12,312 matches
-
celălalt capăt al nervilor” (Doamna cu cățelul). Alte poeme (numite balade), muzicale, melancolice, merg pe linia eposului baladesc: „Eu sunt o mahala/ cu gloduri și cu țațe, cu babe/ atârnate de-o andrea,/ cu țigănime și/ veșnice borțoase, sunt/ singura tristețe cu cișmea” (Mahala). Volumul este eclectic din punct de vedere valoric, dar și ca tonalitate. Abia în cea de-a doua carte, El-Roi (1997), lirismul se epurează de sonuri false, iar filonul vizionar-oniric se adâncește. F. uzează de un aparent
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
Picard, Legende, povestiri și basme franțuzești, București, 1999; Robert van de Weyer, Islamul și Occidentul, București, 2001; Geraldine Macaughrean, O mie și una de cărți arabe, București, 2002. Repere bibliografice: Marian Drăghici, Un poem matein, TMS, 1996, 3; Delia Cursaru, Tristețea „on line”, O, 2000, 6; Cistelecan, Top ten, 55-57. R.D.
FRAŢILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287080_a_288409]
-
tren fără cale ferată și gări/ că o duc în beție de toamnă-mpușcată/ cu arome de struguri putrezind lângă nări/ ceea ce vă doresc câteodată și vouă...” În unele poezii apar ecouri ale cântecului de lume sau ale tonului de o tristețe expansivă întâlnit în romanțe: „Vara de toamnă, toamna de vară/ cățeaua de viață lătrând în noi/ tu, Constandino, aprinde lamba/ e rost de lacrimi și de noroi/ e rost de neamuri și de bătaie/ se face noapte în carteriu/ nu
FRUNTELATA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
Presa noastră”, „Scânteia tineretului”, „Urzica”, „Viața militară”, „Viața românească” ș.a. Debutează în 1940 la „Convorbiri literare”, cu tălmăciri din poezia germană, în același an apărându-i placheta de versuri Din inimă, consemnare discretă a impulsurilor erotice și a stărilor de tristețe. Linia aceasta e abandonată după 1944, când F. adoptă, în numeroasele-i volume (începând cu Sub steagul vieții, 1950), postura scriitorului angajat, la modul discursiv, agitatoric, patetic festivist, autopastișându-se manierist. Sunt pagini care, dincolo de unele elemente de meșteșug ținând de
FRUNZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287104_a_288433]
-
a redactorului ei, Ion Aurel Manolescu, care își publică aici propriile poeme în versuri și proză. Mai apar, de asemenea, versuri sentimentale de Constantin Pârlea și Coca Farago, iar în numărul 7/1935 se tipărește o poezie de Ștefan Baciu (Tristețea cosmică), în același număr fiind reprodusă poezia Din vremuri a lui G. Bacovia. Dacă proza este irelevant ilustrată de câteva scurte povestiri și fragmente de roman aparținând Cocăi Farago și lui Ion Aurel Manolescu, mai substanțiale sunt întrucâtva textele de
GAND. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287144_a_288473]
-
Costin, îngr. Elena-Esther Tacciu, București, 2003. Repere bibliografice: E.-E. Tacciu, Jurnal critic. Livada lui Sandu David, „Ultima oră”, 1997, 28 martie; Solo Har, Generația confruntărilor, București, 1998, 85-90; Cristofor, Țara Sfântă, 52-58; Boris Marian Mehr, Timpul învelit în blana tristeții, „Realitatea evreiască”, 2003, 182-183. E.-E. T.
DAVID-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286702_a_288031]
-
24 decembrie 1936, publicația își schimbă titlul în „Decalogul”. Din 10 aprilie 1937 periodicul, de orientare religioasă greco-catolică, devine săptămânal, iar din 15 iunie 1938 redevine bilunar. Rubrici mai importante: „Îndreptar”, „Probleme sociale”, „Documente”, „Politica”, „Străinătatea”. Publică poezie Ion Șugariu (Tristeți de toamnă, Gând, Elegie, Sârg, Sonet tânăr, Geremia da Valacchia), Ștefan Baciu (Plimbarea-n zi de vară), Vintilă Horia (Cântec de muritor), Mihai Beniuc (Apleacă-te lin), V. Voiculescu (Curcubeul), Teohar Mihadaș (Închinare), Vasile Flueraș, Iulian Popa, George Petcu, E.
