15,319 matches
-
sunt infinite, pentru că infinite sunt "personagiile" și "evenimentele" atât în viață și în istorie, cât și în universurile paralele pe care le fundează imaginația creatoare". În ce privește analogia dintre fenomenul religios și opera literară, așa cum fenomenul religios este o hierofanie - revelând sacrul într-un act/obiect profan - creația literară revelează "semnificații universale și exemplare în evenimente și personagii de toate zilele"27. Eliade a recunoscut ca "reală" "dependența unor scrieri literare de cele teoretice, și vice-versa", exemplificând cu filiația din Yoga a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Meșterului Manole; o altă piesă inedită, Aventura spirituală, din Mitologiile Morții "și poate vor mai fi și altele"28. Pe de altă parte, "experiența Șarpelui" îl ajută să lămurească o problemă expusă sistematic în Tratat, și anume irecognoscibilitatea miracolului, camuflarea sacrului în "forme istorice" (sau acel "mister al camuflajului" de care vorbea în Jurnal. "Fără să fi știut, fără să fi vrut, izbutisem să "arăt" în Șarpele ceea ce voi dezvolta mai târziu în lucrările mele de filosofia și istoria religiilor, și
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau acel "mister al camuflajului" de care vorbea în Jurnal. "Fără să fi știut, fără să fi vrut, izbutisem să "arăt" în Șarpele ceea ce voi dezvolta mai târziu în lucrările mele de filosofia și istoria religiilor, și anume că, aparent, "sacrul" nu se deosebește de "profan", că fantasticul se camuflează în "real", că Lumea este ceea ce se arată a fi și totodată un cifru. Aceeași dialectică (...) susține și Noaptea de Sânziene, începută doisprezece ani mai târziu, 1949 (referirea temporală este un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
placentare am putea spune: dacă acest hermeneut al secolului al XX demonstra - prin minuțioase examene comparative - permanența tiparelor simbolice de-a lungul vremurilor și civilizațiilor, literatura pe care o scria în paralel confirmă, la rândul său, prezența neștiută, surprinzătoarea a sacrului în existența cotidiană"46. Chiar și un critic rezervat ca Nicolae Manolescu, în a vedea vreo posibilitate ca studiile științifice ale lui Eliade să fie o sursă de inspirație pentru scriitor, sau ca prozele fantastice să trebuiască raportate la studiile
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitologiile contemporane, cum le găsim uneori, de exemplu, în legende și balade"52). Un alt aspect care trebuie avut în vedere în tranșarea problemei este mărturisirea lui Eliade în legătură cu sursa fantasticului său, bazat pe teoria irecognoscibilității miracolului sau a camuflării sacrului în realități/acte profane, în cenușiul cotidian: "în nuvelele mele, încerc întotdeauna să camuflez fantasticul în cotidian (...) Cred că întotdeauna transistoricul este camuflat de istoric, și extraordinarul, de obișnuit"53. În însemnarea din 1 martie 1976, a Jurnalului "problema aceasta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Călinescu descifrează în irecognoscibilitate, camuflare și uitare - precum și în opusele lor: recunoaștere, revelare și amintire - "cheile pentru a pătrunde și a te orienta în tumultoasa lume narativă a nuvelelor lui Eliade"60, Sorin Alexandrescu găsește fantasticul în "prezența neștiuta a Sacrului camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
camuflată în Profan, fantastică pentru că rațiunea noastră, aparținând ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei literare, și consideră teoria camuflării sacrului în profan ca "decisivă pentru întreaga creație a lui Mircea Eliade. Cu ea autorul se vede confruntat atât în studiile sale dedicate miturilor, cât și în operele sale literare, alcătuind un adevărat
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ea însăși Profanului, n-o mai poate integra firesc unui Cosmos Total, ci o refuză, adică o proiectează în lumea de dincolo"61. Gheorghe Glodeanu formulează "repercusiunile semnificative" ale "originalei fenomenologii a sacrului" asupra operei literare, și consideră teoria camuflării sacrului în profan ca "decisivă pentru întreaga creație a lui Mircea Eliade. Cu ea autorul se vede confruntat atât în studiile sale dedicate miturilor, cât și în operele sale literare, alcătuind un adevărat liant între cele două sectoare aflate într-o
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
povestirii netransparente; personajele lui caută "adevăruri fundamentale" în apocrife (doctorul Tătaru, din Les trois Grâces) și susțin deprinderea unui nou limbaj "în cuvintele limbii de toate zilele", "limbajul camuflat în limbajele de toate zilele" (Dayan), văd în teatru "un spectacol sacru" (Nouăsprezece trandafiri), citesc semne în fragmentarismul cotidian etc. Există întotdeauna un mesaj pe care personajul eliadesc îl transmite sau trebuie să-l transmită celorlați, mesaj a cărui decodare echivalează cu recunoașterea sensului trans-istoric73. Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
