KorAP: Find »[drukola/base=obraz & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...467 468 469 ...548 >

13,698 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938

cuvânt, ca să-i sugerez prietenului meu că și ceea ce se spusese înainte fusese tot invenție. "Avocatul, zise doamna Culala, a fost chemat de mine acasă să-mi facă actul de divorț, în timp ce stăteam în pat cu ochiul umflat și cu obrazul sfâșiat de o rană adâncă. Poate să depună mărturie că a fost el însuși bătut măr și aruncat pe fereastră, la propriu, nu la figurat, iar portăreasa poate să declare ceea ce a văzut, geamurile sparte și sosirea sectoristului și scandalul

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
și mă fixă îndelung și avui net senzația că îmi ghicise gândurile. "O să-ți pară rău de tot ce mi-ai spus și gîndești", îmi șopti cu vechea ei umilință și în aceeași clipă un potop de lacrimi îi inundă obrajii, pe care și-i șterse imediat cu o stranie disperare, ai fi zis furioasă că prin aceste lacrimi eu ași fi putut ghici o desvăluire. Chiar și ghicii: nu mă mai iubea, dar nu se așteptase ca nici eu să

Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905

studia nava. ― Nu cred că a fost un accident. Pare să facă parte integrantă din cocă, Russ. Cei care au conceput mașinăria asta nu prea agreau unghiurile drepte. ― Gusturile lor sunt ultima mea grijă. Intrăm. O lacrimă stingheră luneca pe obrazul lui Newt Jorden, care se uita de la o vreme prin parbriz. În cele din urmă, își părăsi postul de observație și se îndreptă spre scaunul conductorului și-l zgâlțâi pe fratele ei care adormise. Trase aer pe nas și își

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
lui până în clipa în care ea ațipea, după care se refugia pe comodă. Știa că Ripley urma să aibă coșmarul zilnic și prefera să-i lase tot patul. Cu un colț al cearșafului își șterse broboanele de sudoare de pe frunte, obraji, piept. Degetele căutară în întuneric o țigară în sertarul noptierei, dădu un bobârnac în capătul cilindrului și așteptă să devină incandescent. Ceva... capul se răsuci brusc. Nimic. Doar zumzetul ceasornicului. În cameră nu se aflau decât Jones și ea. Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
a-și salva pielea sintetică proprie cât și pe cea, mai naturală, a colegilor săi. Se uită la ceas, al cărui cadran era ușor luminat. Întârzia. Palid și obosit, încercă să înainteze mai repede. * Ripley își sprijinise patul armei de obraz și se străduia să asimileze instrucțiunile caporalului. Își dădea seama că nu aveau răgaz și că trebuia să folosească această pușcă, dar nu va putea să-i ceară explicații complementare. Și Hicks nu ar fi putut fi mai răbdător: rezumă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
a copilei, așezată pe aproape. Newt își strângea genunchii la piept și urmărea scena. Părea minusculă, cum era așa ghemuită în haina mare de adult pe care i-o dăduse cineva. Părul încă ud, era lipit de frunte și de obraji. Hicks se opri din mers pentru a se uita la Ripley. ― O clipă. Ai uitat de noi. Ei, n-am fi fost siguri, dar sigur am fi cerut să fiți supuse unui examen medical, acolo pe stație. Ne-am fi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
apăsă pe trăgaciul pistolului automat. Ființa sări spre ea; proiectilele ciuruiră capul și corpul scheletic. Vasquez apucase să-și încline capul într-o parte pentru a evita acul monstrului care se înfipse în peretele metalic, la doar două degete de obrazul ei. Goli încărcătorul armei în forma care se zbătea și o dădu gata cu lovituri de picior. Un jet de acid îi străpunse pantalonii și arse piciorul smulgându-i un geamăt de durere. Gorman era în tunel; se opri și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911

va culisa, sau se va ridica și lumina din cameră îi va pătrunde în ochi. Și-atunci, se-ntări, într-un fel, pentru a primi șocul luminii bruște. Dar de fapt, mișcarea de sub el încetă. O adiere proaspătă îi atinse obrajii. Era un alt nivel de percepție, sau poate alte nivele. Era mai mult aer în jurul lui, și temperatura se modifică, ușor: era mai răcoare. Faptul acesta îi sugeră că trupul și capul lui trecuseră într-o altă încăpere la fel de întunecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
avu timp să remarce cum cei prezenți, aflați în uniformă sau curtenii înțepenesc și devin - da - speriați. - Pun pariu că nu poți, spuse băiatul-âmpărat. După care, fără a mai aștepta, trase puternic aer în piept. Își lărgi plămânii. Își umflă obrajii. Și Gosseyn, reacționând imediat, făcu la fel. Și iată-i așa pe amândoi. La început bărbatul gândi: "Ei, bine, acesta este aproximativ un minut câștigat înainte - înainte de ce? Probabil că pentru aproximativ șaizeci de secunde amânase o întrecere cu implicații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
i-ar putea fi în continuare scopul: să afle, să găsească să capete detalii. Femeia vorbea din nou: - Gata acum cu jocul. Enin. Este timpul să-ți faci lecțiile. Haide, du-te dragule. Ea se aplecă și-l sărută pe obrazul drept. - Lasă-l pe domnul Gosseyn aici. Aș vrea să stau de vorbă cu el. - Bine. mamă. Vocea băiatului era supusă. El se întoarse apoi către Gosseyn și spuse pe un ton aproape de scuză. - N-o să ne faci nici un fel