DECALOG. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286711_a_288040]
-
inimii noastre / și să cerem iertare / iertare iertare / trupului nostru / umbrelor noastre / de dincolo / dincolo dincolo / o, ce este dincolo?” (Preludiu). Melancolia poetului în fața curgerii ireversibile a lucrurilor (Odată cu timpul și apa) este una teatrală, livrescă, provenită din „singurătatea și tristețea profundă / și calmă a numerelor”. Spirit cartezian bântuit de neliniști abstracte, autorul își potolește setea bând din „spaima exactă și deplină a lucidității”, de unde apariția unor viziuni terifiante, trimițând la tema romantică a poetului damnat: „și sufletul meu a văzut
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
pare o carte de trecere, în care coexistă mai multe „formule” estetice: există aici un D. melancolic și muzical, al rostirii grave, sentențioase și al mărturisirilor directe despre sine, unul romantic, în descendența Odei... eminesciene, cu învolburări stilistice prețioase („Sunt tristețea cea mai vastă,/ cel mai dureros extaz.” etc.) și un altul, pictor de peisaje înrămate, de tipul spectacol-în-spectacol, un poet vizual și vizionar, care trage peste imaginile sale, de o intensitate dureroasă, cortina unei blânde ironii, pline de umor absurd
DANILOV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286685_a_288014]
-
Keminger, se căsătorește în 1885, dar mariajul se desface după trei ani; fosta doamnă Davila va avea un rol în viața, sfârșită tragic, a lui A.I. Odobescu. În 1898 se îndrăgostește de Ana Pherekyde și un Journal intime e martorul tristeților și nădejdilor lui cotropitoare. Având, cum s-a spus, teatrul în sânge, era fatal aproape să ajungă în fruntea Teatrului Național (1905-1908, 1912-1914). Inițiativele lui sunt ale unui reformator, la curent cu experiențele recente din teatrul apusean (Henry Irving, André
DAVILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286707_a_288036]
-
pară, ci dovedește o intuire exactă a propriilor disponibilități. Bun meșteșugar al alcătuirii versurilor, el se arată aici preocupat exclusiv de forma lor, universul liric limitându-se la câteva obsesii de tipul: plecarea, întoarcerea, trecerea ireversibilă a timpului, nostalgia amintirilor, tristețea iubirii pierdute. Tonul discret de cantilenă e întrerupt de constatări ce se vor grave, dar care, prin frecvența folosirii, se banalizează. Cel de-al doilea volum, Discurs împotriva metodei (1971), surprinde prin schimbarea totală a stilului și a manierei. E
DRAGANOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286846_a_288175]
-
Partea cea mai rezistentă a operei lui o formează însă poemele de atitudine, care, în Vatra cu stele (1942), poartă însemne ale luminozității nordice, dar și evidente reminiscențe mioritice. Un lexic suculent îndeamnă retoric spre amintirile copilăriei, spre ieșirea din tristețe și durere, spre imnificarea gliei străbune, cu întreg cortegiul ei de frumuseți baladești și de fapte eroice. Cuvinte ca „baladă”, „legendă”, „stele” și „toamnă” sunt aici simboluri ce conturează obsesiile simțirii. În Însemnele anilor (1973) este evidentă încercarea poetului de
DRUMUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286885_a_288214]
-
lui europeană, decadentă (Baudelaire, Verlaine). Înger condeier e spovedania unei generații cu destin vitreg, iar autorul ciclurilor Mlaștina cu nuferi, Antares, Paznicul florilor, Alcool și Edgar Allan Poe își mărturisește aderența la o poetică a cotidianului, a notației autobiografice, a tristeților provinciale, totul privit din perspectiva epatantă a boemului, a „poetului blestemat”: „Pe strada Griviței, /poetul renegat de intelectuali / colindă toate străzile și se salută / cu hingheri, căruțași și hamali”. Mediul surprins de el e cârciuma sordidă, unde „Toți bețivanii sunt