trebuie să-l transmită celorlați, mesaj a cărui decodare echivalează cu recunoașterea sensului trans-istoric73. Chiar Sorin Alexandrescu, care folosește o abordare semiotică a operei eliadești (alcătuiește careuri (în sensul propus de Greimas) ale semiozei, observă neputința de a denumi semnificatul sacru care, prin numire, ar deveni profan, precum și funcția naratorului de a amâna și destrăma toți semnificații propuși pentru a evita cristalizarea unui sens sacru, pe care l-ar putea numi) afirmă că semnificatul religios "nu este secundar, ci terțiar; nu
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
eliadești (alcătuiește careuri (în sensul propus de Greimas) ale semiozei, observă neputința de a denumi semnificatul sacru care, prin numire, ar deveni profan, precum și funcția naratorului de a amâna și destrăma toți semnificații propuși pentru a evita cristalizarea unui sens sacru, pe care l-ar putea numi) afirmă că semnificatul religios "nu este secundar, ci terțiar; nu este produsul unei codificări secundare pentru că aceasta este de natură culturală, comunitară și, deci, cel puțin în principiu accesibil tuturor vorbitorilor culți (...), are un
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
riturile care "nu vor fi recunoscute ca atare sub camuflajul lor"81. Atât ca istoric al religiilor, cât și ca scriitor, Eliade creează lumi, descifrează arhetipuri (ceea ce înseamnă "a descifra situații existențiale, purtătoare de semnificații fundamentale"82) și dezvoltă teoria sacrului camuflat: arhetipurile există sub o formă camuflată, degradată, și în lumea modernă, iar "totalitatea semnificațiilor la care individul are acces, întreg universul său semnificativ este, în esență, arhetipal"83. La baza comportamentului omului primordial se află mitul, povestirea exemplară despre
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
prin rit, Eliade corectează a posteriori și precizează că titlul potrivit pentru intențiile sale ar fi fost Paradigme și repetare 96. Acesta este și motivul pentru care Eliade folosea termenul de prototip în locul celui de arhetip, folosit de Jung, deoarece "sacrul se manifestă în lume prin limitare de sine, toate realitățile epifanice ale sacrului (hierofanii, simboluri, mituri etc.) fiind ipostaze limitate ale acestuia"97. Teoria "prototipului ideal" este redevabilă doctrinei lui Platon: identitatea dintre ontologia platoniciană și "ontologia arhaică", dintre Idee
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sale ar fi fost Paradigme și repetare 96. Acesta este și motivul pentru care Eliade folosea termenul de prototip în locul celui de arhetip, folosit de Jung, deoarece "sacrul se manifestă în lume prin limitare de sine, toate realitățile epifanice ale sacrului (hierofanii, simboluri, mituri etc.) fiind ipostaze limitate ale acestuia"97. Teoria "prototipului ideal" este redevabilă doctrinei lui Platon: identitatea dintre ontologia platoniciană și "ontologia arhaică", dintre Idee și "modelul mitic" se realizează prin punerea sub semnul anamnezei 98. Dacă prima
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
alături de faza indică, proza de tip existențialist/trăirist, romanul joycian Lumina ce se stinge și proza fantastică bazată pe simbolurile luate din folclorul românesc) definesc "o istorie în care se manifestă semnele cosmice și se prelungesc, sub înfățișări profane, semnele sacre", "o narațiune în care cititorul descoperă mituri în faptele obișnuite ale vieții", și care devine comprehensibilă printr-o lectură a semnelor, relevând simbolurile și miturile, și având ca finalitate resacralizarea universului 105. Acest tip de narațiune "definește natura și stilul
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se pot observa însă din faza premergătoare narațiunii mitice (de aceea, seria de proze destinate analizei poate fi extinsă și la altele decât cele mitice). Numele propriu intră într-o semioză care relevă adeseori o tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde". Capitolul 4 Numele ficționale eliadești 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer Începutul romanului Nuntă în Cer se află, asemeni dialogului platonician Cratylos, sub semnul onomaturgului, într-
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
mitice (de aceea, seria de proze destinate analizei poate fi extinsă și la altele decât cele mitice). Numele propriu intră într-o semioză care relevă adeseori o tehnică a camuflajului, conformă dialecticii sacru/profan: "prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde". Capitolul 4 Numele ficționale eliadești 4.1. Dreapta potrivire a numelui sau Nuntă în Cer Începutul romanului Nuntă în Cer se află, asemeni dialogului platonician Cratylos, sub semnul onomaturgului, într-un univers al non-arbitrarului lingvistic: Când eram foarte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
