11,982 matches
-
și tehnologia creează doar iluzia progresului; * în culturile vestice: oamenii sunt separați de natură și "puși în umbră" de un Dumnezeu personal; omul e constituit din minte, corp și suflet; oamenii trebuie să controloze și să manipuleze natura pentru a supraviețui; știința și tehnologia îmbunătățesc viața. Elemente ale concepției despre lume în culturile estice și vestice sunt prezentate comparativ și de C. H. Dodd (apud Ishii, Klopf, Cooke, 2003): Rușine și Vină: pentru estici a aduce rușine grupului, a fi vinovat
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
orice inițiativă a unui angajat (= comportamentul dorit) indiferent dacă a fost un succes sau un eșec. Angajatul va continua să aibă inițiative dacă încurajăm comportamentul lui, deci dacă acesta este urmat de consecințe pozitive pentru el. Așa cum o companie, ca să supraviețuiască, are nevoie de profit financiar, tot așa oamenii, ca să supraviețuiască, au nevoie de profit psihologic. 6.2.6. Profitul psihologic îmbunătățește performanța. Profitul psihologic înseamnă să ai urmări pozitive după ce ai avut un comportament: faci un lucru care-ți place
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
fost un succes sau un eșec. Angajatul va continua să aibă inițiative dacă încurajăm comportamentul lui, deci dacă acesta este urmat de consecințe pozitive pentru el. Așa cum o companie, ca să supraviețuiască, are nevoie de profit financiar, tot așa oamenii, ca să supraviețuiască, au nevoie de profit psihologic. 6.2.6. Profitul psihologic îmbunătățește performanța. Profitul psihologic înseamnă să ai urmări pozitive după ce ai avut un comportament: faci un lucru care-ți place, apare un lucru pe care ți-l doresti, te simți
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
soi de divinitate atotstăpînitoare, papă și monarh totodată, proprietar al lucrurilor și al oamenilor. Conservatorii otomani și ruși Ordinea imperială bizantină ce instituise supremația unei puteri politico-religioase ridicînd astfel un obstacol insurmontabil în fața oricărei tendințe de autonomie socială își va supraviețui sie însăși în imperiile otoman și țarist. În mod cert, în secolele XIV-XV, Imperiul Bizantin nu mai era, după cum spune Bernard Lewis, decît "un vestigiu palid al trecutului", "o fantomă moartă deja" pe care otomanii au doborît-o definitiv în 1453
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
împotriva statului în formare, împotriva bisericii deja stabilite, împotriva oricărei autorități în afara celei a propriului lider, pe care-l urmau ca pe un nou Mesia, în ideea că erau sub angoasa unei Apocalipse apropiate în care numai "cei puri" ar supraviețui. Dintre acestea unele deviau în banditism social, în ma-niera lui Robin des bois. Cu totul altfel este mecanismul mișcării husite. Acesta are un caracter deopotrivă urban ca și agrar. În plus, husiții se aliază catolicilor pentru a zdrobi în 1434
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
încât respingerea sa reclama un mare curaj moral, respingere la care a procedat Sfântul Ciprian al Cartaginei la izbucnirea persecuției deciene în 250. Sfântul Ciprian s-a ascuns, pentru că a considerat că este mai bine pentru Biserica din Cartagina să supraviețuiască și să o conducă. Opt ani mai târziu, a pierit ca urmare a persecuției lui Valerian, întâmpinându-și sfârșitul cu curajul și demnitatea unui aristocrat roman. Prin moarte, Sfântul Ciprian a devenit eroul Bisericii africane, marele ei martir și învățător
Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
au făcut-o. În schimb, ea și-a mutat atenția asupra aspectului spiritual al vieții. Într-adevăr, credința În Dumnezeu a fost cea care a ajutat-o să treacă peste greutățile pe care le-a avut de Îndurat și să supraviețuiască: CÎnd ne-a pus În vagon la Mediaș, era și preotu’ nostru. Și... noi poate nu vedeam așa departe că eram mai tineri, dar preotu’ a spus „cînd pornește trenul, trecem pe lîngă biserica noastră, sînt numa’ 5 minute pînă
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
deja, fie nu a fost dramatic afectată de această experiență, fie a șters-o total din memorie, din moment ce nu este amintită În povestirile ei despre deportare. Ea și-a ordonat ierarhic În memorie acele lucruri care au ajutat-o să supraviețuiască - religia și Dumnezeu -, considerîndu-le la momentul discuției demne de amintit. 5. „Scînduri groase... pline de gheață”. Condițiile din lagăre Mulți deportați au ajuns În regiunea Donbas, lîngă Nistru și Urali, iar unii dintre ei au fost duși În Siberia sau
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
