului, glasul descântătorului dibaci” (Psalmul 58, 4-6). „Glasul
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
trăi de două ori condiția umană” <endnote id="(310, p. 58)"/>. „Oroare !”, conchide Ion Vianu, indignat de incorectitudinea cercetătoarei. „Să nege Cioran faptul că evreii ar fi oameni ? Parcă nici Hitler n-a făcut asta” <endnote id="(748)"/>. Ion Vianu greșește, la rândul său. Hitler a făcut-o. A făcut-o și Cioran, dar nu În 1956, ci - așa cum am văzut - În 1936. Câteodată, acest clișeu mental („evreul nu e om”) supraviețuiește În subtext chiar și atunci când se afirmă apartenența evreului
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
este căsătorit ? Se spune că Sara s-a căsătorit cu un avocat drăguț din Budapesta și Esther cu un om de afaceri din Jitomir, așa că trebuie să fie soțul Sarei. Asta Înseamnă că numele lui este Alexander Cohen, dacă nu greșesc. Dar dacă vine de la Budapesta, cu antisemitismul de acolo, trebuie să-și fi schimbat numele. Care este echivalentul unguresc pentru Cohen ? Kovacs. Dar dacă i-au permis să-și schimbe numele, trebuie să aibă un statut special. Care ar putea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
copie dactilografiată (deoarece la transcriere am mai făcut modificări). 4. Răspunde-mi urgent de soarta lui . Omagiul nostru doamnei și ție o strîngere de mînă amicală, Mihai Drăgan P.S. îți trimit și o fotografie, s-ar zice artistică. Dacă am greșit ceva la transcriere, scuză. </citation> (18) <citation author=”Mihai Drăgan” loc="Iași" data =”30 sept[embrie][1]967”> Dragii noștri, Am primit ambele scrisori, ultima cu alarmă că n-a sosit încă articolul pe care l-am expediat luni dimineață
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
revista condusă de fostul activist sindical și descendent de arendaș grec are dreptul să defăimeze în dreapta și în stînga, să atace prin ciomăgașii primitivi, inculți și de rea credință, dar nouă nu ni se dă voie să spunem că au greșit. Doar Herivan e și el critic și chiar colaborator la convorbiri laterale! Ultimul număr, care a ajuns, cred, la Bacău, nu se dezminte. Calomniile se desfășoară pe o pagină întreagă. Unul dintre cei mai vinovați din [de]cîte se întîmplă
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
sînt, n-am frate,/ N-am rudă, n-am vecin,/ Stăpîn am p-adevărul,/ Lui cată să mă nchin”) nu era un gest de paradă, ci expresia unei conduite; l-am văzut ilustrat în atitudinile sale. Ion Rotaru putea să greșească (i s-a întîmplat, nu o dată, în chestiuni de amănunte), dar nu să cedeze din convingerile sale. Sub anumite aspecte, modelul său a fost G. Călinescu. Admonestarea formulată în finalul scrisorii din 1 ianuarie 1985, de pildă, se sprijină pe
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
al Partidului În privința naționalităților așa cum a fost expus de tov. Gheorghiu Dej. Nu am lămurit massele asupra unor probleme ce le frământă și a nu confunda partidul cu unele elemente din partid (subl.În orig.) care oricând pot foarte lesne greși. Nu am căutat ca să antrenăm la muncă massele ci ne-am mulțumit cu o Întrunire sau o ședință”. Cavalcada auto-acuzelor a continuat cu și mai mult avânt, că se purta autocritica pe atunci așa cum purtau unii aceeași pereche de izmene
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]