14,286 matches
-
de arbitri. Îi felicit încă o dată pe adversarii noștri. B.S.: Ce le prevedeți pentru Challenge Cup ? V. Caba: Sincer, eu aș dori să joace cu polonezii și să ne răzbune pentru eliminarea din optimi. Vreau să scap și eu un pic de ghinion, care mă tot urmărește de la mondialele din China, de la golul din ultima secundă marcat de Spania. Cu polonezii am avut atac în ultima secundă, n-am marcat și nu ne-am calificat, astăzi am pierdut iar în ultima
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
în minutul 67, când Curiliuc a valorificat cu o precisă lovitură de cap centrarea lui Lipovanu. Șapte minute mai târziu, Bursuc a închis tabela, speculând o respingere greșită a defensivei adverse. Pe final, doar coechipierul Bejan, cu o pasă un pic prea plasată spre colțul porții, i a mai dat emoții goalkeeperului băcăuan Stamatin, care a intervenit salutar. Victorie meritată, la scor de forfait, a FCM ului, formație care, cu trei săptămâni înainte de debutul campionatului, arată promițător demonstrând, dacă e să
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
rând, sunt foarte mulțumit de jocul echipei, care-mi dă speranțe pentru viitor. Îi felicit pe băieții mei pentru atitudinea pe care au arătat-o astăzi în teren, ei dau totul și la antrenamente și la jocuri. Am fost un pic îngrijorat până la pauză, pentru că, deși controlam jocul, nu reușeam să concretizăm, cu toate că am avut 2-3 mari ocazii. După pauză, s-a văzut diferența de valoare și cred că jocul a curs într-o singură direcție. De asemenea, sunt foarte mulțumit
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
au vlăguit” Afectat de înfrângerea suferită în fața Științei Municipal Dedeman Bacău, antrenorul principal al campioanei a declarat: “Se pare că cele două meciuri pe care le-am disputat în Liga Campionilor ne au cam vlăguit, am simțit echipa mea pun pic mai obosită. Nu e o scuză, ci doar o constatare după acest meci foarte important pentru noi, pe care ar fi trebuit să-l câștigăm. Csepreghi și Buricea au suferit accidentări în Liga Campionilor și nau putut juca, în timp ce Riganas
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
ați văzut că Herlea a rămas pe bancă, din motive medicale, deși era aptă de joc, dar am dorit s-o menajez pentru celelalte meciuri. Pe de altă parte, pentru că acesta a fost considerat un meci ușor, am încărcat un pic pregătirea, de aceea echipa s-a mișcat un pic mai greu. Săptămâna viitoare, vom păstra același program de antrenamente, după care ne vom pregăti pentru meciurile cu Botoșaniul și Constanța.” 22 NOIEMBRIE Volei masculin, Divizia A2: Pe locul 2 la
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
motive medicale, deși era aptă de joc, dar am dorit s-o menajez pentru celelalte meciuri. Pe de altă parte, pentru că acesta a fost considerat un meci ușor, am încărcat un pic pregătirea, de aceea echipa s-a mișcat un pic mai greu. Săptămâna viitoare, vom păstra același program de antrenamente, după care ne vom pregăti pentru meciurile cu Botoșaniul și Constanța.” 22 NOIEMBRIE Volei masculin, Divizia A2: Pe locul 2 la jumătatea sezonului regulat Echipa masculină de volei Știința Bacău
ANUL SPORTIV BĂCĂUAN 2010 by Costin Alexandrescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/283_a_1236]
-
verva, spiritul, voia bună, aș zice entuziasmul, care însuflețeau serbărele "Junimei" și în același timp, șăgile, ironiile fine, înțepăturile cu noimă, care, ca și paharele pline, se ciocneau și scânteiau; însă toate aceste erau ieșite din inimă curată și fără pic de răutate. De aceea nimene nu le lua în nume de rău. Mult timp, aș putè zice, mai tot timpul cât a existat "Junimea" ca grupare exclusiv literară, n-a fost între noi nici umbră de gelozie. Poate că unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
fi? Va fi o distracție pentru mine și un semn al timpurilor totodată. Bre, aga! Ia vin' încoace, îi zisei eu, făcându-i semn, nu cu mâna, ci cu piciorul. Mărturisesc că acest gest n-a fost lipsit de un pic de răutate intenționată, vroind oarecum să mă răzbun de timpurile pe când le văcsuiam noi cizmele turcilor. Ei!... așa se întoarce câteodată roata lumei. Turcul, după ce îmi făcu o temenea 119 cu tot ifosul lui de ex-suzeran, se așeză dinaintea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
