11,919 matches
-
ca „primitivă”. Așa cum o dovedește ritualul de la Iguvium (Gubbio), pot exista rituri și teologii destul de complexe și fără imagini de mărime mare, legate de un anume loc (imobile) și antropomorfe. Rafinatul concept filozofic de divinitate are nevoie de o minuțioasă teologie a imaginilor ca să poată concilia noțiunea filozofică de divinitate și critica religiei cu o necesară devoțiune practicată pe plan social. Varro nu admite nici măcar faptul că religia de Stat ar avea „adevăratele imagini” ale divinităților, deoarece acestea nu au nici
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exprime doar propria părere și nu lansează afirmații sigure: În mod clar, este vorba despre o măsură de apărare a unui Învățat precaut 2. Dar, după mai bine de jumătate de mileniu, În acest caz se percepe limpede conexiunea Între teologia „italică” și cea romană. Varro subliniază dimensiunea istorică a cultului imaginilor: În vremea lui Numa nu existau Încă statui, nici temple, ci numai rituri, nu exista nici un Campitoliu; numai Tarquinii au năpădit cetatea cu artiști greci și etrusci 3. Imaginile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și atributelor zeilor și la etimologia numelor lor4. Este tocmai ceea ce a făcut Varro cu pasiune teologică, sprijinindu-se pe lucrări anterioare, mai cu seamă ale stoicilor. Prin explicații luate din ordinea naturală (interpretationes physiologicae) el pune zeii statului În legătură cu „teologia naturii” (cf. subcapitolul 4.2b2). Creștinii datorează tradiției iudaice și romane critica pe care o aduc imaginilor. Spirituala ironie pe care Tertullian o formulează În privința fabricării și venerării imaginilor zeilor este luată de la Varro și Seneca (Tertullian, Apologeticum, 12; Minucius
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
societății romane (a oferi și a hrăni)1. Integrarea rituală care se realizează aici Înseamnă că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b) religia (dăruirea acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite toate Într-o acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului Romanii sacrificau animale și, din acest motiv aveau nevoie de ritualuri și de explicația lor. Tocmai de aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite toate Într-o acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului Romanii sacrificau animale și, din acest motiv aveau nevoie de ritualuri și de explicația lor. Tocmai de aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În domeniul moralei și al politicii, dar niciodată nu au stilizat moartea În război ca un sacrificiu consumat pe altarul națiunii. Numele folosite pentru acest gen de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de comunitatea religioasă. b) „Theologia fabularis” O descriere adecvată a religiei romane nu se poate limita la cult, divinație, calendar, drept sacru și la o listă a zeilor mai mult sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) a formulat-o sistematic În prima carte a lucrării Arheologia lucrurilor divine. Scrie Varro: Există trei tipuri de teologie: (a) cea mitică (mythicòn genus; fabulare - fabulosum), de care se slujesc poeții, (b) cea fizică (physicòn, naturale), de care se slujesc filozofii, și (c) cea statală (politicòn, civilă), de care se slujesc popoarele. Cea mitică... conține multe lucruri contrare demnității
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
află, de ce fel și de ce condiție sunt ei; dacă au Început să existe dintr-un anumit punct al timpului sau dacă ei sunt dintotdeauna; dacă sunt făcuți din foc, din numere sau din atomi. Cel de-al treilea tip de teologie Învață ce trebuie să cunoască și să săvârșească În oraș cetățenii și mai ales preoții; ea precizează și care zei trebuie să fie venerați din pricina Statului și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și să săvârșească În oraș cetățenii și mai ales preoții; ea precizează și care zei trebuie să fie venerați din pricina Statului și prin ce fel de acțiuni (RD I fr. 6-10, În Augustin, De civitate Dei 4, 27; 6, 5). Teologia mitică este foarte răspândită prin intermediul artiștilor, poeților și, mai ales, al teatrului, dar, din punct de vedere filozofic, civic și moral, ea este aceea căreia trebuie să Îi fie aduse acuzele cele mai severe. Nașterea unui zeu din capul, coapsa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din mitopoiesisul afrodisiac al lui Ovidiu sau din Înspăimântătoarele tragedii ale lui Seneca. Dar el consideră că aceste mituri „grecești” Îi privesc și pe zeii săi „romani”, care sunt cunoscuți tuturor și deci trebuie să fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele intersectări ce au loc Între mit și cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi ilustrate prin sărbătorile zeiței Mater Magnaxe "Mater Magna" de la Roma. Procesiunea (pompa) de la templul ei de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