DRAGOMIR-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286855_a_288184]
-
are aspectul unei narațiuni dezlânate, unde lirismul se revarsă necenzurat, în imagini grandilocvente, există și câteva semne de trecere spre o altă etapă, diferită de romantismul pașoptist ca „fenomen de generație”, cum îl definea Pompiliu Constantinescu. G. își plânge singurătatea, tristețea, amorurile neîmplinite, cugetă la trecerea vremii, cultivă motive noi, ce țin de exotism, demonism ori macabru (Emirii, Danțul morții ș.a.). El a fost cu siguranță un bun traducător, dornic să transpună în românește, ca altădată Heliade, din marii poeți ai
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Ierunca, Subiect, 272-274; Lovinescu, Unde scurte, II, 147-149, 189-190, 197-199, III, 70-73, VI, 219-224; Catherine Durandin, Parisul lui Paul Goma, LAI, 1993, 28; Tania Radu, „Amnezia la români”, LAI, 1993, 40; I. Negoițescu, Scriitori contemporani, 231-236; Simuț, Incursiuni, 333-352; Caraion, Tristețe, 57-59; Ioan Holban, Salonul refuzaților, Iași, 1995, 33-39; Ungureanu, La vest de Eden, I, 220-242; Gheorghe Grigurcu, „Complexul Goma” și supărarea poetei, JL, 1996, 1-4; Andrei Grigor, „Justa”, L, 1996, 27; Cosma, Romanul, II, 411-415; Valentin Protopopescu, Nudismul după Goma
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
o au francezii și toți marii intelectuali de altă limbă pe care cultura franceză i-a Îmbrățișat (Husserl și Heidegger, dintre numele citate anterior). Pentru intelectualul francez, lumea este traversată de nenumărate ierarhii. El nu poate decît să constate cu tristețe cum ele cad rînd pe rînd ca Într-un joc de domino. Cultura franceză, grea de povara unor mari glorii, este, În ciuda avangardismului ei estetic, profund conservatoare. Să ne gîndim o clipă dacă n-am putea considera avangardele de la Începutul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
animate cu peisaje rurale etc. C. recunoaște că are un „cuget mic cu zeii mici”, că nu caută nimic dincolo de lucruri, deoarece „cerul e pe pământ”, „cu fete, struguri, flori și artă”. Lipsit de iluzia transcendenței, încearcă să-și vindece tristețea de a fi trecător intensificându-și iubirile și chefurile sau semețindu-se în fața eșecurilor și a morții, încredințat că a fost învestit cu „marea misiune a Frumosului”. Totuși, cuprins de melancolie și resemnare, poetul, „c-o desnădejde care n-are
CREVEDIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286492_a_287821]
-
acționează „cu atâta vitejie și cu atâta înțelepciune”, răzbate din fiecare rând. Către Sigismund Báthory (cu totul diferit de Ioan Zápolya, predecesorul său, prezent în Cronica despre Radu de la Afumați) se îndreaptă în schimb o ironie disprețuitoare și plină de tristețea gândului că de la un asemenea om trebuia să se ceară armată de sprijin. Atât Mihai, cât și Aron Vodă și chiar Ștefan Răzvan, în consens cu o bună parte din „țară”, înțeleg că de turci, „într-alt chip nu [se
CRONICA DOMNIEI LUI MIHAI VITEAZUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286523_a_287852]
-
poeziilor scrise de C.-P., adunate în volumul Poezii (1874), predomină lirismul. Frecvente sunt jalea, „dorul nemărginit”, generate de plecarea ori necredința iubitului. Motivul iubitei părăsite revine deseori în aceste versuri, care își au izvorul cu deosebire în stările de tristețe. Cuplul nefericit se întâlnește și în baladele de tip romantic. Autoarea preferă cadrul anotimpurilor reci și mohorâte, dar simbolurile șterse, limbajul fără strălucire și incorectitudinile prozodice scad mult din valoarea liricii ei. Altfel, C.-P. versifică relativ ușor și într-
CUGLER-PONI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286561_a_287890]
-