supărătoare, în puterea dreptului celui mai tare, am trimes aripatului meu rival o încărcătură de haliciuri, care l-a coborât de-a roata jos, rămâind eu astfel singur stăpân pe câmpul de luptă. O! Drept să spun, n-am avut pic de mustrare de cuget pentru îndatorirea ce i-am făcut de a-l suprima, căci dacă ar fi putut el să-mi facă mie aceeași îndatorire n-ar fi stat un moment la îndoială. Așa-i în lume. Care pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
stăpâni pe viața și pe hotărârile noastre. Așa să fie oare? Nu aș vrea să spulber nimănui iluziile, dar conform zicalei „iluziile noastre de azi sunt decepțiile noastre de mâine”, aș spune că ar fi bine să mai cugetăm un pic, înainte de a ne îmbăta de mândrie. Fiecare dintre noi este o mică rotiță într-un mare angrenaj național și chiar internațional. Libertatea noastră se desfășoară între niște limite destul de strânse, stabilite de legile societății în care trăim. Orice depășire a
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Lumea în fundul gol stârnește râsul. Autorul ăsta a descoperit ceva, îți zici. Anumite resorturi intime ale funcționării lumii ăsteia. Formidabil, așa e! De unde a știut tăntălăul? De fapt, e o groaznică greșeală să fii Autor. Cel mult martor. Fără vreun pic de trufie. Să reproduci. Nu poți crea. E o tâmpenie să te gândești că ai putea tu să creezi ceva. Doar să fii recunoscător că ți s-a oferit prilejul să asiști la un fapt interesant. Dacă te apuci să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
zici: lasă, că-mi cumpăr mâine unu’. E o chestie de strictă urgență. Odată vine un tip, îi murise un copilaș. Voia un sicriu de maximum 1,30. Parcă nici nu mi-a venit să-l fac. Io sunt un pic sentimental, era sâmbătă și, de când a murit mama, io duminica nu muncesc. Dar a doua zi la prânz, duminică, a fost gata. Preotu’ a zis: nu-i nimic, nu-i nici un păcat că ai muncit, ai ajutat un om. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
o compusem ca un impostor. Iar termenul de expediere a expirat și așa s-a dus dracului încă o șansă a mea de a fi legitimat printr-un premiu. Dragă Barbie, Pe mine mă cheamă Raluca Ciobanu, mai am un pic și fac 7 ani și vreau să-ți spun că-mi place mult de tine. Ești foarte drăguță. Sunt în clasa I. Domnul învățător e foarte bun cu noi. Ne face să râdem și când nu suntem cuminți nu ne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Din ucigaș plătit devenisem ceva între poștaș și comis voiajor. Și asta mi-a displăcut profund. Măcar Jack Spintecătorul avea ceva de artist, știa meserie. Condiția de factor poștal, de rotiță birocratică îmi displăcea de-a binelea. Baba n-avea pic de percepție interpersonală. I-am spus că m-a jignit nevăzând în mine altceva decât un jalnic hârțogar. Să se hotărască. Ori așa, ori așa. Nu mă putea lua de undeva. Pe când io puteam să spun totul despre ea. Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
să mă oblige să-i cuceresc, nu de legume. Vreau oameni pe care să fie nevoie să-i uimesc permanent. Colegi care n-au la ce se gândi. Cursurile de tip: „Cum să...“ nu le pun mintea la contribuție nici un pic. Cum să stai la o masă de afaceri, cum să ții furculița. Parcă ar fi o facultate pentru stewardese, pentru însoțitoare de zbor. Cum să țină chelnerul șervețelul. Mă revoltă la culme abordarea asta destul de trivială, care nu ia în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pereți umezi, cojiți, și o chiuvetă care țârcâia încontinuu. Se spârcâia. Un zgomot intermitent, supărător. O bucătărie importantă, pentru că aici își bea cafeaua cam toată strada pe care locuia bunică-mea. Din când în când, trecea cineva și lăsa un pic de cafea, un pliculeț, contribuia la fondul comun. Și aici am auzit multe - și am învățat să scriu. Nae Stabiliment, dacă s-ar fi apucat de scris, îl bătea pe umăr pe mulți scriitori români contemporani. Mi-a povestit o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de clătit gura sau o consolare inofensivă pentru situația destul de albastră de acum. Stăteam în Militari, un cartier ca o pădure. Cel puțin asta e senzația când ieși în luminiș dintre blocuri. Când scoți capul în bulevardul drept, turnat fără pic de imaginație. Cartier care trebuie dinamitat urgent. Cel mai onest plan edilitar. Și oamenii să fie înăuntru. Un cartier sinistru de țărani de tip nou, care creșteau găini pe balcon. Când mă mutasem aici, dimineața auzeam cântând cocoși și am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