mai târziu s-au putut insera Într-un nou context istoric sub numele de „religia păturilor sociale culte” sau „religia paralelă”2. Surprinzător este faptul că, În antichitate - În pofida unor Încercări În iudaismul elenist -, nu exista nici un teatru creștin. 2. Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu au reușit niciodată să Întemeieze la Roma o școală permanentă. Nu există filozofi „profesioniști” de origine romană, nici nu se poate presupune o filozofie specific romană; există doar o filozofie greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
au putut insera Într-un nou context istoric sub numele de „religia păturilor sociale culte” sau „religia paralelă”2. Surprinzător este faptul că, În antichitate - În pofida unor Încercări În iudaismul elenist -, nu exista nici un teatru creștin. 2. Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu au reușit niciodată să Întemeieze la Roma o școală permanentă. Nu există filozofi „profesioniști” de origine romană, nici nu se poate presupune o filozofie specific romană; există doar o filozofie greacă În limba latină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
aceea chiar și grija zeilor (cura deorum) și providența lor sunt suspecte din punct de vedere filozofic; axiomele relative la legea naturală, la necesitatea ordinii universale și la necondiționata libertate de decizie a omului nu privesc numai temele fundamentale ale teologiei, dar și religia practicată, mai ales când la aceste axiome se adaugă critica diferitelor sanctuare oraculare sau a divinației În ansamblul ei (de exemplu Cicero, De divinatione). Ceea ce s-a numit mai târziu „problema teodiceei” este profund examinată În stoicismul
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofilor” și „teologilor” romani, pe care i-am expus aici cu restrângerea de rigoare, dovedesc cât de necesară și promițătoare este această cercetare. b) M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) 1. Genul a) Autorii romani care tratează despre filozofie și teologie În limba latină se disting pe baza liniei filozofice particulare („școală”) căreia Îi aparțin și a semnificației pe care a căpătat-o religia pentru opera și persoana lor. În opera lui Apuleius din Madaura (Africa de Nord, a doua jumătate a secolului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Îndreaptă către o mulțime de zeități, așa cum „simulează”, În schimb, prin gesturile sale rituale 2. M. Tullius Cicero, consul În 63 Î.Hr. și augur (din 53 Î.Hr.), reprezintă scepticismul Akkademiei, dar se conformează unei morale și unei teologii stoice. Cu religiozitatea lui luminată, angajată politic și Înțeleaptă, sceptică și, din acest motiv, conservatoare, el Întrupează mai cu seamă tipul filozofului religiei. În ultimul rând vom vorbi puțin mai pe larg despre M. Terentius Varro, deoarece, ca om cult
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
om cult, filozof de formație, ca reformator religios și gânditor speculativ, el pare să asume mai ales rolul care astăzi este exprimat prin termenul „teolog”. b) M. Terentius Varro provine de la Reate (Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă din sebesthai - a venera (Varro, În Festus, s.v. Sabini). Explicația numelor și derivarea genetică a tradiției romane din cea greacă se numără printre principiile fundamentale ale gândirii lui Varro, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
