12,662 matches
-
copaci, care, datorită poziției nordice, înmuguresc abia la 25 mai, pierzându-și frunzele în a doua jumătate a lunii septembrie. În secolul trecut orașul a devenit un centru în industria serviciilor, precum și un centru cultural pentru boreala regiune Norrland. Prima stemă a Umeå consta din 3 capete de reni, apărând la 20 de ani după ființarea orașului din 1622. Regina Kristina decide în 1646 ca renii să apară pe stemă. Deși tema a fost ușor schimbată în decursul timpului, numărul capetelor
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]
-
industria serviciilor, precum și un centru cultural pentru boreala regiune Norrland. Prima stemă a Umeå consta din 3 capete de reni, apărând la 20 de ani după ființarea orașului din 1622. Regina Kristina decide în 1646 ca renii să apară pe stemă. Deși tema a fost ușor schimbată în decursul timpului, numărul capetelor a rămas constant. Originea lor poate fi derivată din stema provinciei istorice Västerbotten, care reprezintă un ren. Umeå are mai multe muzee, printre care parcul cu sculpturi umedalen și
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]
-
la 20 de ani după ființarea orașului din 1622. Regina Kristina decide în 1646 ca renii să apară pe stemă. Deși tema a fost ușor schimbată în decursul timpului, numărul capetelor a rămas constant. Originea lor poate fi derivată din stema provinciei istorice Västerbotten, care reprezintă un ren. Umeå are mai multe muzee, printre care parcul cu sculpturi umedalen și muzeul în aer liber Gammlia, alături de muzeul regiunii. Regiunea se evidențiază și prin numeroasele și generoasele piste ciclistice amenajate în scopuri
Umeå () [Corola-website/Science/307707_a_309036]
-
între ei mulți sași, a fost construită o biserică pentru ei, denumită "Genezareth-Kirche". Ea a fost sfințită la primul advent, în ziua de 3 decembrie 1962. Prin aprobarea Ministerul Bavarez de Interne Unterschleissheim a primit la 10 august 1965 o stemă comunală proprie. În urma creșterii regiunii München ca o regiune economică de top, după 1970 anteriorul sat Unterschleißheim a înregistrat o creștere rapidă a populației. Din anul 1969, a fost hotărâtă la inițiativa fostului primar Hans Bayer (SPD), printre altele, construcția
Unterschleißheim () [Corola-website/Science/307751_a_309080]
-
Metropolitana de Nuestra Señora de Monterrey" în onoarea lui Gaspar de Zúñiga y Acevedo, conte de Monterrey (Galicia), în această vreme vicerege al Noi Spanii. Monterrey este unul dintre puține orașe (împreună cu Guadalajara și Ciudad de México), care are o stemă garantată de familia regală spaniolă. De asemenea, statul Nuevo León este unic în Mexic, pentru că a conservat numele său orginal din epoca colonială. Spre deosebire de celelalte două , ale căror modele au fost lansate și emise de Carol I de Spania și
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
epoca colonială. Spre deosebire de celelalte două , ale căror modele au fost lansate și emise de Carol I de Spania și Carol al V-lea de Germania (în 1523 pentru México și 1539 pentru Guadalajara), orașului Monterrey i s-a permis ca stema să fie realizată de locuitori ai orașului. Se crede că modelul îi aparține lui Nicolás de Azcárraga, guvernator de Nuevo León. La data de 9 mai 1672, guvernatorul a aprobat stema aleasă pentru oraș. La începuturile sale, orașul se afla
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
pentru Guadalajara), orașului Monterrey i s-a permis ca stema să fie realizată de locuitori ai orașului. Se crede că modelul îi aparține lui Nicolás de Azcárraga, guvernator de Nuevo León. La data de 9 mai 1672, guvernatorul a aprobat stema aleasă pentru oraș. La începuturile sale, orașul se afla la o distanță mare de principalele centre coloniale spaniole, care se aflau în centrul și vestul viceregatului. Absența minelor de metale prețioase, fecunditatea săracă a solurilor și atacurile sporadice ale indienilor
Monterrey, Nuevo León () [Corola-website/Science/306471_a_307800]
-
și montată în biserică în anul 1838. În pronaosul bisericii se află mormântul Domniței Ruxandra, fiica lui Grigore Ghica Vodă, îngropată în anul 1780. Lespedea funerară este frumos decorată cu diferite ornamente (soarele și luna, simbolizând viața și moartea) și stemele domnitorilor Moldovei. Pe piatra de mormânt este săpată o inscripție în versuri în limba greacă, care a fost tradusă astfel de către profesorul N.G. Dossios ("Studii Greco-Române", p. 60): Dintre odoarele de preț cu care a fost înzestrată biserica s-a
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