nu-i ieșea neam la ora de muzică Foaie verde lămâiță - și de-atunci, pentru că-i spusese profa că nu are ureche muzicală, se apucase să facă vocalize de-și exasperase toți vecinii. La mijloc cred că e și un pic de paranoia. Crezi că toți trebuie să te aprecieze, orice ai face. Cam așa gândea Șăfu - și era inutil să speri că îl schimbi, că îl mai dai pe brazdă. La ore se ruga de profi să-l lase să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
auzului, aș putea să fac o treabă pe lumea asta. Odată plecam împreună cu el de la școală. În curte, Tilo și Oache prinseseră un puști și-l obligau să cânte Heal the world a lui Michael Jackson. Gagiul n-avea nici un pic de voce, se opintea degeaba. Ieșeau niște gâjâituri șovăielnice. - Șăfule, hai tu să-l înveți p-ăsta mic. Am auzit că le ai cu opera! - Nu pot, dragă, mă grăbesc! Da, domnule, cum spuneam, Sadoveanu n-a fost deloc un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
din Bușteni și juca table cu un vecin, Mitică. Muncitor, ceva, prelucrător prin așchiere, n-am date suficiente. Jucau cu niște piese murdare, pe care bunicul meu se jura că, atunci când o să aibă timp, sigur o să le spele c-un pic de spirt. Și Mitică ăsta îl bătea mereu, iar bunicul meu îi zicea: măi, Mitică, iartă-mă, că sunt om bătrân, dar mă cac în gura ta! Nu știu dacă pe atunci înțelegeam sensul vorbelor astea, habar n-am, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
vedea în înaltul cerului, pomul binecuvântat al Sfântului Prooroc Ilie. Dar pentru aceasta, Maia le spunea răspicat copiilor săi că n-ai voie să bagi în gură măr de la înfloritul pomilor și până la 21 iulie. A plecat să moară un pic, la zi mare, în ziua de Paști a anului 1988, 10 aprilie 1988. Cu o zi înainte, mama revenise de la Pașcani, unde n-a zăbovit decât o noapte, venise să-mi aducă bucate de Paști, iar pe 11 aprilie era
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
în perimetrul nostru de joacă. Adi cred că l-a moștenit în proporție de nouăzeci la sută, implicit i-a moștenit slăbiciunea pentru științele exacte și tot ceea ce ar consuma latura pragmatică a lucrurilor. La mine lucrurile au stat un pic diferit, în sensul că spectrul meu formativ era în fapt o mixtură între disciplinele socio-umane și cele exacte. Poate de aceea am și cochetat mult timp în liceu cu ideea de-a face medicină. Tata a fost cel care ne-
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ascundeam sub pătuțul meu cu tăbliile metalice, trăgând bine cearceaful dantelat așezat cu mare grijă de mama. Stăteam acolo preț de câteva zeci de minute, timp în care socoteam eu c-a ieșit de pe strada noastră teleguța lui Păcurel. Un pic mai târziu am înțeles ușor cum stau lucrurile și tata m-a ajutat să-mi depășesc această frică, prezentându-mi-l. M-a luat de mânuță și-am ieșit pe stradă la momentul apariției teleguței. Tata era prieten cu toată lumea
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
văd volănașele în apă, așa am vrut. Gigi, mă omori cu atitudinea ta. Într-un final intervenea și mama care în astfel de situații era extrem de directă și împăciuitoare: Ia veniți amândouă aici, pe scăunele. Amândouă ați greșit, poate un pic mai mult tu Gigi pentru c-ai speriat-o și nu se cade așa ceva. Tu mamă, nu trebuia să te duci afară, spunându-ți doar să nu ieși din curte. Uite, tanti vine cu o propunere. Mi-a mai rămas
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
ia aminte un lucru, se întâmplă adesea în viață ca întâlnirea cu un om să-ți răstoarne deciziile și evident visele. Și mai este ceva, de ți vei alege model și virtute în persoana cuiva anume, caută să stai un pic mai mult, să zăbovești alături de acel om, învață și ia-ți apoi zborul pentru că de cele mai multe ori profesionalismul acestora riscă să te strivească și nu poți prinde rădăcini proprii la umbra acestor „stejari”. Cam așa se finalizau discuțiile purtate cu
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]