condiții de țesere a covorului. Eliade lasă cititorului rolul de a imagina ceea ce este indentat prin sensul ficțiunii, dându-i niște semne. Ideea fundamentală a prozei eliadești, "cheia de boltă a tuturor operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă originea care, în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
operelor sale de maturitate" (Virgil Ierunca) este că sacrul este camuflat în profan, că miracolul este irecognoscibil. Miracolul ascuns poate fi descoperit printr-un proces de "trans-semnificare" a obiectelor, proces care le dezvăluie ca hierofanii. Într-un timp al misterului, sacru, obiectele devin hierofanii, "își evocă originea care, în mod obișnuit, nu este transparentă"61. Personajele eliadești, și, pe urmele lor, cititorul sunt într-o căutare/interpretare perpetuă a semnelor, a indiciilor care le jalonează drumul, însă doar la sfârșit au
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sau gest profan; comportamentul omului arhaic demonstrează că actele umane, obiectele lumii exterioare "nu au valoare intrinsecă autonomă"66. Ele dobândesc valoare și devin reale numai prin participarea la o realitate care le transcende: "Printre atâtea pietre, o piatră devine sacră - și în consecință se îmbibă de Ființă - fie pentru că ea constituie o hierofanie sau conține mana, fie pentru că forma ei acuză un anumit simbolism sau comemorează un act mitic etc. Obiectul apare ca un receptacol al unei forțe exterioare care
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pas, senzația de artificial ("căldură artificială, dezgustătoare"121; "frig neobișnuit, artificial... goluri de aer"122; "nu e nimic sănătos aici. Nici măcar parcul acesta artificial, parc din salcâmi și ulmi puși de mâna omului"123; camera Christinei, spațiu de manifestare a sacrului, din aceeași familie cu camera Sambô, are o răcoare "melancolică și artificială"124 și provoacă un sentiment de timp oprit în loc în mod artificial), de discontinuitate în planul realului. În această lume artificială, stăpână a unui timp încremenit, "oprit în loc
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
în Septuaginta ca o traducere a termenului ebraic mashi'ha, "uns", cunoscut în română sub forma Mesia 129). În procesul de numire a strigoiului, fenomenul de tabuizare este inerent. Autorul folosește pronumele nehotărâte - care ocultează (non)ființa Christinei, potrivit dialecticii sacrului ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), și preiau funcțiile semnului onomastic, în lipsa acestuia (cealaltă, cineva, altcineva) - pronumele personal (ea): "e vorba despre altceva"; "ca să nu vadă ceva"130. Structurile substantivale: "în somn"131, adverbiale, singure: "e aici
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ebraic mashi'ha, "uns", cunoscut în română sub forma Mesia 129). În procesul de numire a strigoiului, fenomenul de tabuizare este inerent. Autorul folosește pronumele nehotărâte - care ocultează (non)ființa Christinei, potrivit dialecticii sacrului ("prin simplul fapt că se arată, sacrul se ascunde"), și preiau funcțiile semnului onomastic, în lipsa acestuia (cealaltă, cineva, altcineva) - pronumele personal (ea): "e vorba despre altceva"; "ca să nu vadă ceva"130. Structurile substantivale: "în somn"131, adverbiale, singure: "e aici?"132, "ce s-a petrecut acolo?"133
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
explică numele lui Andronic, prin trimitere la grecescul aner, genitiv andros "om", și la scenariul gnostic, ca fiind mesagerul de lumină chemat să înfăptuiască nunta 162. Andronic nu este o persoană, ci "o forță impersonală, un principiu, manifestarea unei forțe sacre"163, "ființă primordială, telurică, fascinantă pentru că reactualizează trăirile primordiale din oamenii care o contemplă"164. În mitologia românească, solomonarii/șolomonarii se caracterizează prin evlavie, înțelepciune (ei învață dintr-o carte "toată știința și învățătura, câtă se află în lumea aceasta
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
numele lui Andronic: "așa îi spuneți voi", conținând sugestia numelui ca veșmânt terestru, identitate de împrumut, necesară și lui Andronic în epifaniile lui pământene 180. Pentru numele damnat, interzis, " Inefabilul, Impronunțabilul adevăratului nume" (Marcel Jousse), autorul folosește numele de substituție. Sacrul este ocultat prin alte mijloace decât în Domnișoara Christina (unde este utilizată mai mult desemnarea contingentă, designatori redați prin structuri cu determinanți nehotărâți), într-o mișcare neîntreruptă "pe verticală, în sus și în jos, de la om la zei, de la "derivă
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]