s-a spus că vor pleca pentru cel puțin șase săptămîni să lucreze, aflarea crudei realități le-a Îngrozit. Reacția imediată a fost Încercarea deportaților de a-și explica astfel de absurdități. Pentru a face față realității și pentru a supraviețui, femeile au trebuit să găsească o explicație rațională nu doar pentru faptul că au fost deportate, ci pentru Întreaga lor existență. Unele, precum Șimon, au găsit un sens prin credința În Dumnezeu, rugîndu-se continuu pe toată perioada deportării În Donbas
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
a fost un factor determinant În supraviețuirea femeilor. În al doilea rînd, ca urmare a constituției lor fizice și a faptului că majoritatea femeilor - dacă nu toate - erau nefumătoare și nu consumau nici alcool, acestea erau mai predispuse la a supraviețui unor astfel de condiții. Așa cum Își amintește un bărbat deportat: Femeile aveau Între 17 și 30 de ani, deci erau la vîrsta cea mai rezistentă. Nu fumau și nici nu beau alcool. În șase luni alcoolicii au murit. Noi, tinerii
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
astfel de condiții. Așa cum Își amintește un bărbat deportat: Femeile aveau Între 17 și 30 de ani, deci erau la vîrsta cea mai rezistentă. Nu fumau și nici nu beau alcool. În șase luni alcoolicii au murit. Noi, tinerii, am supraviețuit doar pentru că am furat lemn pe care apoi l-am vîndut. Într-adevăr, chiar dacă femeile munceau la fel de greu precum bărbații, rezistau mai ușor fără mîncare, iar multe dintre ele chiar Își schimbau rațiile de pîine pe săpun. Pentru multe femei
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
În plus, femeile puteau coase și croșeta fie pentru ele, fie pentru a vinde rușilor. În afară de asta, rolul tradițional al femeii În ierarhia familiei le-a făcut mai puternice În a Îndura foamea și, În cele din urmă, În a supraviețui. Cum femeile, nu doar din România, au avut o poziție inferioară În fața bărbatului care aducea pîinea acasă - fie el tată, frate sau fiu - au Învățat să se sacrifice, fiind astfel capabile În aceste circumstanțe noi să se adapteze mult mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ca indicativ al credinței În Dumnezeu. Deși nici una dintre femeile intervievate În cadrul proiectului de la Brașov nu a menționat această posibilitate, dacă luăm În considerare afirmația anterioară a lui Șimon privind credința În Dumnezeu și religia care au ajutat-o să supraviețuiască, putem afirma că acești factori au susținut-o, făcînd-o mai rezistentă În fața lipsei hranei. 7. A fi femeie: rușine și vulnerabilitate În multe feluri femeile erau mai predispuse supraviețuirii acestor condiții decît bărbații. Ele puteau rezista cu mai puțină mîncare
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
1945-1946 cu „vagoanele de bolnavi”. Cei mai mulți dintre deportați au fost Însă forțați să Îndure 2-5 ani de muncă grea, Întorcîndu-se În România - sau fiind duși direct În Germania de Vest sau Ungaria - Între 1947 și 1951. Pentru cei care au supraviețuit pînă la sfîrșit, reacția la aflarea veștii că vor fi eliberați a fost neîncrederea, de vreme ce gărzile Îi amăgiseră de nenumărate ori că vor pleca acasă. Într-adevăr, nici chiar pregătirile de plecare nu i-au liniștit, dimpotrivă, au creat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
lamentări excesive. Se pare că principala lor preocupare o dată ajunse acasă era să-și croiască propria viață. La 20 de ani, aceste femei aveau un viitor frumos În față. Deși tragice, experiențele lagărului și realitățile cărora au trebuit să le supraviețuiască le-au făcut mai puternice. Deși cu siguranță au simțit că au pierdut o perioadă importantă din viață, comparată cu timpul pe care Îl aveau În față, sentimentele negative se atenuau. Avînd de partea lor tinerețea, vigoarea și sentimentul că
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
de soarta coreligionarilor lor. Evreii români din Germania, Austria, Cehoslovacia, Polonia, Olanda sau Franța sînt deportați În lagăre sau uciși. Totuși, Ioanid precizează (conform estimărilor lui Jean Ancel) că „peste 4.000 de evrei români ce trăiau În Franța au supraviețuit mulțumită intervenției diplomaților români” (p. 272). Despre activitatea mișcărilor sioniste și percepția situației din perioada antonesciană ne vorbește profesorul Raphael Vago. Intenția cercetării este obturată de documentele existente pentru că „tabloul conturat de sursele din România nu era neapărat obiectiv, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
proces care a Început o dată cu colectivizarea și care urma să se finalizeze prin sistematizarea satelor. Această politică și-a atins scopul Într-o proporție destul de mare, astfel Încît gospodăria țărănească, astăzi, deși reconstituită, nu mai are mijloacele necesare pentru a supraviețui. În rural se găsește o populație predominant Îmbătrînită, lipsită atît de mijloace financiare, cît și de o cultură economică și politică și aflată Într-o stare de dependență față de grupul de status. Lucrarea este susținută printr-o bibliografie bogată selectată
