13,022 matches
-
picătură, scoase un râgâit zgomotos și se sprijini un moment de roata de rezervă, ca să-și tragă sufletul după nemaipomenitul efort. Luă apoi alt bidon și se apropie de Abdul-el-Kebir, îi sprijini capul și-l făcu să bea cum se pricepu, cu toate că apa mai mult se împrăștia decât i se ducea pe gât. La urmă îi umezi fața, după care se întoarse spre rănit. — Vrei apă? Caporalul Osman încuviință cu un gest. Targuí-ul se apropie, îl luă pe după umeri, îl târâi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
o uniformă uzată și un chipiu roșu ieși din gară, trecu pe lângă el și, când ajunse pe ultima treaptă, se întoarse să-l privească. — Ai pățit ceva? vru să știe; și în fața negației mute, schiță un gest de înțelegere. Am priceput, spuse. E prima dată când vii la oraș... Ai unde să dormi? — Nu. — Știu un loc aproape de casă... Poate te primesc acolo... Văzu că celălalt nu se hotărăște să se clintească și făcu un gest larg cu mâna, poftindu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Targuí-ul simți că-i vine să plângă, ochii i se încețoșară, blestemă cu glas tare gri-gri-ul morții, iar polițistul care stătea cu brațele întinse în fața lui se întoarse să-l privească, surprins de o frază al cărui sens nu-l pricepuse. Grupul de motocicliști trecu, acoperind totul cu vacarmul motoarelor, apoi sosi mașina cea neagră și, în acea clipă, Gacel lăsă să-i cadă sacul cel mare de piele, îl dădu la o parte pe polițist cu un brânci brusc, făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
depravat mic?" Imaginația mea era atât de spăimos înflăcărată, încât am crezut că sunt un uzurpator al Universului. De teamă, n-am îndrăznit să întreb pe nimeni. Târziu, atunci când am aflat că pe lume există și dicționarele explicative, după ce am priceput și care este rostul lor, primul cuvânt căutat a fost, ați ghicit, depravat. Nici nu știți ce piatră mi s-a luat de pe inimă. Dar am devenit și un pic bosumflat. Dacă aș fi știut ce înseamnă pe când eram doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
am compus-o n-a fost una originală: pur și simplu am transcris, ca pe un lamento, tânguirile lui Jojo. Am dat operei și un nume: Simfonia canină mofturoasă. Eram tare mândru de această creație, deși, mai târziu, atunci când am priceput ce înseamnă dreptul de autor, jaful (mă rog, plagiatul), aveam momente de mare stinghereală când mă priveam în oglindă. Mai curând, gândeam eu, jefuiești un compozitor celebru. Așa, măcar ai o scuză: te-a ispitit geniul acestuia. Dar când ajungi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
calm și-i curgeau lacrimile pe obraji, de-atâta durere. Când venea vorba despre ocrotitorul ibovnicii, soțul ei, toate se complicau și mai mult. Vorbea despre el ca și cum ar fi fost un sfânt ademenit în chinurile iadului. Atunci nu mai pricepeam nimic. De ce să fie pedepsit astfel apărătorul unei sfinte? Bunica îmi spusese că Dumnezeu este ființa care răsplătește drept. Când intrau în hora conversației și celelalte ninetiste, prima mea percepție despre ibovnică se spulbera. Vorbeau despre o ființă sulemenită, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
cu ibovnica și mă gratula, spre marea rușine a mamei, cu apelativul Micul depravat. Se pare că mama bătea ceva mătănii, ca pedeapsă, pentru devierea mea de la morala lingvistică, dar șanse de îndreptare erau puține, pentru că încă nu ajunsesem să pricep ce înseamnă depravat. Mai mult, atunci când îmi era căutată cu lumânarea compania prin cartier, de către gășcarii de vârsta mea, mă înfoiam în pene, îmi dădeam aere de lider spiritual. Se pare că și gagicile care urmau să se înscrie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ochi dulci, deși îngerii lor păzitori, niște bunicuțe mereu înăcrite, le pișcau profesionist, scrâșnind printre dinți care aveau pauze precum claviatura distrusă a pianului bunicului tot felul de drăgălășenii în care era picurat etern și cuvințelul depravat. De-atunci am priceput că domnișoarele sunt atrase ca un magnet de specia aceasta umană specială a depravaților, pentru că, în ciuda pișcăturilor, ochii lor erau fixați, surâzători, tot pe mine. Dar eu mă simțeam OK în pielea mea de mic depravat și datorită faptului că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
