11,840 matches
-
de fiu natural al unui prinț fără identitate sigură (reținut de memoria colectivă "din pricina impunătoarei sale înfățișări de taur" doar "sub porecla cap de bou" de la "beizadea" derivă antonomastic și "porecla" în cauză) și al unei "țiitoare" ajunse mai târziu nevasta armurierului și cunoscută tot sub un nume de împrumut ("deși-i uitasem numele, îmi mai aduceam aminte ca și de coana Lina"). Deghizamentul onomastic se datorează, nu-i greu de sesizat, unei interdicții magic-tabuizante, provenite probabil din credința că oamenii
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
sunt cele care plăsmuiesc "mitul poetului tragic", al "tânărului geniu" nefericit în amor de unde și nevoia firească de consolare, duioșia resimțită invariabil, la lectura versului eminescian, de cititoarele cu inimă bună, recrutate mai cu seamă (nu știu de ce) din rândul nevestelor de ofițeri. Dar nu numai. Spre exemplu, înainte de a-l fi întâlnit în carne și oase, Veronica se îndrăgostise de fotografia poetului din gazete, iar Mite își construise o "imagine ideală" contrazisă, parțial, de realitate, pentru că doar "nemțoicuța", mai snoabă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
odată cu 29 aprilie 1976. Președintele Franței de atunci (Valery Giscard d'Estaing) a aprobat Legea Regrupării Familiale. În conformitate cu ea, imigranții musulmani aveau dreptul să-și aducă în Franța soțiile și copiii. ,,Repatrierea extinsă a facilitat, pe alocuri, aducerea mai multor neveste. Bărbații căsătoriți inițial în Mauritania și Mali (acolo unde poligamia era încă recunoscută juridic) au putut oferi un pașaport francez tinerelor consoarte, dintre care nu puține însărcinate sau mame, deja, a trei-patru copii"179. În joc a fost o politică
[Corola-publishinghouse/Science/84969_a_85754]
-
Barta-n frunte drumul și-l croiește Ca o apă care taie vad». Dar tematica poeziei noastre a devenit tot mai bogată (Ă). A fost și este cântată dragostea nouă (Cântec de spus la armonică, Idilă de Veronica Porumbacu, Cântec pentru nevastă de Cicerone Theodorescu, Gând de Gavril Mihai (Ă). (Ă). Creșterea măiestriei artistice se face simțită (Ă). Astfel Maria Banuș - de pildă, are capacitatea să exprime dragostea pentru viața plăpândă a copiilor. Cum se disting prin mușcătoarea lor ironie (Ă). versuri
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
colectivul În mijlocul căruia trăiesc, a fost redat de Veronica Porumbacu În poemul de proporții Tovarășul Matei a primit Ordinul Muncii și de A.E. Baconsky În Balada despre Barta Iosif și ortacii săi. În sfârșit, Cicerone Theodorescu În Cântec de nevastă ori Veronica Porumbacu În Idilă au dat expresie unor alese sentimente intime ale oamenilor. De pe o treaptă nouă a măiestriei s-au străduit unii dintre cei mai buni poeți ai noștri să redea figurile partidului nostru. În poemul intitulat Tovarășa
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
concrete în sfera simbolurilor și a metaforelor de sursă apocaliptică. Ionică. Poveste de război este o istorie de dragoste înfiripată în cursul celei de-a doua conflagrații mondiale între un ofițer român, plecat cu unitatea spre front, și o enigmatică nevastă unguroaică, plină de dorinți și patimi. Proză densă, pigmentată cu umor și dezvoltată în acolade narative - nu fără inserțiuni palpitante -, la hotarul dintre autobiografic și ficțiune, Ionică dezvoltă până la un punct o atmosferă idilică, ciudată în situația întâlnirii a două
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
ce a fost dotat cu o cabină pentru femei abia la mijlocul anilor ’30. Efectele acestei realități sunt surprinse cât se poate de transparent de unul din redactorii băcăuani ai ziarului nemțean „Telegraful”: „În orașul nostru nu te poți plimba cu nevasta, cu copiii tăi, cu sora, cu logodnica ta, ca să nu riști să vezi acest spectacol - un mic colț de stradă, lângă un burlan, lângă o ușă, într-o poartă, câte un bărbat iscoditor, cu ochii atenți să nu fie surprins
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
auzul băcăuanilor amintim aici pe marele tenor Richard Tauber, în ecranizarea „Drumul spre glorie” (1931), Ivan Petrovici, în filme precum „Cartierul latin” (1931), „Victoria și al ei husar” (1932) și „Orlow” (1933), Stan Laurel și Oliver Hardy, în comediile „Auleu, nevastă-mea” (1931), „Stan și Bran se căsătoresc” (1932) sau „Stan și Bran la Hollywood” (1938), divina Greta Garbo, în „Grand Hotel” (1933) - alături de Joan Crawford și John și Lionel Barrymore - sau „Susan Lennox - Curtezana” (Susan Lennox - Her Fall and Rise
