13,885 matches
-
Preston Manning, în perioada 1992-1995, a recunoscut că acesta din urmă, împreună cu un cerc restrâns, aranjau "adunările" partidului. Astfel, ceea ce putea să apară drept o decizie luată în baza unor consultări cu membri de partid era, în fapt, doar o iluzie bine orchestrată (Flanagan, 1995, 2010). Aparența de democrație internă a Partidului Reformei a fost dezmințită de realitățile organizaționale, care tradau o evidentă dominație a liderului și manipularea politicilor partidului (Barney, 1996; Laycock, 2001). 6 A se vedea http://en.wikipedia
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
fie văzut și atacat ca un spărgător de grevă ce este, ori să se alăture greviștilor, ori să plece. Nu există poziții neutre" (154). Și alege să plece, învingându-și subiectivitatea, iar apoi se refugiază din nou în ziar, cu iluzia că duce o viață activă. Ceea ce rămâne remarcabil e nivelul până la care scriitori realiști precum Howells și Dreiser, ambii foști jurnaliști (și uneori practicanți ai jurnalismului literar) au distins și intuit divorțul subiectivității de experiența lumii în cazul jurnalismului obiectiv
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Emery and Emery 329-31), și în bună măsură pentru că mulți jurnaliști au devenit de bună voie propagandiști ai implicării în război (Schudson 141-42). Drept rezultat, "în timpul războiului și după aceea, jurnaliștii au început să vadă fiecare lucru ca pe o iluzie, din moment ce ("reportajul obiectiv") era evident produsul stângaci al unor artiști ai iluziilor (Schudson, 142, sublinierea lui Schudson). După încheierea armistițiului, răspunsul a contat în mare parte în intensificarea eforturilor de a scrie știri obiective, într-un stil care domină până în
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
devenit de bună voie propagandiști ai implicării în război (Schudson 141-42). Drept rezultat, "în timpul războiului și după aceea, jurnaliștii au început să vadă fiecare lucru ca pe o iluzie, din moment ce ("reportajul obiectiv") era evident produsul stângaci al unor artiști ai iluziilor (Schudson, 142, sublinierea lui Schudson). După încheierea armistițiului, răspunsul a contat în mare parte în intensificarea eforturilor de a scrie știri obiective, într-un stil care domină până în ziua de azi. Conceptul știrilor obiective a fost teoretizat, printre alții, de
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
probabil armamentul de război în spate, atunci când au dat buzna în Bruxelles. Cu ei trece și nota umană pe care cititorii o puteau înțelege, o trecere umbrită de presupusele uniforme și de carabine. Având stabilită această bază de înțelegere, această iluzie a "subiectivității transferabile", așa cum o numește Trachtenberg, Davis își conduce cititorii către ceea ce el crede că nu mai poate descrie: Ceea ce a venit după ei și douăzeci și patru de ore mai târziu continuă să vină, nu mai e o mișcare umană
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
jurnalismului) atunci când fostul amant al Lucillei se căsătorește cu tânăra guvernantă: "Mireasa avea o rochie albă, lungă, de satin și în mână ținea un buchet în cascadă de minirosa cu panglici de iasomie. O coroniță de perluțe îi susținea voalul iluziei" (Slouching, 28). Astfel, pare să ne șoptească Didion, avem de-a face cu încă o persoană tânără și frumoasă ce visează visul auriu, în spatele "voalului iluziei." Dincolo de dovezile extraordinare ale unui prezent atât de incert, visul nu pare a fi
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
cascadă de minirosa cu panglici de iasomie. O coroniță de perluțe îi susținea voalul iluziei" (Slouching, 28). Astfel, pare să ne șoptească Didion, avem de-a face cu încă o persoană tânără și frumoasă ce visează visul auriu, în spatele "voalului iluziei." Dincolo de dovezile extraordinare ale unui prezent atât de incert, visul nu pare a fi deloc auriu. Deși Hunter Thompson este deseori catalogat drept nou jurnalist 84, jurnalismul său gonzo, după cum a fost descris, ocupă o poziție anormală vizavi de jurnalismul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
spune că nimic nu a putut fi mai ilustrativ pentru a convinge ziariștii americani că faptele nu pot fi de încredere, decât experiența războiului... În timpul războiului și în perioada care a urmat acestuia, jurnaliștii aveau impresia că totul este o iluzie, având în vedere că era evident că reportajul "factual" era produsul artiștilor conștienți de iluzie" (142). Unul dintre răspunsuri a fost propunerea perspectivei obiective în reportajul de știri, dat de Walter Lippman, printre alții. Schudson l-a numit pe Lippman
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