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
eficient pentru vindecarea unei boli sau arma cea mai teribilă pentru a distruge totul, chiar și pe sine însuși. Între timp, animalul se salvează. În comparație cu omul, animalul nu are prea multe posibilități comportamentale. El este pur și simplu programat să supraviețuiască. Dispune de anumite însușiri cognitiv-afective și strategii comportamentale ale căror complexitate și diversitate depind de locul pe care un animal sau altul îl ocupă pe scara evoluției. Aceste însușiri îi permit să analizeze, mai mult sau mai puțin elaborat, situația
Comportamentul agresiv by Farzaneh Pahlavan [Corola-publishinghouse/Science/919_a_2427]
-
posibilități multiple de a alege în cadrul aceleiași societăți), ci o Formă sălbăticită de economie de piață, bazată pe practici oligarhice și pe instrumentalizarea pieței de capital. Economia și societatea românească (1990-prezent) suferă de efectul câinelui dingo. Ea nu reușește să supraviețuiască economic și capitalist în condiții libere de piață și neviciate politic, în condițiile apariției unui sistem concurențial liber ("câinele dingo"), care de fapt duce la exploatarea resurselor umane și materiale de către o economie de piață sălbăticită de urmărirea unui profit
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
ritmul acestei «istorii încetinite» - constată S. în concluzia cărții - oamenii se pot adapta la schimbări, în timp ce miezul lor psihologic și spiritual este conservat”. Duiliu Zamfirescu este văzut ca „romancierul unei lumi dispărute a cărei imagine a coborât în subconștient, unde supraviețuiește cu puterea unui mit”. S-a remarcat că profunzimea și valoarea acestei monografii cu structură clasică - viața, opera, analiza corespondenței - vine din „complicitatea dincolo de timp, dintre scriitor și criticul literar, dintre bunic și nepoată”, care au împărtășit, voluntar sau forțat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
13,1: „Învățătorului, iată ce pietre și ce construcții!”). Deși sanctuarul și celelalte structuri principale au fost terminate în timpul lui Irod, lucrările la Muntele Templului au continuat până în anul 64 î.C., respectiv în perioada administrației fiilor săi care au supraviețuit, nepotului și strănepotului său. Ca atare, remarca din In 2,20 sugerează că construcția se afla încă în desfășurare, nu era finalizată. Ar trebui să citim: „Acest templu a fost în construcție timp de 42 de ani”. Când lucrul la
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
12.1). Istoricul evreu din primul secol, Josephus Flavius, când vorbea despre moartea, îngroparea și funeraliile lui Irod cel Mare (mort în anul 4 î.C.) pomenește acest obicei: „Acum, Arhelau [fiul cel mai mare al lui Irod, care a supraviețuit] a ținut doliu șapte zile din respect pentru tatăl său - obiceiul țării prescria acest număr de zile - și apoi, după ce a dat de mâncare mulțimii și a pus capăt doliului, a urcat la templu” (Josephus, Antichități iudaice 17.200). Cutuma
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
mici. Nu s-au găsit multe dintre scheletele lor. Semnificația acestui fapt este că cel mai probabil nu erau răstigniți cei bogați și puternici, ci săracii. Ca atare, scheletele cele mai potrivite pentru a ne oferi dovezi ale răstignirii au supraviețuit mai puțin, pe când e puțin probabil ca cele conservate mai bine să fi aparținut unor indivizi care au fost răstigniți. A patra obiecție: majoritatea miilor de evrei răstigniți și lăsați neîngropați în primul secol în apropierea Ierusalimului au murit în
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
schița imaginația noastră. Neuilly se popula cu colhoznici. Iar Parisul care ieșea încet din apă purta în el o emoție foarte rusească - răgazul trecător de după încă un cataclism istoric, bucuria de a fi pus capăt unui război, de a fi supraviețuit unor represiuni ucigașe. Am rătăcit pe străzile lui încă ude, acoperite de nisip și de mâl. Locuitorii îngrămădeau în fața ușilor mobile și haine ca să le usuce - cum fac rușii după o iarnă pe care încep să o creadă veșnică. Și
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în ochii ei, deși erau deschiși, colcăiau umbrele negre ale viselor. Nici nu mai încerca să-i zâmbească fetei sale. Cu un polonic de aramă, lua apă dintr-o găleată, bea îndelung și pleca. Charlotte știa deja că de mult supraviețuiau doar datorită sclipirii câtorva bijuterii din sipetul cu incrustații de sidef... Îi plăcea izba aceea, departe de cartierele elegante din Boiarsk. Mizeria lor era mai puțin bătătoare la ochi pe străzile cotite, înecate în zăpadă. Și-apoi, era așa de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]