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
briceag, ca să vîre acolo scrisoarea și s-o predea astfel oamenilor din ambarcațiune, fără ca aceasta să se apropie și mai mult de vas. între timp, Ahab citea, parcă bombănind: Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Ă Domnul Har... da, domnul Harry - pun rămășag că-i de la nevasta omului, e un scris fin, de femeie - da, domnul Harry Macey, de pe vasul Ieroboam... Păi, e chiar Macey, mortul! Ă Sărmanul, sărmanul! oftă Mayhew. Și-i tocmai de la nevastă-sa! Dă-mi-o, însă, te rog! Ă Ba nu, păstreaz-o dumneata! exclamă Gabriel către Ahab. în curînd vei apuca pe același drum! Ă Rămînă-ți-ar în gît blestemele! răcni Ahab. Căpitane Mayhew, fii gata să prinzi scrisoarea! Și luînd fatidica
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a fost legată de-o stîncă la malul mării și cum, în clipa cînd leviatanul se pregătea s-o răpească, viteazul Perseu, prințul balenierelor și-a înfipt harponul în monstru, slobozind-o pe fată, pentru a o lua apoi de nevastă. A fost o performanță cu adevărat artistică, rareori egalată de cei mai destoinici harponiști din zilele noastre. Căci pomenitul leviatan a fost omorît din prima lovitură. Să nu se îndoiască nimeni de această poveste străveche, deoarece în antica cetate Joppa
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
un gentleman, după ce încercase în zadar să pună frîu pornirilor vicioase ale soției sale, o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase, din pricina extremei tensiuni pricinuite de firea ei profund vicioasă; abandonata devenise astfel un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o abandonase în cele din urmă pe valurile vieții; dar, peste cîțiva ani, regretînd acest pas, avea să înceapă o acțiune judiciară pentru a-și recupera nevasta. Avocatul a spus apoi ca, deși gentlemanul în chestiune o harponase inițial pe nevastă-sa și o ținuse astfel legată un timp, pînă la urmă o abandonase, din pricina extremei tensiuni pricinuite de firea ei profund vicioasă; abandonata devenise astfel un „pește pierdut“, iar cînd un alt gentleman veni s-o harponeze, doamna intră în
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ciudat“, zice Stubb. „Ciudat“, „ciudat“, „ciudat“ și-l tot pisează cu vorba asta pe domnul Starbuck: da, domnule, „ciudat“, „ciudat“, „foarte ciudat“! Uite-i piciorul. Acum, cînd stau să mă gîndesc, piciorul ăsta o să-i fie tovarăș de pat! în loc de nevastă, o bucată din falca unei balene! Pe piciorul ăsta o să stea! Dar ce-o fi vrut să spună cu piciorul ăla care stă în trei locuri deodată, care la rîndu-le, stau, toate, în iad - cum adică? A, nu mă mir
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
lungă și încă neîncheiată. Cam la vîrsta de șaizeci de ani, bătrînul întîlnise, cu întîrziere, ceea ce în limbajul tehnic al suferinței se numește ruina. Fusese un meseriaș renumit pentru priceperea lui și foarte solicitat; avea o casă cu grădină, o nevastă tînără și iubitoare, ca o fiică și trei copii veseli și rumeni la față; în fiece duminică se ducea cu familia la o biserică frumoasă, construită într-un crîng. Dar într-o noapte întunecoasă, ascunzîndu-se sub o deghizare abilă, un
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
aștepte sorocul, pînă ce hidosul putregai al vieții îl va face să fie mai ușor de secerat. La ce bun să povestim totul? Loviturile de ciocan deveneau din ce în ce mai rare în pivniță și se auzeau din zi în zi mai stins; nevasta ședea înghețată la fereastră, cu ochii lipsiți de lacrimi, privind fețele plînse ale copiilor; foalele se dezumflară, forja se umplu cu cenușă; casa fu vîndută; mama se nărui sub iarba deasă a cimitirului; copiii o urmară acolo; iar nefericitul bătrîn
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
propti de ușă țeava flintei încărcate. Ă Hamacul lui Ahab se leagănă cam aici, în dreptul flintei, își spuse el. Capul lui e în partea asta. O apăsare pe trăgaci și Starbuck ar mai apuca să supraviețuiască, pentru a-și îmbrățișa nevasta și copilul... Vai, Mary, Mary!... Și tu, băiete, băiete!...: Dar dacă nu te ucid, bătrîne, cine știe la ce adîncime se va scufunda, de azi într-o săptămînă, trupul lui Starbuck și trupurile tuturor celorlalți din echipaj? Doamne, Dumnezeule, unde