faptele nu pot fi de încredere, decât experiența războiului... În timpul războiului și în perioada care a urmat acestuia, jurnaliștii aveau impresia că totul este o iluzie, având în vedere că era evident că reportajul "factual" era produsul artiștilor conștienți de iluzie" (142). Unul dintre răspunsuri a fost propunerea perspectivei obiective în reportajul de știri, dat de Walter Lippman, printre alții. Schudson l-a numit pe Lippman "cel mai înțelept și convingător reprezentant al idealului de obiectivitate" (151). În 1922, când apare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
formă de subiectivitate. Astfel, subiectivitatea era determinată de propria credință oarbă. Ca urmare a ascensiunii conceptului de "obiectivitate", s-a născut un fel de escrocherie critică, prin care jurnalismul bazat pe fapte a fost înlocuit de jurnalismul obiectiv bazat pe iluzii, asemănător, într-un mod ciudat, moderniștilor literari. Curios este faptul că jurnalismul obiectiv este și rezultatul "epocii moderne a jurnalismului" (561, sublinierea autorului), așa cum a spus Paul Many. Ca formă de "obiectivitate", "modernismul" nu ar putea decât să țină la
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de o vanitate grotesca, constituind o serie anti-eroică (Prudhomme, Perrischon, Homais, taica Roque). Decăderea eroului începe atunci cand tinerii aleg adaptarea la societate în detrimentul integrității lor. Flaubert povestește istoria unor cuceriri care n-au avut loc. Personajele lui sunt victimele propriilor iluzii: Emma și iubirile ei, Charles și iubirea pentru Emma, Frédéric și iubirea spirituală pentru doamna Arnoux, Deslauriers și pasiunea pentru logică. Pasivitatea acestor personaje fără voința acțiunii, capabile doar să-și viseze viața, este deosebit de evidentă când vine vorba de
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
se deosebesc de cele citadine mai sofisticate, măi egoiste. Cum a arătat Flaubert prin numeroșii săi provinciali, acestea sunt "des personnages de désir et de rêve" [Dubois, p.222]. Pariziana, fire destul de pragmatică, nu mai trăiește în lumea romantică a iluziilor. Provincialele din Niortle imită toaletele și manierele doamnelor din Paris: "leș dames, dont on voyait leș épaules nues passer dans l'entrebâillement des rideaux, balançaient leurs chignons, frisés à la mode de Paris" [Zola, Son Excellence Eugène Rougon, p.316
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de Nucingen, vicontesa de Beauséant ș.a. Femeia plictisita de viață casnica și care caută refugiu într-o altă dragoste, formează un registru important în La Comédie humaine. Eugène de Rastignac, care începe să cunoască față adevărată a Parizienelor, măi nutrește iluzii, pe care le va pierde treptat: "Și leș Parisiennes șont souvent fausses, ivres de vanité, personnelles, coquettes, froides, îl est sûr que quand elles aiment réellement, elles sacrifient plus de sentiments que leș autres femmes à leurs passions, elles se
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
elles éventreraient leurs mères pour y chercher de quoi briller. Enfin elles font leș cent mille coups" [Balzac, Le père Goriot, p.98]. Banul, minciună, corupția transforma personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
font leș cent mille coups" [Balzac, Le père Goriot, p.98]. Banul, minciună, corupția transforma personalitatea umană. În aceste condiții, Pariziana devine "un animal cu sânge rece", fără iluzii și resentimente. Românul La Duchesse de Langeais, scris în perioada "pierderii iluziilor" pe care Balzac le nutrea față de aristocrație, este "un virulent act de acuzare împotriva orgoliosului foburg aristocratic Saint-Germain, a faimoaselor ducese îngâmfate, vicioase și frivole" [Ion, p.288-289]. Făcând concurență stării civile și având ambiția unei reforme a moravurilor sociale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
sale ambigue cu alte femei. Acest sentiment deformat, dar totuși veritabil, îl plasează deasupra burghezilor ordinari. Astfel, Flaubert, admirator al secolului al XVIII-lea, prelungește românul "libertin", care este și un român de educație sentimentală, oferind femeilor o lecție contra iluziilor. Proiectul ciclului zolist constă în folosirea personajelor emblematice ale timpului. Demersul alegoric al lui Zola constă în a face din Pariziana Renée incarnarea regimului imperial, viciat, avid de plăceri, fără valori morale și deci condamnat la o dispariție brutală Renée
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
definește că prezența în reprezentare a semnelor care indică specificul teatral [v. Pavis, 1987, p.365; Ubersfeld, 1996A, p.83]. Teoreticianul și scenograful rus Nikolai Evreinov pledează pentru o înțelegere extinsă a conceptului de teatralitate că facultate universală a creării iluziilor și a transformării aparentelor, depășind teatrul propriu-zis148. Proiectul teatrului sau se bazează pe ideea că "în arta contează nu conținutul, ci formă, ca primordială este teatralitatea ca atare", comentează Angelina Roșca [p.16]. Teatralitatea este un ansamblu de elemente specifice