în partea stângă a bisericii, domnitorul Mihail Sturdza a ridicat un mausoleu de marmură albă pentru mormintele membrilor familiei sale. Mausoleul este realizat în anul 1842 de către sculptorul italian Francisc Vernetta, venit din Odesa, și are încrustat la baza sa stema familiei Sturdza. Acest monument este unul dintre primele monumente din Moldova, marcând începutul sculpturii statuilor și a monumentelor de for public. La baza monumentului se află o placă de marmură albă care pe o parte are încrustată stema familiei Sturdza
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
baza sa stema familiei Sturdza. Acest monument este unul dintre primele monumente din Moldova, marcând începutul sculpturii statuilor și a monumentelor de for public. La baza monumentului se află o placă de marmură albă care pe o parte are încrustată stema familiei Sturdza, iar în partea opusă are inscripționat un text cu caractere chirilice. Lângă placă, de o parte și de alta a acesteia, sunt patru femei îngenuncheate cu mâinile împreunate, care susțin o altă placă de marmură pe care se
Mănăstirea Frumoasa din Iași () [Corola-website/Science/306552_a_307881]
-
FC. Culorile tradiționale ale clubului sunt alb și albastru. În sezonul 2014-2015, echipamentul portarului a fost galben. Actualul echipament de rezervă este de culoare neagră, cu guler portocaliu, iar echipamentul de rezervă este de culoare galben cu imprimeu albastru. Deși stema clubului a suferit mai multe modificări pe parcursul anilor, mai mereu pe aceasta s-a regăsit Turnul Prințului Rupert, simbol al districtului Everton. Fondat în 1878, clubul Everton s-a mutat pe locația actualului stadion Anfield în 1884. Locul era deținut
Everton FC () [Corola-website/Science/306701_a_308030]
-
tricolorului vertical albastru-galben-roșu ca drapel al României este anterioară existenței statului Ciad. Tricolorul românesc este, de asemenea, înrudit cu cel al Republicii Moldova, acesta din urmă având însă o proporție diferită (1:2 în loc de 2:3), un albastru mai deschis și stema țării în centru. Legea nr. 75/1994 precizează că fâșiile drapelului național au culorile "albastru cobalt", "galben crom" și "roșu vermion". Publicația "Album des pavillons nationaux et des marques distinctives" (2000) propune echivalarea culorilor drapelului național al României cu următoarele
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
galben și albastru ar fi fost utilizate încă din vechime de către români ca simbol al lor sau de alții pentru a-i desemna pe aceștia. Aceste culori se regăsesc pe diplomele emise de Mihai Viteazul, pe scuturi și pe lambrechinii stemelor dar, deoarece până la începutul secolului XIX, conștiința de a forma un neam nu exista decât la câțiva cărturari precum Grigore Ureche, ele nu erau folosite pentru a îi identifica specific pe Români, iar steagurile țărilor românești, până în al doilea deceniu
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
deasupra iar în vârful hampelor lor se regăsesc, de fiecare grup, câte o acvilă valahă, un vârf de lance și un bour moldovean. Pe fâșia roșie se află brodate o coroană princiară, situată în centru pentru a timbra cele două steme, și deviza „UNIREA PRINCIPATELOR — FERICIREA ROMÂNILOR. TRĂIASCĂ A. IOAN I!” dispusă de-o parte și de alta a coroanei, care însă nu se mai distinge decât parțial. Vârful hampei acestui drapel poartă un glob metalic pe care se găsește o
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
Național de Istorie a României. Acest exemplar se pare că a fost precedat de un altul, datând 1859, care are o pânză tricoloră ceva mai mică în dimensiuni. Fâșia albastră se află de data aceasta în partea de sus, iar stemele celor două principate nu mai sunt înconjurate de steaguri. Inscripția de pe fâșia albastră este astăzi ilizibilă, însă era diferită de cea a drapelului princiar din 1862. Un alt drapel domnesc, oarecum diferit față de modelele din epocă, este un tricolor din
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
plasată o acvilă romană, din metal. din înaltul ordin din 19 martie reiese că simbolul Moldovei trebuie să se regăsească la dextra - capul de bour se afla si azi in dextra (chiar daca Luna si-a schimbat curbura dupa 1920) -, deoarece stemele, ca si toate simboluri heraldice, se citesc de la dreapta la stanga peste tot in lumea civilizata din care facem si noi parte (inclusiv, noi). Modelul a fost adoptat după stabilirea capitalei unice la București, în februarie 1862, stil vechi - 24 Ianuarie
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
votului pozitiv al Senatului, s-au soldat cu adoptarea „Legii pentru fixarea armelor României”, la 12/24 aprilie 1867. Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la margine, flotând. Stema țării era așezată doar pe drapelele armatei și cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă.. Aceeași diferențiere era făcută și pentru pavilioanele marinei de război și a celei civile. Raportorul Mihail Kogălniceanu, reprezentând și opinia lui Cezar Bolliac