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
a porni spre Capul Horn, lăsînd doar o adâncitură pe perna mea de mire... Soție? Mai degrabă văduvă, văduva unui soț încă în viață! Da, Starbuck, am făcut o văduvă din fata aceea sărmană, în clipa cînd am luat-o de nevastă. Pe urmă, nebunia, furia, sîngele clocotitor și fruntea arzîndă, cu care bătrînul Abab și-a urmărit de mii de ori prada, făcînd spume la gură - mai mult demon decît om! da, da, cît de nebun am fost vreme de patruzeci
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
mai bine decît să privești cerul sau marea, e mai bine decît să-l privești pe Dumnezeu! Ți-o jur, pe pămîntul verde, pe lumina focului din vatră, că ochii aceștia sînt ca o lunetă magică! Văd în ei pe nevasta și pe copilul meu! Nu! Rămîi la bord, Starbuck, nu coborî cu mine în ambarcațiune, nu veni cu păcătosul Ahab, cînd acesta va porni s-o vîneze pe Moby Dick! Primejdia aceea să nu te amenințe! Căci văd în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
tăi îndepărtatul meu cămin! Ă Vai, căpitane, căpitane! Suflet ales! Inimă bătrînă și totuși mare! Ce rost are să vînezi peștele acela blestemat? întoarce-te cu mine! Să fugim de pe aceste ape ucigătoare! Să plecăm acasă! Starbuck are și el o nevastă și un copil, rod al tinereții lui tandre și frățești, așa cum Ahab are un copil, rod al bătrîneții lui afectuoase și grave, ca dragostea părintească. Hai să plecăm! îngăduie-mi să schimb chiar în clipa asta direcția vasului! O, căpitane
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
anatomicește -, decât înșelînd pe turci, aducîndu-le femei de pe "poduri" și crâșmărese, și dîndu-le drept soțiile lor... Iar A. Russo 3 scrie că haiducul Grozea spunea la judecată: "Voi faceți temenele la muscali și le mulțumiți că petrec cu fetele și nevestele voastre". Situația cea grea a țării o simțeau mai ales țăranii, care trebuiau să îndestuleze nevoile armatelor rusești - și turcești - ce se perindau pe aici. Iar boierii, clasa conducătoare a nației, căreia îi revenea rolul să se opună, pe cât se
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
cu reacțiunea și din D-ale carnavalului sunt mahalagii - și încă pentru Rică Venturiano trebuie să facem excepție: el e un "intelectual" -, apoi personajele din comedia cea mai bună, din O scrisoare pierdută, nu sunt mahalagii. Trahanache e mare proprietar; nevasta lui o "damă mare"; Farfuridi, Brînzovenescu, Cațavencu sunt avocați, sunt "intelectuali", cei dintâi, împreună cu Trahanache, sunt "stîlpii puterii" dintr-un oraș de provincie; Tipătescu e un înalt funcționar și un om cult; Aga-miță Dandanache, un stâlp al partidului liberal etc.
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
sprijinul idealului revoluționar, confiscat și degradat acum de către o elită politică nevrednică de misiunea pe care și-o arogase. "M-am întors acasă/ Ca un om care a ieșit să cumpere medicamente/ Și s-a întors după douăzeci de ani./ Nevasta m-a întrebat: unde ai fost?/ Copii m-au întrebat: Unde ai fost?/ Eu eram tăcut, tremurând ca un șoarece". Pe ruinele visului comunist, realitatea vieții de zi cu zi a polonezilor apare din ce în ce mai deprimantă. "Visătorul Fourier a profetizat frumos
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
așteaptă dacă greșesc. A trebuit să stau totdeauna dreaptă ca o lumânare, să nu mă înclin în dreapta sau în stânga" (Dobrescu: 2004, 170-171). Camil Roguski, un alt arhitect care a lucrat cu Ceaușescu, specializat în decorații interioare, afirmă că acesta și nevasta sa erau adepții unui stil baroc încărcat până la extrem: "tot ce era mai împopoțonat și mai lucrat era mai frumos. Niciodată n-o să vedeți la el în casă un lucru simplu (sic!). Munca însemna pentru el frumusețe. Cu cât era
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
unui dușman, unui mare bandit, unui vechi contrarevoluționar înrăit și nu recunoaște că a făcut spionaj. Are o atitudine obraznică. La confruntări, care au avut loc, care au conturat și au dat greutate materialului, el a avut o comportare obraznică. Nevasta, ibovnica, Tătărescu, toți bandiții cu care a fost legat, recunosc întâlnirile, ședințele secrete, problemele care au fost discutate; au fost restabilite documente, tot. Stârcea recunoaște. A fost pus față în față cu ei, iar Pătrășcanu tuturor le spune că mint
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]