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
în conștiința, sub formă de imagini mentale, a unei realități care există în afara noastră [v.Désesquelles]. În capitolul doi al Poeticii, Aristotel delimitează două moduri de reprezentări: directă (teatrală) și indirectă (narativa). După Aristotel, arta reprezentării este o artă a iluziei. În comparație cu românul, care prezintă, teatrul ține mai mult de reprezentare. Conform conceptului tradițional, reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
exprime mai bine prin acumularea de estetici în plus, nu reușește decât multiplicându-și măștile. Schimbându-și mereu aparențele, omul modern 156 redevine persoană în sensul etimologic persona mască, rol, personaj. Reîntoarcerea la etimologie plasează noțiunea de personaj sub semnul iluziei teatrale. "Identitatea să nu mai este dată: e construită" [Patapievici, p.141]. Foarte importantă ne pare în acest context sugestia lui R.E.Park [p.249] despre faptul ca mască reprezintă concepția pe care ne-am format-o despre noi-înșine rolul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
la bătaie: semnele (bijuterii, costume, maniere) și atmosfera (mister, obscuritate). Resursele spectacolului actualizează stratul ascuns al realității, care rămâne deseori implicit. Aparent inocentă (știind, de fapt, ce este senzualitatea și sexualitatea), Pariziana este, în realitate, o ființă destul de experimentata (fără iluzii în ce priveste dramă familială, a cărei cauza sau victima este), doritoare de o viața publică strălucită. Lipsa de profunzime o face să nu ia lucrurile prea în serios. Este o filosofie de viață, care ajută Pariziana să suporte mai
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
doua a secolului al XIX-lea, constată contesă Dash [p.278], a cunoscut un regres în dinamică să, românele se reduc tot mai mult la două capitole: prefață și epilogul. Totul ce le separă este inutil. Dinamică scenelor urmează ritmul: iluzie/deziluzie. Scenă primei apariții a Parizienei, mai ales în locurile publice, impresionează prin spectaculozitate. Pariziana mizează mult pe prima impresie, ea realizează natură crucială a acestei prime întâlniri. Avem câteva exemple, în care transpare dorința de a se face remarcată
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
dau înapoi înaintea pericolelor. Obstacolele, reale sau imaginare, nu o descurajează ușor, ci, mai curând, asigura continuitatea ambițiilor sale. Fire independența și destul de inteligență, ea nu se lasă prinsă în capcana cuiva. Femeia pariziana este sensibilă, dar nu-și face iluzii deșarte. Pariziana este gata să înfrunte situații neprevăzute, pentru care găsește soluții la fel de inedite și neașteptate. Putem spune, în acest sens, că este o femeie cu spirit modern. Această radiografie a femeii pariziene relevă un tip puternic, care se afirma
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
el se prelungește în întreaga literatura occidentală, prin operele lui Dante, Petrarca, Shakespeare, Rousseau, Wagner etc. Analiza lui Rougemont se bazează pe o presupunere atunci când se înscrie într-o literatura, mitul degradează. 225 Fetele nu se mai căsătoresc având aceleași iluzii roze, ele știu bine ce le așteaptă și cântăresc bijuteriile pe care le vor primi. Banii și afacerile le interesează în egală măsură că și plăcerile. Pasiunile oarbe sunt de neîntâlnit. Puține fete ar mai aruncă pe fereastră averea sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
D-fenfluramina, fenteramina etc), dar la care s-a renunțat datorită reacțiilor adverse serioase. În prezent sunt în studii o serie de substanțe care au ca ținte moleculare leptina, IL-1, NPY, colecistokinina Axokina etc., și fără a ne face prea multe iluzii, vor reprezenta terapia viitoare în tratamentul obezității.
Tratat de diabet Paulescu by Cornelia Pencea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92256_a_92751]
-
calea dezvoltării: fie structura socială, fie populația supranumerică, fie analfabetismul. S-a pus accentul pe penuria de capital și pe necesitatea unei intervenții externe: care s-a văzut astfel legitimată, nemaiintrând sub incidența protestelor ridicate împotriva, "jefuirii Lumii a treia". Iluziile odată spulberate, se poate observa acum ce anume le-a dat naștere: permanența unui model linear de dezvoltare, certitudinea că aceleași mecanisme trebuie să producă întotdeauna aceleași efecte, o concepție eronată asupra societăților arhaice sau tradiționale și, mai presus de
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]