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
de urma băiatului... 12 Gosseyn simți pe față adierea unui vânt rece. Cât vedea cu ochii, numai vârfuri înzăpezite. Și chiar sub poalele lor, un. râu cu ape repezi și malurile înghețate. Văzu băiatul care admira cu ochi măriți peisajul. Obrajii lui palizi începuseră să prindă culoare. Putea să fie numai răceala acelui vânt care străbătea prin toată nebunia aceea și se făcea simțit la un nou nivel al realității. Multă vreme, nimeni nu vorbi. - Hei, este grozav, într-adevăr, nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
acest teren relativ neted, vor reuși să ajungă la casa aflată la o milă depărtare. Enin fu acela care remarcă ce-i costase coborârea. - Chiar că arătăm ca doi vagabonzi murdari, spuse el. Te-ai înnegrit pe barbă și pe obrazul drept și cred că și eu sunt negru tot. - Mai ales pe frunte și pe gât, spuse Gosseyn și și adăugă: Și, bineînțeles, de mâini nici nu mai e cazul să amintesc până nu ajungem într-un loc cu apă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255

vis a serenadelor și-a madrigalelor patriotice. În trecerea asta tâmpă și relaxată dinspre noapte spre zi și dinspre uitare spre amnezie, mă însoțeau deopotrivă răcnetele Mirabelei Dauer și calmul alcoolic al lui Dan Spătaru, pletele lui Mihai Constantinescu și obrajii bucălați ai lui Marius Țeicu, soarele gângav al Angelei Similea și cel isteric al Didei Drăgan, cocul Stelei Enache și ochelarii-fluture ai Evei Kiss, chițăielile inocente ale Angelei Ciochină și mormăitul languros al lui Marian Nistor. Mă trezeam binedispus, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
dacă ai apucat să citești nu știu ce carte (de fiecare dată alta și de care tu, desigur, nu auziseși), îți zâmbeau la fel de politicos cum le zâmbeai și tu. Veneau la facultate preocupați, îngrijiți, îmbrăcați în costumașele lor serioase și evazate, cu obrajii dați cu spirt și părul mirosind a briantină. Eram exact inversul lor. Trișasem o viață întreagă (la școală nu suportam să învăț pe dinafară, iar în studenție copiasem la aproape toate examenele, cu foile ascunse sub tricou sau în cămașă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
iubeam, sau poate o iubeam doar puțin; mă comportam ca un om bun și atent. Felicia întrunea toate calitățile pentru a deveni, cândva, o tipă nemaipomenită: simpatică, brunetă, cu niște buze pe care ți le imaginai oriunde altundeva, numai pe-obraz, nu. Mă îndrăgostisem imediat de ochii ei veseli: verzi, palizi, irizați de mici firicele de sânge. Cel stâng trăgea puțin câș, dar tocmai asta îi dădea farmec. Purta părul scurt, retezat la nivelul cefei. Șuvițele cădeau drept și imprecis, ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
nu existau firme-n ’87)? Cât despre Borandă Virgil, rămânea o enigmă: cum reușea, de unul singur, să întruchipeze o familie? Nici profele noastre n-ar fi descâlcit misterul. Felicia se dovedea un companion agreabil. Își spăla mereu mâinile și-obrajii cu săpun „Fa“, după care turna cu entuziasm tone de deodorant „Impulse“ sub tricou (două rarități, pe vremea aia). Când își făcea apariția în Facultate, roză de bucurie și-alergătură, mirosea curat, a lămâie și mosc. Ne iubeam simplu, prietenește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
lipit de fruntea transpirată. S-a apropiat de el și Paul a scăpat vata de zahăr pe jos, parcă-l frigeau degetele. N-am auzit ce-au vorbit, dar, la un moment dat, Gloria a început să-l pupe pe-obraji, pe nas, pe ochelari; unde găsea un loc liber, îl ștampila. Eu turbam după tufiș, cu garoafele-n mână. Se pleoștiseră și ele, mai ceva ca planul meu: păream un biet puțoi, căruia i se dă cu piciorul de la prima