douăzeci și cinci de cărți ale lucrării Antiquitates rerum humanarum, Antichitățile lui Varro Îmbrățișează Întreaga civilizație romană. Ele oferă o imagine a lumii, a omului și a istoriei, imagine amplă și abundentă, În același timp raționalistă și speculativă, foarte morală, oarecum melancolică. Teologia sa cuprindea Întreaga „teologie politică” (theologia civilis) a Romei (vezi subcapitolul 4.1b), așadar toate cultele pe care cetățenii și conducătorii lor trebuie să le practice, dar și, tratând despre spectacolele de teatru, theologia fabularis și Întreg ciclul vital al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lucrării Antiquitates rerum humanarum, Antichitățile lui Varro Îmbrățișează Întreaga civilizație romană. Ele oferă o imagine a lumii, a omului și a istoriei, imagine amplă și abundentă, În același timp raționalistă și speculativă, foarte morală, oarecum melancolică. Teologia sa cuprindea Întreaga „teologie politică” (theologia civilis) a Romei (vezi subcapitolul 4.1b), așadar toate cultele pe care cetățenii și conducătorii lor trebuie să le practice, dar și, tratând despre spectacolele de teatru, theologia fabularis și Întreg ciclul vital al individului, Începând de la conceperea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
al individului, Începând de la conceperea lui și de la natura sufletului și a spiritului (fr. 88 și 227). Tradiția criticii religiei, de la Xenofan (fr. 228) la scepticismul Akkademiei, căreia Îi aparținea, Îl leagă de „dogma lui Platon” (I fr. 30), de teologia academicului Xenocrate (I fr. 23), a stoicului Dionysosxe "Dionysos" (I fr. 23) și de ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
fr. 228) la scepticismul Akkademiei, căreia Îi aparținea, Îl leagă de „dogma lui Platon” (I fr. 30), de teologia academicului Xenocrate (I fr. 23), a stoicului Dionysosxe "Dionysos" (I fr. 23) și de ezoterismul roman (Valerius Soranos). Argumentul ei este „teologia naturală” (theologìa physikè), doctrina unității și divinității cosmosului (mundus), a sufletului universal (anima mundi) care umple lumea, a elementelor și a celor patru spații ale lumii (aether, aer, acqua, terra), care sunt pline de zei și de „suflete” (animae) de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
zeii adevărați nu au nevoie de sacrificii, nici nu le doresc” (I fr. 22). Imaginile de cult, chiar și cele ale religiei de stat, nu oferă o „adevărată” imagine a divinității, pentru că aceasta nu are formă omenească, nici sex; dar teologia naturală o poate justifica pe cea politică „printr-o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de cult, chiar și cele ale religiei de stat, nu oferă o „adevărată” imagine a divinității, pentru că aceasta nu are formă omenească, nici sex; dar teologia naturală o poate justifica pe cea politică „printr-o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ale religiei de stat, nu oferă o „adevărată” imagine a divinității, pentru că aceasta nu are formă omenească, nici sex; dar teologia naturală o poate justifica pe cea politică „printr-o interpretare fizică”. Acestea sunt „misteriile” teologiei lui Varro 4. 3. Teologia mistică a) Ideea de Zeuxe "Zeu" proprie lui Varro este (a) romană, legată de cultele cetății Roma, (b) universală și (c) mistică (așa cum se poate constata În exemplul triadei capitoline). Jupiter Capitolinul, În ce privește imaginea și mitul, este regele tuturor zeilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Înființarea cultului capitolin regelui Tarquinius și afirmă că există o relație „teritorială” Între Jupiter și cultele lui Martexe "Marte", Terminusxe "Terminus" și Iuventasxe "Iuventas", deja instalate pe Campitoliu (I frr. 40-42). Acest episod istoric propune un punct de plecare pentru teologia mistică, pentru că Tarquinius era inițiat În misteriile din Samotrace. În acest mod, cultul triadei capitoline dobândește o nouă profunzime geografică, istorică și speculativă. b) Întreagă această concepție istorico-mitologică a lui Varro este apoi transmisă de eruditul și teologul neoplatonic Macrobius
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Typologie des Indogermanischen, Heidelberg. Henzen, G. (1874), Acta fratrum Arvalium quae supersunt, Berlin. Hepding, H. (1903), „Attis. Seine Mythen und sein Kult”, În RVV, nr. 1, Giessen. Jaeger, W. (1964), Die Theologie der frühen griechischen Denker, Darmstadt ștrad. it., La teologia dei primi pensatori greci, Florența 1984ț. Kehrer, G. (1982), Organisierte Religion, Stuttgart, Berlin, Köln, Mainz. Kerényi, K. (1955), „Varro über Samothrace und Ambracia”, În Studia Funaioli, pp. 157 sqq. Kirsch, J.P. (1924), Der stadtrömische christliche Festkalender im Altertum, Münster. Koch
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]