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
aprilie 1867. Potrivit acesteia, culorile drapelului trebuie așezate vertical, în ordinea următoare: albastru la hampă, galben la mijloc, iar roșul la margine, flotând. Stema țării era așezată doar pe drapelele armatei și cele princiare, în centru, cele civile rămânând fără stemă.. Aceeași diferențiere era făcută și pentru pavilioanele marinei de război și a celei civile. Raportorul Mihail Kogălniceanu, reprezentând și opinia lui Cezar Bolliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nicolae Golescu și Gheorghe Cantacuzino a subliniat semnificația noului stindard: Potrivit
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
opinia lui Cezar Bolliac, Dimitrie Brătianu, Constantin Grigorescu, Ion Leca, Nicolae Golescu și Gheorghe Cantacuzino a subliniat semnificația noului stindard: Potrivit legilor din 1867 și 1872, pavilionul princiar (mai târziu regal) era identic cu cel al armatei, purtând în centru stema țării. Totuși, la confecționarea acestora s-a adoptat un model puțin diferit, dându-se culorii galbene o lățime dublă față de cele roșie și albastră și adoptându-se o proporție a pânzei de 1:1. La colțurile pavilionului s-a cusut
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
revistei „National Geographic” prezintă pavilioanele ca având o proporție a benzilor de 1:3:1. Imediat după detronarea lui Alexandru Ioan Cuza, drapelele de luptă ale unităților militare au fost schimbate cu unele noi, "model 1866", pe stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei. Acvila va fi păstrată, totuși, în vârful hampelor. Este de precizat însă că drapelele distribuite Gărzii Civice, reînființată în martie 1866, prezentau un model diferit; anume culorile erau dispuse vertical, pe pânză se găsea stema orașului și nu
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
stindard apărând, în loc de stemă, numele companiei. Acvila va fi păstrată, totuși, în vârful hampelor. Este de precizat însă că drapelele distribuite Gărzii Civice, reînființată în martie 1866, prezentau un model diferit; anume culorile erau dispuse vertical, pe pânză se găsea stema orașului și nu a țării, iar acvila din vârful lăncii avea dimensiuni mai mari și purta pe piept ecusonul Principatelor Unite.. P. V. Năsturel le clasează ca fiind "drapele model 1867" și le descrie amănunțit: dimensiunea pânzei era de 114
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
pe piept ecusonul Principatelor Unite.. P. V. Năsturel le clasează ca fiind "drapele model 1867" și le descrie amănunțit: dimensiunea pânzei era de 114 cm lungime și 95 cm lățime (deci proporție de 5:6) și avea pictată în centru stema orașului respectiv, timbrată cu o coroană murală de aur. În colțuri, încadrat de ghirlande de lauri, era brodat numărul legiunii cu cifre romane. Pânza este tivită cu franjuri aurii și are în colțurile libere ciucuri din același material. Acvila din
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
10 stindarde), din care, la 1900, se mai păstra doar unul, acel al Pompierilor, erau de formă pătrată cu latura de 150 cm. În centrul ei era pictată, pe un fundal vișiniu înconjurat cu o ghirlandă închisă din lauri argintii, stema mijlocie a țării. În colțuri se regăsea cifrul prințului Carol, încadrat de o coroană de lauri, iar hampa drapelului se termina cu acvila de metal purtând deviza „Onóre și Patria” precum și numărul și numele unității. Drapelele cavaleriei aveau pânza de
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
etc. În lucrările de făcut se va avea în vedere și legea din 8 martie 1872 [...] prin care se hotărăște marca și drapelul țării”. Astfel, începând cu "drapelele model 1897", ele vor avea proporția 2:3, în mijloc va apărea stema întreagă a țării (cu modificările de după 1881), iar ghirlanda care o înconjoară va fi uneori deschisă. Drapelele unităților care au participat în Primul Război Mondial au fost înmânate, în majoritate, în anul 1902 sau în perioada 1908-1916, și au fost
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]
-
să demonstreze că basarabenii trebuie să utilizeze în mod firesc tricolorul românesc: Din această perspectivă, heraldistul Silviu Andrieș-Tabac îl consideră pe Gore drept autor moral al drapelului Republicii Democratice Moldovenești. Acesta era un tricolor albastru-galben-roșu, cu fâșiile plasate orizontal, având stema în centrul câmpului galben și inscripția „Republica Democratică Moldovenească și Independentă” în centrul câmpului albastru. Drapelul Sfatului Țării era asemănător, însă pe albastru era scris „Sfatul Țării” iar stema, de dimensiuni mai mari, era plasată la mijloc, peste galben și
Drapelul României () [Corola-website/Science/306669_a_307998]