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
pe care nu ți-era rușine să-i lauzi, darămite să-i urmezi: Rabelais, Villon, Bogza, Brad Pitt (în Fight Club) (pare a fi vb. despre o relatare imediat postrevolutionara; fight club a aparut mult mai tirziu). Nu-mi crăpa obrazul în compania lor, înmuiaseră și ei penelul în pasta groasă a intestinului, înainte să ajungă celebri. Cât de mult își iubiseră patriile (care, drept răsplată, le pregătiseră spânzurători, temnițe și-un pistol lung și nichelat, cu glonț pe țeavă), doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
culoarea de ieri. Hubloul de vizavi, de la ultimul etaj, fusese larg deschis. În mijlocul străzii, cineva era scos pe targă, în pijama, cu papucii încă în picioare, mângâiat pe cap de vecini. „Melancolic?“, s-a interesat Maria. M-a sărutat pe-obraz, să-mi treacă. Nu mi-a trecut. „Melancolico-depresiv.“, am încercat să mă eschivez. „Dacă palatul ăsta e-un fel de cetate privată, atunci mi-ar fi plăcut să fiu eu locatarul ei.“ „Și să ai o mie de slugi, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
La fel și salariul, cuprins de opt ani în aceeași „anvelopă de 14 %“ (mă gândeam întotdeauna la un cauciuc de mașină). Salariile păreau la fel de moarte ca noi: înghețaseră perpetuu, ca dinozaurii, cuprinse de-o glaciațiune totală și ireversibilă. Îți crăpa obrazul de rușine când băgai mâna-n portofel. Așa dispăruseră și multe alte lucruri, despre care elevii, și-apoi studenții mei citiseră doar în cărți. Zburaseră bideurile (closete mai mici și joase, cu robineți și fără capac, puse-n fața adevăratelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
din pepeni. Nu-ți ajungea că alergai de colo-colo, mai trebuia să și povestești. La facultate, când unul din profesori m-a rugat să țin un seminar despre jurnalele pașoptiste, m-am certat cu el. I-am zis-o de la obraz că eu nu fac așa ceva, să-și găsească alt om. Pașoptiștii păreau băieți buni, dar naivi cât cuprinde. Mergeau peste tot, ziceai că s-au născut cu muștar în fund. Se entuziasmau repede, din orice, și li se părea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
retrovizor: cafenie, prăfuită, monotonă. Culorile lipseau; sau poate doar ochiul meu nu era obișnuit cu ele. Nici soarele nu mai lumina cum trebuie, împrăștia de sub nori un galben pătat cu spirt, de aplicație virtuală. Am mângâiat-o pe Maria pe-obraz. În general, frumusețea femeilor dispare când le scoli din somn; te culci seara lângă o puștoaică, și dimineața juri că te-ai trezit pe catafalc cu bunică-sa. În mașină, e și mai rău: se fac albastre sau verzi de la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
uita după mine și i se lumina toată fața. Era suficient să știe că sunt acolo. Frumusețea ei se punea imediat în mișcare, se activa în contact cu privirea mea: pupila i se dilata, sprâncenele se-arcuiau, sângele urca-n obraz. Pielea se întindea, buzele începeau să se întredeschidă, milimetru cu milimetru. Mecanismul fragil și complicat al feței era repus în funcțiune printr-un schimb de priviri: ca fluturele, când trebuie să-și lepede coconul și să pompeze fluid în corp

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
de ea, mă cerceta cu nerușinare, printre șuvițele lungi și negre. Simțeam ceva murdar și compromițător în așezarea corpului, un fragment de dorință care nu se poate povesti, cu-atât mai puțin desena: buzele întredeschise, ochii tulburi, părul alunecând pe-obraji și pe umeri, aproape poruncindu-ți să-l tragi. Am sărutat-o și s-a ferit pe jumătate. Apoi, cu-o mișcare scurtă, am pătruns-o. Era rândul meu să privesc, în timp ce-o stăpâneam. Ochii i se închiseseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
rutină sau alarmă maximă: un gust mentolat, de bomboană sau pastă de dinți; o alterare a consistenței stofei; o stridență a parfumului cu care plecase de-acasă; o impregnare străină de cea a pielii (pe gât, pe mâini sau pe-obraz); un intrus printre firele de păr, de-o lungime sau culoare nepotrivită; o pată minusculă pe țesătură. Seara, după dușul interminabil, scotoceam prin coșul de rufe și-i miroseam chiloții. Doar așa poți fi sigur. „Când ne vedem cu Andrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]