specială de îngeri a îngerilor ofuscați, cu priviri veninoase și mă gândeam mereu dacă nu cumva Dumnezeu a făcut risipă de frumusețe pentru un chip care nu știa să zâmbească. Oricum, din acest sejur m-am întors cu două achiziții: pricepusem, grație doamnelor în negru și corului brotăcesc, faptul că se zvârcolește în mine talentul muzical și deprinsesem arta scosului limbii, ca formulă de salut, artă care, într-un timp scurt, avea să molipsească, prin virtuțile sale estetice și morale, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mi-am zis, observând ieșirea pasională a doamnei, că depravarea asta are un chichirez mai mare decât cel pe care îl bănuiam eu, dar tot nu m-am dat de ceasul morții ca să lămuresc pe deplin enigma. Totuși, începeam să pricep că nu toată lumea îi iubea pe depravați. Până și Nineta, căreia i-am comunicat această concluzie care-mi îmbogățise sufletul, mi-a spus că ar trebui să mă feresc, deocamdată, de anumite jocuri de societate ale căror semnificații nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
concluzie care-mi îmbogățise sufletul, mi-a spus că ar trebui să mă feresc, deocamdată, de anumite jocuri de societate ale căror semnificații nu pot fi înțelese decât la vârste mult mai mari. Am reținut mult timp, tot fără să pricep nimic, sintagma aceea anumite jocuri de societate iar când am folosit-o la școală, într-un context potrivit, dorind să-mi etalez încă o dată cultura mea generală mult mai elevată decât a colegilor, învățătoarea a conchis fără echivoc, abordând un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
piscul topului. Numai Nineta, fumând ca de obicei, calmă, nu vărsa lacrimi și se întreba care dintre purtătorii de sicriu îi va lua locul mortului, că doar n-o fac ei pe groparii televizați doar de amorul artei. Eu nu pricepeam nici în ruptul capului cum Dumnezeu poți lua locul unui mort, dar admiram atitudinea eroică a Ninetei care, în fața morții, iată, nu se dădea bătută, nu lăcrima, nu se văicărea. Și-n vreme ce ninetistele vorbeau despre eroul mort ca despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
banal și de neînțeles pentru mine: "Pe dracu! Astea și amantul Dej! Așa au plâns toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era inteligentă și trebuia să accept că nu pot pricepe tot ce-mi spune. Mimam însă, folosind toate resursele zâmbetului meu prefăcut, că am priceput totul. Altfel, gândeam eu, mai puteam rămâne lider în topul meu de suflet, al depravaților? 4 Mă bucur pentru că încă n-ai întinat Amsterdamul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
toantele și la moartea lui Stalin, tot cu ochii beliți la Rubin!" Ce mai tura-vura: Nineta era inteligentă și trebuia să accept că nu pot pricepe tot ce-mi spune. Mimam însă, folosind toate resursele zâmbetului meu prefăcut, că am priceput totul. Altfel, gândeam eu, mai puteam rămâne lider în topul meu de suflet, al depravaților? 4 Mă bucur pentru că încă n-ai întinat Amsterdamul cu prezența ta. Aici, Z, ar suna aiurea un acord celebru din Brahms. Amsterdam este imperiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a singurătății, la care am aderat alături de miliarde de oameni, nu este oare o blasfemie? Dacă da, de ce ne lasă Dumnezeu s-o luăm razna? Știi, uneori aș arunca penelul pentru a scrie despre voluptățile singurătății. Despre voluptățile singurătății, înțelegi? Pricepi cât de mult am luat-o razna? N-am la mine Jurnalul filosofic al lui Noica, dar aici, la Amsterdam, cred că el a zămislit grozav profilul singurătății. Îți amintești?... Singurătatea absolută, zicea el dar citez din searbăda mea memorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Cine-l are pe Dumnezeu alături nu este niciodată singur..." O singură dată m-a luat nea Onuț în apartamentul său, când aveam vreo cinci ani. Clevetitorii de pe scara blocului ziceau că m-a luat de prost, pentru că oricum nu pricepeam ce este în apartamentul lui nea Onuț. Dar mie, așa mic și prost cum eram, tot mi s-a părut atunci că am intrat într-un loc ciudat, într-o cameră unde erau îngrămădite niște mașinării, un fel de fiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