comemorează în 1918, „Facla” în 1922, dar abia în 1930 i se tipărește, cu prefața lui Perpessicius, un volum de poezii, Quasi. Titlul, împrumutat din Paul Verlaine, este cel pe care I. îl dăduse unui caiet manuscris și trimite la tristețea fluidă, insinuată ori travestită în peisajele sufletului și ale poeziei. Poetul a ales deliberat formula simbolistă și „modul minor”, căruia îi aparțin melodia fragilă, suspendată, ca și sublimarea trăirii ori disimularea ei în spatele unui lunatec joc de măști. Reminiscențe, atitudini
IACOBESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287477_a_288806]
-
cultivă hipervigilența, iar dacă expectațiile nu se confirmă, refugiul în imaginar. Stadial Bernstein și Travaglini (1993Ă descriu o serie de atribute care însoțesc etapele vieții. Astfel, copilăria are ca repere iritabilitatea, atașamentul viciat și refuzul școlar. În adolescență sunt evidente tristețea, izolarea și stilul pasiv-agresiv. În perioada de adult tânăr, se accentuează comportamentul evitant cu un deficit adaptativ crescut, iar la adultul matur are loc stabilizarea statutului evitant (Bornstein, 1999Ă. Se conturează un cerc vicios în cadrul căruia: teama de respingere → hipervigilitate
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
normalitatea psihică a tulburărilor de pe cele două axe. Din altă perspectivă, terapia tinde să modifice și ea înțelegerea acestei co-ocurențe. Medicalizarea psihiatrică a omului contemporan În a doua jumătate a sec. XX a apărut o tendință crescândă de medicalizare psihiatrică. Tristețea milenară a oamenilor a devenit tot mai mult simptom depresiv, diagnosticabil și tratabil, inclusiv în formele medii și ușoare. La fel, neliniștea, anxietatea, iritarea, impulsivitatea, reacțiile de spaimă sau dificultățile de adaptare la schimbările de viață. Suspiciunea, expansivitatea și convingerile
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
și interpersonală. Abordarea primei categorii se face apelând la principii ale filozofiei Zen, pacientul fiind sprijinit să se concentreze asupra stării prezente plenar conștientizată. În al doilea plan se află cultivarea emoțiilor pozitive și a capacității de control a anxietății, tristeții și fricii precum și a reacțiilor afective la stimulii din mediu. Abordarea toleranței la stres presupune cultivarea capacităților de detașare a situațiilor suprasolicitante sau critice și a aceleia de acceptare a evenimentelor ce nu pot fi controlate. A patra dimensiune terapeutică
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
alimentat de nostalgii vagi, de doruri și melancolii. Cântec al toamnei, versurile au o turnură de romanță sau de rugă duioasă și nostalgică, iar elementele figurale, împrumutate din universul cromatic și muzical al anotimpului preferat, sunt expresii ale melancoliei și tristeții, decorul autumnal fiind cadrul cel mai adecvat rostirii lor: „Cât mai avem din timp la îndemână / și-amurgurile încă nu-s prea reci, / Să rătăcim pe-afundele poteci / Cu umbrele pădurilor de mână”. SCRIERI: Solitudini, Mediaș, 1939; Poezii, pref. Vasile
DANCIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286681_a_288010]
-
Se întâlnesc aici caravane, nopți tropicale, beduini, miraje care duc cu gândul la inventarul simbolist. Următorul volum, Virgil Carianopol (1933), este mai pur modernist; totuși, sub învelișul „extremist”-avangardist se configurează, deocamdată vag, traseul ulterior: „când mă întorc din deșerturile tristeții/ ori din cântecul așteptându-mă în vioară/ ce coșmar doarme între frunzele acelorași sâni?/ te-am văzut aruncând mărilor trupul tău/ te-am văzut căutând între degetele mele uzina/ dar cunoști tu bucuriile și suferințele zilelor/ în care voi fi
CARIANOPOL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286108_a_287437]