niște mașinării, un fel de fiare aiurite, scaune de care erau legate curele și niște becuri care nu trimiteau lumină din tavan, ci de pe pereții laterali. Ai văzut, ai văzut sala de fitness, mucosule? mă întrebau vecinii. Eu, care nu pricepeam nici în ruptul capului ce-i cu trăsnaia aceea de fitness, despre care mă iscodeau ei, îi priveam cu aerul insului depozitar de mari mistere, nu ziceam ba sau da, îi ocoleam ca și cum n-aveam timp de palavre cu oricine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
prostul satului, lângă un licurici prăpădit, să mă rog ca la icoana făcătoare de minuni, ca să-mi șoptești ce știe tot cartierul, tu-ți grijania și adormirea cui te ocrotește, ca să-ți plimbi scheletul prin lume... E drept că nu pricepeam prea multe din ce spuneau, mă felicitam că voi avea ocazia să caut înțelesul unor vorbe noi pramatie, occidental, zăbreliști, ciumă, îmbârligat dar aveam și inima cât un purice la gândul că s-ar putea să mă altoiască, deși, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
este sigur că pot rezolva misia asta și la ceas de noapte. M-am dat dus fără tragere de inimă, dar, la întoarcere, trăgând delicat cu urechea la ce vorbeau aproape șoptit trei soldați ieșiți la aer, prin preajma blocului, am priceput că Ucu fusese ciuruit fără milă, "făcut piftie", zicea unul, aproape plângând, că "să mă ia mama dracului dacă nu dezertez, că eu în munți nu mă mai duc, n-am chef să-i duceți mamei un sicriu c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Când m-am uitat mai bine, flăcări asemănătoare jucau și în ochii doamnei Valy. Erau aceleași flăcări care ardeau pe vremea parolelor lui Ucu, și mi-am dat seama că rezolvasem dintr-un foc mai multe ecuații, cum începusem să pricep, la școală, că se numesc lucrurile complicate ale vieții. Fiecare în parte a ținut să-mi spună două secrete. Soldatul m-a rugat să nu suflu o vorbă despre nimic, doamna Valy mi-a mulțumit pentru ocazia de a afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
a însoțit câțiva pași, m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu..." Am văzut-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
m-a îmbrățișat pe furiș, în vreme ce îmi strecura iarăși ceva în buzunar. N-am putut rezista ispitei și am întrebat-o dacă soldatul s-a mărturisit bine. Doamna Valy mi-a aruncat un "ticălosule mic", a priceput că începusem a... pricepe ce hârjoane se mai înfiripă pe lume, s-a întristat brusc și, ținând lacrima în cumpănă, mi-a spus ca unui prieten foarte drag: Nimeni nu s-a mărturisit mai bine decât Ucu..." Am văzut-o apoi întorcându-se și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
ce eram, m-a transformat în pușlamaua cea mai periculoasă a cartierului, în licheaua care a fraternizat cu bandiții din munți, după cum îi plăcea să spună civilului care-și înfrățise cândva mâna cu urechea mea, deși eu tare târziu am priceput de ce striga disperată mama lui Ucu "Nenorociților, mi-ați omorât copilul, și-acum jucați teatru, îl îngropați cu onoruri! Nenorociților!..." 6 Îți mulțumesc, Z, pentru că nu mi-ai răspuns nici la ultima scrisoare. Sper să ai puterea de a nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
nu știa cum... Dar eu voiam ca toate laudele să mă copleșească doar pe mine, precum că i-am răspuns frumos, în fraze corect închegate și patriotice, așa cum ne învățase doamna: "Nu, nu ne-a spus, pentru că știe că noi pricepem singuri. Am văzut și noi că școala este despărțită de biserică. E despărțită de strada noastră cea frumoasă și măturată mereu la 1 Mai și 23 August". Deodată, pe domnul acela tovarăș l-a apucat invidia, atunci când a văzut că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
seama că doamna îmi aprecia atât de mult aplecarea mea către cele bisericești, încât, de la un timp, deși nu o zăream pe la biserică, o vedeam mereu cu preotul Alexa, pe ici, pe colo, și nu oricum, ci, din câte am priceput, era într-o stare de mare mulțumire sufletească. Preotul Alexa era om cu suflet ales. Deși era însurat, avea și copii, iată că își făcea timp și pentru o doamnă evlavioasă care, luată de grijile mari ale copiilor de la școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]